2,831 matches
-
salată, ceapă, cartofi, roșii fasole agățătoare, căpșuni bostan porumb, ridichi cartofi castraveți fasole albă, varză, porumb, salată, mazăre, ridichi, floarea-soarelui cartofi dovleac porumb cartofi spanac salată, mazăre, ridichi, căpșuni căpșuni fasole albă, salată (pe brazde), ceapă, mazăre, spanac varză zmeură mure, cartofi fasole albă majoritatea legumelor și, mai ales, sfeclă, varză, morcovi, gulii, porumb, castraveți, vinete, praz, mazăre, cartofi, căpșuni, ridichi Fasole agățătoare morcovi, porumb, mazăre sfeclă, varză, ceapă salată morcovi, ridichi (morcovii, ridichile și salata merg foarte bine împreună), varză
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
simplifica semnificativ munca. Plantați-i mai degrabă toamna: astfel, arbuștii vor fi deja suficient dezvoltați la primăvară, iar copiii vor putea obține o mică recoltă încă din primul an. Asta se întâmplă mai ales dacă e vorba despre zmeură și mure. În schimb, coacăzul negru și coacăzul roșu au nevoie de mai mult timp pentru a produce fructe. Tunderea coacăzului negru, coacăzului roșu și a afinilor Tunderea arbuștilor de mai sus nu este obligatorie. Totuși, dacă vegetația este abundentă, tundeți-i
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
obțin jocuri de cuvinte aproape dadaiste: „Calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare, / calul călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un poem, ecou al sonetului Les Voyelles al lui Rimbaud, aduce ninsoare cu vocale: „Și ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și din E și din I se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
cuvinte aproape dadaiste: „Calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare, / calul călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un poem, ecou al sonetului Les Voyelles al lui Rimbaud, aduce ninsoare cu vocale: „Și ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și din E și din I se fac toate,/ Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
tările cu filistenii. Statuia înaltă de 5,17 m este rezultatul unei adevărate performanțe în teh‑ nica sculpturii. Greutățile ce stăteau în calea artistului păreau aproape de ne‑ învins. Fiind obligat să‑și circumscrie viziunea în limitele unui bloc de mar‑ mură deja atacat și parțial șlefuit, Michelangelo a reușit să folosească tot ce putea din volumul dat și să realizeze un adevărat relief rotund: David își dez‑ văluie întreaga lărgime de expresie de abia când este privit în jurul unui arc de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Sixtine, Moise întruchipează și aspirațiile lui Michelangelo însuși, un personaj care după cum spune Tonlay tremură de indignare, abia stăpânindu‑și explozia de mânie. Vasari va decla‑ ra cu admirație: Michelangelo a înfățișat, cum nu se poate mai bine în mar‑ mură, dumnezeirea pe care Domnul o întipărise pe chipul lui Moise 44. Întors iarăși printre blocurile de marmură, Michelangelo se simțea fericit. Nu mai era pictor așa cum îl voise papa, era liber și sculptor așa cum și‑a do‑ rit dintotdeauna. Pentru ca
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
sau lăuruscă”. Fructul fagului jirulare un sâmbure comestibil iar din ei se scotea mai înainte un ulei apreciat. Bureții, de fag sau vineți, mânătărcile sau hribii , gălbiorii sau urechiușele, zbârciogii etc, din care o seamă se pot usca ,iar altele mura, constituiau un adaos prețios în alimentație. „Să amintim apoi vânatul pădurii și faptul că în poienile pădurii și la marginile ei se poate face agricultură și se pot așeza prisăci iar pe râurile ei puteau fi drumuri lesnicioase și o
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
ușor de ghicit Ce anotimp a sosit? Vara este cea mai strălucitoare fiică a Moșului An. Ea este îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător, care coace cireșele, caisele, perele și merele văratice, căpșuni și mure, vișine și piersici. Aurește grânele, umple hambarele cu grâu, cu ovăz și cu secară, ridică multe căpițe de fân în văi și pe dealuri. Oamenii sunt harnici și veseli. Iar copiilor le aduce drept dar, vacanța cea mare. Vara soarele
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Poiana Neagră era un fel de căldare uriașă unde vegetația era cu adevărat luxuriantă. Verdele acolo era mai verde, tufele de tot felul erau mai tufe, adică mai dese și mai viguroase, pomii fructiferi n-aveau nevoie de stropiri, iar murele erau enorme, cît buricul degetului mare al unui salahor. De unde ai fi coborît în enorma căldare, trebuia să suporți zgîrieturi de tot felul și, în plus, pantalonii se umpleau de fel de fel de spiculețe, scaieți minusculi și alte componente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un fel de întrecere în serviabilitate, în politețe și în gesturi delicate. Bărbatul, cărunt bine dar cu pielea încă tînără pe față, ținea un castronel pe care îl oferea cu mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îl oferea cu mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba de un sărut. Un suflet delicat însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Est? O dau la pace și merg pe bisectoarea unghiului drept. Contez pe informația că Poiana Mare este mare și deci o mică eroare de unghi nu-i întotdeauna o catastrofă. De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dintre Iahve și Baal s-a prelungit atât de mult în timp și, în ciuda compromisurilor și a infidelităților, s-a terminat prin victoria iahvismului."46 45 Abia în mitologia buddhistă se va mai întâlni un alt marc zeu al morții. Mura, carc-și datorește imensa-i putere chiar oarbei iubiri de viață a oamenilor. Dar, evident, în perspectiva indiană postupanisadică, ciclul viață-sexuali-tate-moarte-reântoarcere la viață constituie cel mai mare obstacol în calea eliberării (vc/i partea a Il-a a lucrării de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care focul s-a întins prin iasca uscată și la ceilalți rugi. Era, așa, un fum negru, urât. Ardeau murii și scrâșneau. Fumul se ducea departe, se topea în aer până aproape de Doftana, aș zice. Era atras de Doftana. Aspirat. Mure uscate care se topeau. Cam astea sunt lucrurile pe care pot să mi le amintesc. 18. Leonard Cohen Încet-încet, auzul revenea. Infecția aia împuțită ceda. Ne luptăm, nu ne lăsăm. Mi se comunica pe un ton sec că am imunitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
adversari inegali, prin gestul simbolic al aruncării prosopului peste rugii care mă trântiseră la pământ rânjind într-o satisfacție meschină. Acum ne îndreptam obosiți spre casă, călcând tot prin miriștea dușmănoasă, agresivă și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii, asemenea unor liane din jungla inospitalieră, dar crescute pe orizontală. Praful drumului, înfierbântat la maximum, ne ardea tălpile desculțe, pișcate de miriștea nemiloasă de pe tarlalele de grâu recent secerate. În fața ușii holului, cuplați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un sac de bălegar de vacă uscat, căruia pe-aici i se spune tizic. Ai folosit vreodată așa ceva? Nu? Oooo, Doamne! Dac-ai ști cu câtă dificultate l-am adus până acasă... De ce? Păi, m-am împiedicat de rugii de mure și-am venit în nas pe miriștea aia îndrăcită încât mi-am jupuit groaznic prețiosul meu organ olfactiv din care a curs o grămadă de sânge; mi-am spart buzele care ajunseseră la dimensiunea unor gogoși beneficiare ale unui exces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vorba, numai că de această dată ea fusese adusă de la Zăvoaia, comună apropiată de noi și nu trecuse prin ritualul sfințirii ortodoxe. Era o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la diversele asociații ale românilor. Între timp am aflat că există. Unde? Doamne, când ai nevoie de ceva, când ești la mare strâm toare, cu cine iei legătura? Cunosc o femeie care punea seara un scaun în ușă și tre mura de spaimă. Nepotul bătrânilor pentru care lucra avea vreo 30 de ani, umbla gol pușcă prin casă și noaptea se droga și asculta rock. Cu cine ar trebui să vorbească să scape de acolo? Nu este deloc simplu să-ți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai ales acolo este locul în care trebuie să căutăm și să adorăm acea Inimă divină care i-a iubit pe oameni atât de mult“. 107. Spiritualitatea euharistică a Fericitului Eymard și deducțiile sale logice La 1 august 1868, la Mure d’Ysère (Franța) își dădea sufletul Fericitul Pier Julien Eymard. Lăsa în urma sa, în afară de un dublu Institut religios - Congregația Preoților Preasfântului Sacrament și Slujitoarele Preasfântului Sacrament -, o orientare cu totul nouă a evlaviei creștine, căreia a știut să-i dea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ansamblului poeziei ca și a părților componente ale acesteia, totul văzut în angrenajul întregului ideatic al operei poetice, și nu numai, al lui Mihai Eminescu. Schematizând la maximum, cartea lui Mihai Rusu ar putea să apară ca un fel de mură-n gură pentru profesor și pentru elevi, căci domnia sa zice: profesorul spune asta, elevul întreabă așa, profesorul răspunde astfel etc., din aceste explicitări rezultând de fapt analiza poeziilor, comentariile asupra lor, exegetica propriu-zisă. Aici însă, lucrurile nu mai sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stil, fără acorduri gramaticale, fară ortografie și punctuație, cât și miile de pagini compacte ale „Arhivei pentru știința și reforma so cială“, morman inutil de probleme răsuflate ale răsuflatului sociolog D. Gusti); În afară de asta, mai găsindu-l pe toate dru murile Îngăduite hârtiei tipărite și păturite În fel și fel de cărți, broșuri și reviste, biblioteci și publicații ale Ministerului Muncii, ale Institutului Social Român, ale Direcției Generale C.F.R.; și mai ocupând câteva situații de conducere administrativă În minister, În comitetul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
astea când ghive ciului i se zice „călu găresc“ sau „grădinăresc“. Mai rămânând să dăm aci citire câtorva specialități, cum li se spune, pre cum tuslamaua, căreia nu știu de ce i-o fi zicând „regală“, din muche de burtă, din mură și călcâi de vacă, temperată În excesiva ei suculență cu lămâie stoarsă deasupra, cu mujdei de usturoi, cu ceva piper și ardei iute, formulă supe rioară tuslamalei tripes à la mode de Caën, așa cum se servește, cu o sticlă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de purcel, mirosind ușor a pipi, pe care le dibăceam și alegeam cu ochii și cu unghia la Mura, În uli cioara Sf. Niculae din șelari; acum și antricoatele „cu floare“ de la grătarul „șpaniol“ al lui șmilovici din Udricani, cu mură turile Înfundate de șoimăsul sinagogii din Sticlari, mai-marele peste toți pepenașii, castraveții, gogoșarii, pătlăgelele, gogone lele și merele murate din lume, și cu pâinea, cea mai bună din tot Bucureștiul, a lui Steinberg, fost morar și acum brutar pe Văcărești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui. O găsisem stând În poartă pe această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În noaptea asta de Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri și, În marea lor majoritate, Îi luau la goană pe golani cu ocări cutremurate de spaimă și de indignare. După peste patruzeci de ani, Încă o mai văd și astăzi pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]