1,415 matches
-
crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a precizat gândul de veghe. Cu această întâmplare în minte, am vrut să-mi deretic locul, pentru a mă așeza la treabă. O mulțime de pene, însă, și alte semne arătau că vulpea s-a ospătat în lege
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în mare grabă și ceilalți frați și surioare. Cei mai frumoși și mai gălăgioși fulgușori! - Mamiiii! Uite ce mi-a făcut Fulgelina! M-a alergat prin castel și mi s-au zburlit aripioarele! - Mamă! Mamă! Pe mine Fulgulina m-a murdărit pe rochiță! Zâna Zăpadă închise ochii, își puse mâinile pe urechi și strigă: - Dragii mei, gata...! Sunteți atât de mari și frumoși, iar voi, Fulguțele mele, sunteți adevărate prințese... frumoase și grațioase! Când mă gândesc că până la primăvară castelul o să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
rod bogat. Atunci, după ploaie, a fost Ingrid în livada lui Bunu Gigi, a cules mere într-un coș mare. Gutuile i le-a cules Buna cu tot cu codiță și cu frunzuliță, apoi para zemoasă... E drept că s-a cam murdărit pe papucei pentru că abia ce plouase, dar și-a făcut provizii pentru acasă cu mânuța ei. Poveste de toamnă Într-o dimineața, de la fereastra sa cu perdeluțe înflorate de culoarea florii de liliac, Ingrid a văzut că toate frunzele copacilor
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ci în balanță, în cumpăna dreaptă a ambelor talgere. Toate raționamentele mele au început astfel să devină procese. Orice gândeam, căutam și reversul. Oricărei lumini, îi căutam umbra. Oricărei vorbe, îi căutam ecoul. Nu mai era nimic "curat". Totul era "murdărit" de contrariul acelui lucru. Eram un fel de Sisif, dacă vreți, care-și arunca singur stânca pe coasta muntelui odată ajuns sus. Într-un fel, mă întorsesem la viciul de a juca șah cu mine însumi. Acum transformam fiecare idee
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-am spus și, în clipa aceea, mi-a fost scârbă de mine. Parcă eram murdar tot. Melodia pe care-o cântasem mă murdărise. Poate că tocmai de aceea mă lăsaseră acolo, lângă colibă, singur, ca să zdruncine ultimul rest de încredere în mine. "Ce simplu e, la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceeași acuzație: impietate. Iar metoda folosită de tribunal a fost, de asemenea, aceeași (utilizată la noi de cenzură fără să i se cunoască vechimea): fraze scoase din context, în care erau găsite tâlcuri ireverențioase. "Nu vreau ca Atena să se murdărească de un alt delict împotriva filosofiei", ar fi spus Aristotel, fugind din cetate, dar se pare că Atena nu se speria de o asemenea teribilă perspectivă; l-a condamnat la moarte în contumacie. Euripide și-a susținut ideile cu prudență
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a trecut pe la redacțiile câtorva ziare, interesîndu-se ce fotografii ale sale existau în filmotecă. Și-a exprimat și preferințele. Abia după aceea s-a dus la un hotel din Torino, a închiriat o cameră, și-a scos pantofii, ca să nu murdărească așternutul, a înghițit un pumn de somnifere și s-a întins pe pat. Lumina întunecă ușor nisipul de pe plajă. Trupul îmi e moleșit de căldură. Aud marea foșnind în spatele meu și, din când în când, câte un vânzător ambulant care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ci doar pentru copiii celor bogați! - Dar poate o să mi le aducă Moș Crăciun, îndrăzni să spere cea mai mică. - Unde? - întrebă băiatul- în magazia lui nea Grigore care ne-a primit să ne adăpostim? Ai vrea să li se murdărească rochițele sau să le roadă șobolanii? Fetițele începură să suspine și lacrimile curgeau pe obrăjorii lor palizi, ca boabele de perle. - Priviți, le spuse băiețelul, chiar acum doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
blocurilor. Au apărut, pe parcurs, la etaje, rafturi încărcate cu ghivece de flori, ingenioase jadiniere, de a căror permanentă împrospătare aveau grijă locatarii înșiși. Cum apărea vreo fisură, când, careva,întârzia șă-și plătească partea de contribuție, ori, când copilul cuiva murdărea, ceva, pe undeva, sau răsturna vreun chiveci, adică, rupea o floare, de îndată, judecata colectivă stopa începutul de derivă iscat. Într-o zi, Ăulea a sosit pe neașteptate, cu diverși curioși, de prin alte grupuri de blocuri ale orașului. A
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sa în acele condiții. Am stins televizorul, dar n-am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că nu găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atrăgea atenția să mă port frumos, să nu-l supăr pe "unchiul George". Dacă ne duceam noi la el, ne primea ca pe niște rude sărace. Nu ne invita niciodată să intrăm în sufragerie sau în dormitor, ca să nu-i murdărim covoarele. Ne accepta doar pe verandă sau la bucătărie. Poate și de aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
SUNT COPIL Dimineața mă trezesc, Doar la joacă mă gândesc, Vreau în parc s-o șterg tiptil, Ce să fac? Doar sunt copil! Mama-mi spune c-am crescut, Și că iar m-am murdărit, Cum să fac să îi explic Că-s copil, și-s încă mic!? Tata-mi spune:- Ești bărbat, Deci termină de mâncat! Să-i spun, este inutil, Că eu încă sunt copil! În vacanță la bunici, Suntem toți, noi ăștia
Sunt copil by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83649_a_84974]
-
opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să cadă morți la pămînt ori de cîte ori Julius avea chef să-i doboare ciuruindu-i cu gloanțe din caleașca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gogoloaie de pămînt moale care cădeau de sus, azvîrlite de un bun țintaș. Strigăte, rîsete, vaiete și Vilma, ca o cloșcă, Îi acoperi cuprinzîndu-i cu brațele și Încercînd să-i ascundă la pieptul ei, fără să-i pese că-și murdărește uniforma de sărbătoare și se apucă să strige: doamnă! doamnă!, pînă cînd veni doamna și totul se opri cînd Începură să răsune poruncile ei: să coboare Rafaelito! să coboare În clipa asta! că era insuportabil! că nu știa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
I-au adus din nou În grădină cu hainele puțin scămoșate. Cinthia era zgribulită de frig și tușea, Julius era furios și Își ținea mîinile lipite de corp, iar Vilma Încă mai scuipa fire de țărînă. Era supărată că-și murdărise uniforma de sărbătoare și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată de tusea Cinthiei, pe care tocmai o cuprinsese un nou acces, de cîte ori i-am spus doamnei, tușește din ce În ce mai tare, doamnă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a intrat cu mingea În poartă) și un șut imparabil al lui Martin care a făcut țăndări o fereastră a castelului. Acum Începuse să se Întunece și guvernantele le ștergeau fețele asudate cu prosoape umede și călduțe, cum ți-ai murdărit hainele, pentru numele lui Dumnezeu!, reușeau să-i curețe cu o Îndemînare extraordinară, de păreau ca scoși din cutie, fiindcă nu mai era mult și Începea spectacolul: anul ăsta, În loc de film, un scamator. I-au așezat pe scăunele aliniate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grădină și așteptau acolo ca mama sau șoferul să vină să-i ia acasă. Luminaseră totul cu becuri de toate culorile și fețele guvernantelor erau palide, aproape la fel de albe ca șorțurile. Singura lor grijă era ca nu cumva să se murdărească iarăși copiii, căci nu mai era mult și aveau să vină ca să-i ia acasă. Îi strigau pe nume și prenume, pe rînd și se retrăgeau după ce doamna Susana Îi săruta pe copii În dreptul ușii de la intrare și după ce Rafaelito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
credea el că urma să plece Cinthia, un avion care de fapt pleca mult mai tîrziu, dar era avionul pe care-l alesese el și aștepta să le vadă urcînd, cînd deodată i se făcu rău și Începu să vomite. Murdări pantalonii unui domn care stătea lîngă el, bineînțeles că domnul se supără, dar Juan Lucas, cu distincția lui desăvîrșită, rezolvă problema cu cîteva cuvinte bine alese și cu o batistă de mătase parfumată pe care i-o Întinse cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu cîteva zile. Și pe urmă Întâlnirea din piață cu pictorul Peter Înrăutățise și mai mult relațiile. Julius se uita la Vilma parcă cerînd ajutor, nu reușea să-și revină. Se uita cînd la scîndurile de pe jos pe care le murdărise, cînd la Vilma, cînd la Nilda care continua să-și alăpteze copilul, cu sînul uriaș complet dezgolit. Vilma tăbărî asupra Nildei, aducîndu-i o mulțime de acuzații grave și Sălbatica Îi spuse: „Așteaptă să termin de alăptat copilul, că te omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Sălbatica Îi spuse: „Așteaptă să termin de alăptat copilul, că te omor“. Din fericire, tocmai atunci intră Celso, anunțîndu-i că un tînăr pe nume Palomino venise pentru injecții. Vilma se uită cu atenție să vadă dacă nu cumva Julius Își murdărise hainele și-l șterse la gură cu un mic ștergar parfumat. Știa că acum era sănătos și că vărsase din altă pricină decît boala, așa că era mai bine să nu afle nimeni și În nici un caz medicii și practicantul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unei provocări mult mai importante. Arzubiaga spuse că el rămînea acolo, era ușor de găsit și nu fugea de nimeni, era grozav Arzubiaga ăsta. Grasul Martinto o luă la goană cu știrea, bineînțeles că pe drum a căzut și-a murdărit uniforma de noroi și s-a julit din nou la genunchi. Dar s-a ridicat imediat, a scuipat pămîntul care-i intrase În gură și a luat-o din nou la fugă, ca nu cumva să se termine recreația fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd o să fie muștruluiți. Ridicînd glasul, maica stareță le spuse că erau Îngrozitori; Îi făcu să-și dea seama cît de Înglodați În datorii erau din pricina noului colegiu, mai rămăseseră atîtea de făcut și ei s-au și apucat să murdărească și să strice tot. De acum Înainte Îi vor pedepsi aspru pe copiii răi, pe toți cei care nu se astîmpără și au de gînd să distrugă un lăcaș nou-nouț. Maica stareță era gata să plîngă; lor le părea nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mea și spune că o să-mi ridice un monument... Și cînd te gîndești că nu le dau bani niciodată. Vin la noi acasă pentru medicamente sau pentru injecții, Întotdeauna sînt bine primiți și ajutați cu tot ce au nevoie... — Și murdăresc grilajul cu labele lor... — So funny!... SÎnt atît de cumsecade.. Uneori le fac injecții și mă Întreabă: cît vă datorez, domnișoară? — Și ea nu le cere nimic, de asta o să-i facă un monument printre grajduri și-o să foiască muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bei decît o gură, Îi spuse meșterul și adăugă: iar voi gata, la treabă, să poată veni și ceilalți. Julius, care ținea sticla cu amîndouă mîinile, o duse la gură fără să-și poată stăpîni o strîmbătură de scîrbă și, murdărindu-și gulerul cu spuma care se prelingea pe de lături, reuși să Înghită două-trei guri din băutura aceea amară. Apoi zîmbi, fiindcă socotea că acum e prieten la toartă cu toată lumea de pe șantier. Libarcă, printre Înjurături admirative, Îl Întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În lacrimi prăpădindu-se de rîs și atunci Își aminti de celălalt copilaș și Întinse din nou mîinile spre pachetul cu cămăși, voia să-l sărute, nici mai mult nici mai puțin și Arminda se temea să nu i-l murdărească, tocmai voia să-i atragă atenția, cînd autobuzul se opri În stație și se urcă un bărbat blond; avea ceva de ungur, poate că era ungur cu adevărat, un tip vînjos, cu un păr obișnuit, probabil că maică-sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]