1,414 matches
-
de la gură. Nimic, a chemat un om , a vândut capra și a luat 500 lei, cât a dat pe cărțile noastre. S-a dus bietul meu tată cu lacrimi și ne-a cumpărat cărți, cu rugămintea să nu le murdărim. Ne-am dus la școală plângând și i-am spus plângând învățătoarei. Ea cunoștea situația, ne-a mângâiat și ne-a spus că tata o să ne cumpere altă capră. Pentru că avem alături și cupletul scris de Constantin Tănase (5 iulie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
știai Că-n luna mai, E luna primului păcat - Păcatul care dintr-o glumă, Te prinde-n laț și te sugrumă Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie, În lada cu gunoaie?... Oprește-te!... Privește-n jurul tău... Și dacă nu ți-ai murdărit Pantofii de noroi, Fă-ți cruce Fiindcă n-ai păcătuit Decât în vis... Și visul s-a sfârșit!... O scrisoare a largilor destăinuiri este cea din 22 septembrie 2013: Stimații mei, Deși cu eforturi destul de dureroase, cu mare și foarte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Deși nu mi-ai spus niciodată cuvinte aspre, deși nu m- ai oprit și nu mi-ai interzis ceva, acum nu cutez să scriu despre tine. Mă tem să nu te supere cele ce scriu; mă tem să nu te murdărească cuvintele mele; mă tem ca nu cumva îngustimea cuvintelor mele să nu șifoneze nobila cuprindere a gândurilor și a simțămintelor tale. Mă tem că în modestia ta, nu dorești nici „post mortem” să vorbească cineva elogios despre tine. Și totuși
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la spălatul picioarelor, mămica ne cerea să stăm ca să se zvânte apa de pe picioare, nu ne da ștergar, ne spunea că dacă ne ștergem picioarele cu ștergarul, ștergem norocul. Motivul însă, am apreciat încă de mic, era că ștergarul se murdărea repede pentru că noi nu ne spălam decât superficial. În fiecare sâmbătă, după ce ne culcam, mămica „lipea” cu lut amestecat cu baligă de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
weceul era înfundat, să văd un loc unde să execut comanda. El a țipat la mine: „Ce, nu-ți convine”?. „Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială”. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor. A țipat la mine că aceasta nu înseamnă culcat, a venit lângă mine, a pus piciorul pe spatele meu și a apăsat până am ajuns cu tot
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor. A țipat la mine că aceasta nu înseamnă culcat, a venit lângă mine, a pus piciorul pe spatele meu și a apăsat până am ajuns cu tot corpul „la pămât”. M-am murdărit de fecale de la gât până la bocanci. Așa m-am întors la program. După ce s- a dat stingerea, am mers la vabou și toată noaptea am spălat echipamentul, pentru ca a doua zi să nu mai miros a fecale. N- am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
direct în farfuria pe care eu o goleam într-o clipită. După un timp, am aruncat farfuria și mi-am pus capul sub oala din care curgea supă. Stăteam cu gura deschisă și înghițeam cu poftă șuvoiul de supă. Mă murdărisem pe gulerul cămășii, dar nu-mi păsa câtuși de puțin. E doar un coșmar, ai spus tu, cu voce tare. Nici măcar nu ești acasă. Imediat mi-am luat farfuria de pe jos și am pus-o, cuminte, în chiuvetă. Tu te-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mă apucă febra musculară. Exact în clipa în care îmi propun să iau o pauză, se strigă bingo. Găsesc un hanorac jerpelit, de un prost gust frate cu răpirea din serai. E perfect, dar o să fie nevoie să-l mai murdăresc pe ici, pe colo. Mă adâncesc în admirația țesăturii decolorate și învechite de vreme. La un moment dat simt că cineva mă privește fix. Ridic privirea. O doamnă cu batic se uită la mine cu o expresie miloasă. Îi zâmbesc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
din jurul Societății "Junimea". Să începem cu teza Dumneavoastră "Critica literară junimistă"... Am fost dintotdeauna un spirit polemic. La fel și în cazul de față, când m-am înscris în campania de recuperare a lui Maiorescu și a Junimii, care fuseseră murdăriți de C. I. Gulian și Savin Bratu (cel care a scris imundul pamflet "Fantoma lui Maiorescu") într-un mod greu de înțeles astăzi. M-am alăturat sus-amintitei campanii de actualizare a maiorescianismului și a junimismului, pe care a duceau, între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Însemnări despre români) Ca să se vadă și să se știe cât de unguri au fost secuii, lăsând la o parte documentele medievale care-i separă, vom spune că între unguri circulă și astăzi o zicală: „Secuiul s-a ... (l-a murdărit cu fecale) pe ungur”, ceea ce poate constitui un imbold pentru capra râioasă ca să-și țină coada-n sus. Cât de unguri sunt secuii când, în vremea răscoalei de la Bobâlna din 1437, se încheie o înțelegere, o alianță între unguri, sași
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a reprezentat dintotdeauna curățenia sufletească, puritatea și neprihănirea (miresele se îmbrăcau în alb, reginele purtai albul ca doliu!) și alături de negru, era culoarea imperială. Nu vi se pare curios că nici un partid nu adoptă culoarea albă? Știți de ce ? Albul se murdărește mai repede, se observă și bate la ochi. Și culoarea roșie are o carieră îndelungată; de pe mantiile și sandalele imperiale, din agora aristocrației antice grecești, a fost preluată de cei cărora le era prohibită. Și nu e de mirare, deoarece
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
închid mustăria până la Dumineca Tomii. Nu numai în perioade de criză nu trebuie dați banii degeaba, iar dezmățul financiar făcut din bani publici trebuie reprimat sever. Domnule prim-ministru, sunt suficiente surse de a aduce bani la buget, nu vă murdăriți cu accize pe ceasuri, brățări, inele, telefoane mobile. Ca să rămâneți în istorie ca Lăcustă Vodă? Evident, va trebui să vă feriți și să feriți Țara de împrumuturi străine. Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au interesele lor, îți fac un
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la aniversarea a 100 de ani a Școlii, a prezentat și Constantin Datcu Jalbă, care, prin soție se consideră luncaș. Între oamenii evocați, care nu mai sunt demult, este amintit Toader Gurău, cel care „parcă umbla pe sus”, nu se murdărea pe opinci chiar dacă era glod. Sunt amintite familiile Romedea, Cucu, Pintilescu, Boca, Bârgăoanu, Ciobaniuc. La adunarea festivă s-au spusă multe cuvinte de apreciere asupra slujitorilor colii, locuitorilor, oficialităților, tot atunci s-a vorbit de o monografie a școlii și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
către regină, care a salutat-o foarte rece, fără a-i da mâna. Dimpotrivă, principesa Elisabeta 194 nu voia să întindă mâna [nici] primului-ministru, și când părinții au silit-o o ștergea pe rochie cu ostentație, ca și cum i-ar fi murdărit-o. Atunci era foarte prietenoasă cu Brătienii și francofilă; când d-na Ulvineanu veni cu un internat la București pentru câteva ore, o trimise la d-na Leria ca să ne transmită din partea ei că Brătianu nu a fost bolnav, cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai înainte, în fața hotelului... Cuum?! se aude glasul scăzut al Brîndușei. Să-ți fie rușine, Brîndușa! îi strigă Cristina. Te purtam în amintire cu tot ce-aveai tu mai bun în studenție, dar văd că... Nu numai că ți-ai murdărit tu conștiința, dar vrei să mi-o murdăresc și eu. Cum ai putut să-mi ceri așa ceva cînd tot azi, mai de dimineață, spuneai vorbe umflate referitoare la băiatul ăsta: "Noi, combinatul, am creat condiții afirmării unui tînăr talent"... iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scăzut al Brîndușei. Să-ți fie rușine, Brîndușa! îi strigă Cristina. Te purtam în amintire cu tot ce-aveai tu mai bun în studenție, dar văd că... Nu numai că ți-ai murdărit tu conștiința, dar vrei să mi-o murdăresc și eu. Cum ai putut să-mi ceri așa ceva cînd tot azi, mai de dimineață, spuneai vorbe umflate referitoare la băiatul ăsta: "Noi, combinatul, am creat condiții afirmării unui tînăr talent"... iar acum îmi spui c-o să primească locuință cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a scos din sacul de hîrtie un costum de azbest, pe care începe să-l îmbrace. Vino să-ți iei costumul, că pornim, îmi spune Vlad. Iau costumul și încep să-l îmbrac peste haine, deși știu c-o să mă murdăresc tot de scame albe, dar altfel nu pot e tare frig aici! Gata montajul? îl întreb pe Dinu. Gata, răspunde. Mai trebuia montată supapa la azot. Acum, mecanicii lucrează la tunelul de alimentare cu aer. Auzi, cît ai vorbit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de neputință: Îți jur că n-am vrut decît să mă conving de minciuna unei căsnicii! O minciună care a băgat în închisoare o fată... Știi tu ce mi-a spus Silvia cînd i-am povestit? "Nu trebuia să te murdărești..." Așa mi-a spus, apoi s-a lăsat între noi doi o răceală totală. Poate că frumos literar, dacă vrei! ar fi fost să rămîn prietenul ei, să-i fiu alături, eventual să ne căsătorim, dar... Eu nu fac din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi, declarația lui Ștefănescu mai există; de la Tamara pot obține alta; ea nu trebuie să mintă. În două-trei zile voi avea și declarația Cristinei, altfel... cu cele ce-a declarat Ștefănescu... Hm! surîd eu. Credeți că doamna Cristina s-ar murdări ? De ce nu?! Are un soț, o căsnicie, o poziție socială ! Judecați de la nivelul dumneavoastră. Cristina e tot femeie, ca mine. Da, femeie, dar cu un suflet mai sus, conchid eu ferm. Se lasă o tăcere încordată între noi; Brîndușa cumpănește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fomiști, fără ei nu se poate. Și femei pe care nu le mai regulează bărbații lor și cad repede în plasă. Să scrii așa: Pentru cel mai bun prieten al meu, omul care trece prin mocirla vieții fără să se murdărească. Pentru Jimmy. De la Johnny. Pe urmă pui data, ca să se vadă. Și semnezi. Ok? Ok. Adevărul este că rămâi cel mai bun prieten al meu, chiar dacă uneori îmi vine să te iau la pumni. N-ai răutate în tine, de-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sînge, ligheanul pentru mate, ligheanul pentru méruntaie, sé aducé cuțitul de pe dulap, care taie mai bine. Șasa béga degetul În céldarea cu apé sé vadé dacé este caldé. El va mînca urechile și coadé. Bérbații Își suflecau mînecile și erau murdări pîné la coate de mizeria care se lua de pe porc. În urmă cutițelor rémînea o piele albé gélbuie, așternuté pe porc că o péturé. Șasa se uită la porcul mort Întins pe scînduré cu picioarele În sus, cu pieptul desfécut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
doctoriță cu o faté mai mare, care avea doué funde mari În cap, ca sé caute de péduchi și sé controleze unghiile. Pionierii nu trebuie sé aibé péduchi și nici unghii negre. Ce fel de exemplu dau? Și nici pantalonii murdări. Dar mai ales sé nu aibé péduchi, cé-i mare rușine. „Péduchiosu’! péduchiosu’! Lindinosu’! lindinosu’!” Toți copiii strigé dupé tine. Și fetele zic: „Uéi, lindinosule!”, și-ți trag cu cartea-n cap. Ieri, cînd stétea În autobuz, Îl mînca tare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe pat, n-auzi?" Pacientul se întinse terorizat de răcnetele medicului. Nu văzu nicio mușama și stătu încordat, cu picioarele în aer. "Lasă, naibii, picioarele alea jos! Te crezi la sală, să-mi faci mie abdomene acum?" "Ziceam să nu murdăresc patu', dom' doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
șleau, nu mă dau pă după cireș, în situația asta e foarte greu să mai facă un om serios vreo afacere cu tine. Treaba-i oablă ca covrigu'. Cineva-ți poartă sâmbetele și cine-ți șade alături riscă să să murdărească și el dă zoaiele pă care ți le pregătește ăla. N-am niciun chef dă belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s alegerile. Aia mai îmi trebuie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]