1,153 matches
-
experiența lui Socrate. Deci, nu tot ce moare statistic moare în sensul omului. Grecii nu aplicau cuvântul de brotoi, de "muritori", decât la oameni, și în sens plin numai unora dintre ei. Nu au spus niciodată despre cal că este muritor. Așa cum o înțeleg eu, forma are greutatea sensului; pentru voi, ea nu o are decât pe aceea a simbolului care nu mai deosebește, a simbolului care devine statistică și clasificare. Joi, 22 ianuarie 1981 " În timpul plimbării de ieri, Gabi mi-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie lăsate în inerția subînțelesului, în simpla dinamică imanentă a producerii lor. În mod normal sănătatea mentală a omenirii ține de transă, de capacitatea de a participa la seducție și miraj. Ești sănătos câtă vreme ești prins în "dansul amăgirii muritoare" vegheată de marea regină a Lumii, Maya. Cel care părăsește dansul acesta iese din cursa vieții și devine "nebun"; pentru că privirea distantă, care atrage după ea clarviziunea, strică jocul Mayei. Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă tehnici de refacere a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
partide de vânătoare, câteva partide de "stos". Spaima pe care, în ce mă privește, o simt în fața sfârșitului nu vine așadar din sfârșitul însuși, ci din timpul care a trecut privit în oglinda acestui sfârșit. Ce am făcut cu zilele "muritoare" ale vieții mele? Ce s-a ales din ele căzute în partea de jos a clepsidrei? Sânt coji de zile, goale și nelocuite, sau sânt făpturi minunate care s-au desprins din mine, ființe din miere, carne și aur, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu inteligența lui Andrei sau Horia preferă gargara guenoniană unei lucidități virile? Cum poți, onest intelectual fiind, să pui în locul unei ignorante riguros întemeiate și metodologic asumate un surogat de cunoaștere? Unei probleme reale ― care e tâlcul nostru de ființe muritoare? ― nu-i corespunde o cunoaștere reală. Asta e tot. La întrebarea de mai sus nu se poate răspunde în chip pertinent. Ce decurge de aici? Obligația de a mima că un răspuns e cu putință și de a-i taxa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noapte se schimbară lucrurile. Ungurii au știut, prin mijlocirea contelui Andrassy, să-l convingă pe împărat că un alt ministeriu unguresc nu-i cu putință și că acesta este le meilleur des ministčres possibles, aplicând maxima lui Leibnitz la oasele muritoare ale d-lui Tisza. Se vede că lucrul era prevăzut și precugetat astfel. D. Tisza a reintrat în ministeriul unguresc pe ușa pe care ieșise, și toată demisia sa n-a fost decât o comedie pentru a vedea ce efect
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a închiderei lui în ceară și într-o viță de păr și a nimicirii lui. Strigoii, luarea din urmă, făcutul, deochietul, făcutul de dragoste, toate se reduc în urma urmelor la unul și același princip, că adecă sufletul - după credința primitivă muritor - în neatârnare de trup poate fi vrăjit, prins, aservit și că e supus unor formule magice. Departe de a fi redat măcar a suta parte din mulțimea faptelor aduse de prelector și tot așa de departe de a fi reprodus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
copil să aparțină pur și simplu unei copilării, că copilul devine un copil copilăros și se scufundă în copilărie. DOMNUL KOVACIC: Da, da, în copilărie se fac multe greșeli și pe cât posibil se prăpădesc multe valori omenești concrete, care sunt muritoare. Și omul e muritor, și de aia trebuie oamenii păziți, ca să nu distrugă prea de timpuriu totul, de ceea ce societatea are de trebuință pentru oamenii ei. Un om singur trebuie să fie solidar, altfel el nu este un om cumsecade
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și simplu unei copilării, că copilul devine un copil copilăros și se scufundă în copilărie. DOMNUL KOVACIC: Da, da, în copilărie se fac multe greșeli și pe cât posibil se prăpădesc multe valori omenești concrete, care sunt muritoare. Și omul e muritor, și de aia trebuie oamenii păziți, ca să nu distrugă prea de timpuriu totul, de ceea ce societatea are de trebuință pentru oamenii ei. Un om singur trebuie să fie solidar, altfel el nu este un om cumsecade. Un om mort este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
durată de timp, s-au purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea de a se stăpâni cad din nou În trupuri muritoare 2. • Daimonii sunt ființe muritoare, chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața oamenilor. Sursa e din nou Hesiod - à propos de durata vieții unei nimfe 3. Această problemă nu prezintă Însă un interes deosebit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea de a se stăpâni cad din nou În trupuri muritoare 2. • Daimonii sunt ființe muritoare, chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața oamenilor. Sursa e din nou Hesiod - à propos de durata vieții unei nimfe 3. Această problemă nu prezintă Însă un interes deosebit; important este că ființele numite
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
după un lung interval de timp. Oracolele sunt aidoma instrumentelor muzicale (kathaper organa). Când cei care cântă la ele seregăsesc În preajma lor, gata pregătite să fie folosite, Încep melodia”1. • Obiecția ridicată de Heracleon Împotriva atribuirii unei naturi pătimașe și muritoare daimonilor este o ocazie potrivită pentru a preciza trăsăturile care Îi deosebesc pe aceștia de zei; din capul locului Cleombrotos admite caracterul insolit (atopos) al teoriilor sale. Dar, departe de a avea aici un sens peiorativ și de a se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este verosimil, atopia apare ca un complement indispensabil al „marilor principii” (megalai archai) cu ajutorul cărora putem ajunge la o părere verosimilă (epi to eikos proelthein, 418 f). Într-adevăr, daimonii se deosebesc de zei tocmai prin natura lor imperfectă și muritoare. Filip istoricul citează În sprijinul acestei teze câteva referințe filosofice: Empedocle, Platon 2, Xenocrate, Chrysippos și Democrit 3. M. Nilsson 4 recunoaște că e greu de făcut deosebirea, aici, Între punctele de vedere ale lui Plutarh Însuși și cele ale
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Plutarh Însuși și cele ale filosofilor citați. Totuși, putem spune, Împreună cu D. Babut 5, că Plutarh este singurul dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care moartea sau
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
spune, Împreună cu D. Babut 5, că Plutarh este singurul dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care moartea sau doliul dețineau un loc important În ceremoniile și dramele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care moartea sau doliul dețineau un loc important În ceremoniile și dramele sacre. Apoi, ea este susținută cu tărie de cele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de clară În De facie..., bazându-se tocmai pe această idee de mixitate. Lectura mitului din De facie... nu ne Îndeamnă la o identificare Între nous și daimon. Daimonul aparține lunii, nous-ul aparține soarelui. Reflecțiile
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Pythiei servește drept instrument zeului, așa cum propriul ei trup Îi este instrument sufletului. Gândirea zeului Însuși (kath’heauto ) nu ne este cunoscută (adelon). Ea nu ne este accesibilă decât prin intermediul Pythiei. Iată de ce această gândire suferă o modificare din cauza elementului muritor cu care intră În contact. Pe de altă parte, Pythia trebuie, Într-un fel, să diminueze, În funcție de posibilitățile sale, proporția acestei modificări. Un instrument adevărat se adaptează cât mai bine cu putință agentului care Îl mânuiește și Îi execută lucrarea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mintea creatorului ei, ci amestecată cu multe elemente proprii instrumentului folosit (404 b-c). Puritatea, castitatea și simplitatea sunt condiții esențiale pentru ca Pythia să fie un bun instrument, devotat și transparent, al gândirii divine, În limitele impuse de propria-i fire muritoare. După spusele lui Plutarh, Pythia din vremea sa provine dintr-o familie onorabilă, dar e „pe deplin neștiutoare și fără experiență”, lucru care-i Înlesnește contactul cu divinul. „Se apropie de zeu cu un suflet Încă feciorelnic (parthenos ten psychen
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unui panteism de factură stoică. Faptul că această acuzație a căpătat o atât de mare forță se datorează poate și intervenției foarte prompte a epicureului Boethos. „Nu vă ajunge că-l Închideți pe zeu o dată pe lună Într-un trup muritor, acum Îl vom mai și amesteca În orice obiect de marmură și de bronz, ca și cum n-am avea În Soartă și În Întâmplare cauzele suficiente ale unor astfel de coincidențe!” (398 b). Replica e dată În termeni tipic epicureici (tyche
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din nou, nici mai târziu, adevărul este că schimbarea se petrece simultan - se constituie și se desface, apare și dispare. Prin urmare, nu ajunge niciodată să existe 4 În procesul devenirii, care nicicând nu cunoaște nici odihnă, nici răgaz. Substanța muritoare nu Încetează să se preschimbe, Începând cu stadiul germenului, pentru a da mai apoi naștere embrionului, apoi pruncului și, În continuare, copilului și adolescentului; vin la rând omul matur, vârstnicul și bătrânul. Iată deci felul În care se disting primele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În care lumina Soarelui este nevoită să se reflecte pe Lună, pentru a ajunge până la ochii noștri. Zeul dovedește și demonstrează, desigur, propriile sale concepții, dar, pe de altă parte, (E) le prezintă confuze datorită trecerii lor printr-un corp muritor și un suflet omenesc. Este peste putință ca sufletul să fie pasiv și să rămână imobil și liniștit față de cel care-l pune În mișcare; În propria sa neliniște, el răspândește tulburarea În sine Însuși Întocmaicape o mare agitată, datorită
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lumină, comete, resimt mult mai multă bucurie decât atunci când văd luna și soarele. Așa se Întâmplă și cu detractorii oracolului. Ei regretă În fond enigmele, alegoriile, metaforele oracolului, care nu erau altceva decât răsfrângeri și aberații proprii naturii spiritelor noastre muritoare și facultății noastre imaginative șto phantastikonț. Mai târziu, dacă nu izbutesc să cunoască Îndestul cauza schimbării șmetaboléț, Îl părăsesc pe Zeu, se iau de el În loc să ne atace pe noi și să se ia de ei Înșiși ca niște proști
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
la esența divinității 4. (C) De altfel, s-ar maiputea Întâmpla ca anumite suflete, care nu pot să se stăpânească prin propriilelor forțe, să cadă de la nivelul la care au ajuns până la stadiulde a fi din nou introduse În corpuri muritoare, blestemate să-și ducă existența fără strălucire, o viață ștearsă, aidoma unei brume. 11. După părerea lui Hesiod, daimonii mor la sfârșitul unor anumite perioade de timp. Iată aluzia poetului la durata vieții lor atunci când atribuie unei Naiade următoarele cuvinte
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu apelăm și la marile principii pentru a ajunge la opinia cea mai verosimilă. Până și tu ocolești, fără să-ți dai seama, concesia la care te pretezi. Recunoști existența demonilor, dar cu condiția că nu sunt imperfecți șphauloiț, nici muritori. Pur și simplu nu-i lași să subziste. (419) Căci În ce privință diferă ei de zei dacă prin esența lor sunt neperisabili șaphtartoiț și din punct de vedere moral lipsiți de pasiuni și de greșeli?”. 17. Față de aceste observații
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
timp era În negură, (432) la fel și sufletul nu dobândește puterea divinatorie abia după ce a ieșit din trup, ca dintr-un nor, ci o deține și În momentul de față, fiind doar orbită, din pricina amestecului și contopirii cu elementul muritor. Nu trebuie să ne minunăm, nici să privim cu neîncredere la cei care văd În mantică tocmai reversul acelei facultăți sufletești pe care o numim memorie și care, În chip vădit, păstrează cele trecute și le Înregistrează mai ales pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]