4,695 matches
-
liniștea erau stăpânii. Moartea era invitata. Laila împărți apa rămasă, un ibric de persoană, fără să facă vrei diferență în funcție de sex sau de rang, iar când din uzatul burduf de piele se scurse și ultima picătură, oftă din adânc și murmură: — Allah este mare. Lăudat fie Allah! Acum nu ne rămâne decât să așteptăm. Și așteptară. Moartea, cu toate că e atât de bătrână și descărnată, este în primul rând femeie și, prin urmare, capricioasă. De nenumărate ori, dintr-un moft, ia înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră exact în punctul pe care îl arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în cumpănă. Era evident că nu dorea să se amestece într-un incident atât de urât, dar, văzând că nu are de ales, scoase apă din puț și umplu întâi radiatorul mașinii, iar apoi un mic bidon. Îmi pare rău! murmură la sfârșit. — De ce-ți pare rău? i-o trânti colegul său, care se înfuria tot mai tare. Ce credeai, că asta o să fie o plimbare pe Champs Elysées? Te-am prevenit că s-ar putea să dăm de bandiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de căcat! spuse. Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe jumătate, făcu un gest vulgar cu degetul mijlociu, se urcă în mașină și porni strigând: — Du-te-n mă-ta ! — Ești nebun! murmură cu tristețe copilotul, aproape plângând. Și eu sunt mai nebun că am acceptat să mă bag în asta, deși te cunosc ... Du-te-n mă-ta și tu! Toată familia Sayah rămase împietrită, cu gura căscată, necrezându-și ochilor, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Clos scoase din buzunarul saharianei sale o pipă scurtă și o arătă amfitrionului său: — Vă deranjează dacă fumez? întrebă. Mă ajută să gândesc. Gacel Sayah nu făcu decât să ridice din umeri, iar blondul începu să-și umple gânditor pipa, murmurând mai mult pentru sine: — Treaba-i aiurea, începu. Foarte aiurea, fiindcă, după părerea mea, și unii, și alții au dreptate. Chiar și nenorocitul ăsta care spune că a vrut să plătească apa și s-a înfuriat când a crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din jurul lor, Aisha întrebă dintr-odată: — Crezi că ai vreo șansă să reușești ce ți-ai propus? Fratele său nu-i răspunse imediat, dar când o făcu, tonul său era de o sinceritate cruntă. — Absolut nici una, recunoscu. — În cazul ăsta, murmură ea dezorientată... De ce insiști să continui toată povestea? — Pentru că nu întotdeauna faci ceva cu gândul că vei ieși învingător. În felul ăsta nu ai nici un merit. Tatăl nostru ne-a dat cel mai bun exemplu că există împrejurări în care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dezrădăcinați fără țară și fără speranțe. Împrăștiați prin douăsprezece țări, fără căpetenii, înfruntându-se uneori între ei din cauza unor vechi neînțelegeri, imohagii erau condamnați la dispariție; probabil că eroica aventură a tatălui său fusese ultima zvâcnire dinaintea morții. — Nu înțeleg, murmură într-un târziu, ca și cum ar fi vorbit cu el însuși. Chiar nu pot să înțeleg. — La ce te referi? — La apatia poporului nostru. Suntem oameni puternici, temuți și inteligenți, iar dacă ne-am uni, am putea sfârși cu hoarda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
față în față cu spada în mână, ci cu avioane și tunuri care omorau la mare distanță... Se ridică în picioare și făcu câțiva pași, vrând parcă să-și umple plămânii cu aerul nopții. — Chiar și asta s-a schimbat, murmură. Când am văzut la televizor cum rachetele distrug pe întuneric un obiectiv aflat la sute de kilometri de locul de unde au fost lansate, am înțeles că până și în privința războiului, pe care-l consideram punctul nostru forte, am rămas definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe umeri îl epuizase într-atât, încât nu mai era în stare să gândească, și în adâncul sufletului era convins că, oricât de mult s-ar strădui, nu va găsi o soluție rezonabilă. — Pe de o parte, un tuareg intransigent, murmură pentru sine. Pe de alta, niște canalii care s-au spălat pe mâini de toată afacerea asta... Și eu, la mijloc. Așa cum remarcase Yves Clos, experiența nu i-ar fi folosit la nimic, pentru că avea de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se gândească la cât de delăsător fusese, fantomele acelor nefericiți aveau să vină să-l întrebe de ce nu se agitase pentru ei așa cum făcuse pentru o mână de motocicliști idioți. Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea lui, murmură, apoi își sprijini capul de spătarul scaunului și ațipi... Dar nici într-a mea nu-mi place să fiu... Când soarele se înalță pe cer, bătându-i drept în față și făcându-l să transpire, deschise ochii, mârâi nemulțumit, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă știu ne-am purtat ca niște adevărați imohagi, și uite unde am ajuns. În lumea care începe dincolo de această întindere toți depind unii de alții. Poate că a sosit momentul să învățăm de la ei. Nu-mi place lumea aceea - murmură anevoie Gacel. — Nici mie... - recunoscu fratele său. Dar este clar că lumea în care ne-a venit rândul să trăim n-are nici o legătură cu cea a strămoșilor noștri, care rătăceau la voia întâmplării, păstorind și luptând, dar liberi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sunt. — Poți s-o faci când vrei. Doar eu îi port numele. — Și eu sunt sânge din sângele lui... Suleiman făcu un gest amplu, ca și cum ar fi vrut să cuprindă imensitatea întinderii ce se deschidea înaintea lor. Vin vremuri grele - murmură. Și chiar în cazul, puțin probabil, că toată povestea asta se va termina cu bine, este clar că niciodată nu vom mai fi în siguranță lângă puț. Ce-o să facem atunci? — „Războinicul care nu se concentrează, gândindu-se la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rău dacă intri în panică. Celălalt îi urmă sfatul și, când termină ultima picătură de apă, oftă din greu la gândul că scăpase de infern. Niciodată n-am să înțeleg cum reușește cineva să supraviețuiască într-un loc ca ăsta... - murmură. Niciodată! — Nimeni, niciodată nu reușește să supraviețuiască într-un loc ca ăsta - spuse Gacel zâmbind ușor. Nici măcar tuaregii, care se presupune că sunt obișnuiți. De aceea, când te vei întoarce în țara ta, dacă te vei întoarce, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fiecare zi ce trecea se simțea mai sărac - dar nu era vorba de o sărăcie materială, cu care era obișnuit dintotdeauna, ci o sărăcie intelectuală; și asta devenise un nou motiv de neputință și amărăciune. — E rău să nu ai... - murmură ca pentru sine. Dar să nu știi e și mai rău. Când, în sfârșit, italianul deconectă complicatul aparat și veni să se așeze alături de el, îl întrebă fără să-l privească: — Ce a spus taică-tu? — Că o să facă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sau te las mai departe, cu riscul de-a muri de sete în mijlocul deșertului? — Am să risc. Nené Dupré scutură de câteva ori din cap cu un gest de profund pesimism. — Adevărul e că ești mult mai tâmpit decât pari... - murmură. Nu ți-a trecut prin cap că m-aș fi putut înțelege cu Fawcett să te abandonez într-un loc unde nu te-ar fi găsit nimeni nici peste ani de zile? — Sigur că mi-a trecut prin cap - recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e mai bine să te las să pleci. Ai bani? — În mașină. — Folosește-i ca să încerci să te întorci acasă cât mai repede... - Îi strânse mâna cu putere, un gest afectuos și foarte rar la el. - Ești un băiat bun - murmură. Și sunt convins că te vei ține de cuvânt. — Fii sigur... Ai de gând să-l omori pe porcul ăla? — Să-l omor? se miră interlocutorul său. În nici un caz. Dacă l-aș omorî, n-aș face ce spune legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi trebuit să fie o mică oază, dar bineînțeles că ar fi fost de ajuns să se abată din drum cu câțiva kilometri, într-o parte sau alta, ca să n-o poată vedea și să treacă mai departe. — Doamne ajută! murmură. Dar de îndată ce rosti aceste cuvinte, înțelese că în acel loc, în acel moment și în acele împrejurări, nu Dumnezeu, ci el însuși trebuia să se ajute - așa că, luându-și inima-n dinți, se ridică în picioare, apucă dromaderul de dârlogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
soare. Vulturii i-ar scoate ochii și măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas îl apropie încă un pic de țintă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unde se află? — Într-o zonă abruptă și unde se ajunge foarte greu, în inima celei mai stâncoase regiuni. — Era de presupus, dar nu-ți face probleme. Cu un pic de răbdare o să-i găsim. - Mecanicul zâmbi din nou și murmură: Și acum încearcă să te odihnești. Ai nevoie. Se ridică și făcu câțiva pași fără nici o țintă, dar, după câteva clipe, scoase din toc un pistol mare și, răsucindu-se puțin, trase un singur foc. Împușcat în ceafă, Maurizio Belli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu ne-am apropiat încă de zona cu adevărat periculoasă, și deja am pierdut doi oameni. În ritmul ăsta, până mâine după-amiază o să ne termine pe toți. — Ai vreo idee mai bună? Celălalt negă cu un gest. — Tu ești comandantul - murmură. — Da! - bombăni armeanul, ce părea a fi supărat și derutat. Eu sunt cel care comandă și planul este bun. Este o tactică ce întotdeauna a dat rezultate excelente, deși tot nu-mi explic cum dracu’ au reușit să-l nimerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva mai mult decât niște sărmane furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice fel de ajutor. Gacel Sayah deschise ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de lac escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu seringa cum m-a învățat Egon. Îl apuc cu stânga de cap ca să-i pot găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă nu mi-e scârbă de seringi. Mi-e scârbă. Nouă medici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Lee. Poți să te ocupi de recepție cât timp îi ofer o cafea? Judith Frank, o femeie înaltă, de o eleganță glacială, cu părul lung și blond și un nas la fel de lung și palid, a ridicat din sprâncene și a murmurat un „Bună“ în direcția mea. Am murmurat și eu unul înapoi. Și-a împins scaunul în spate și s-a ridicat în picioare, afișând un corp care se potrivea cu părul și nasul; lung, palid și acoperit de o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]