1,082 matches
-
de istorie a ideilor culturale. Puțini anticipau pasul următor al autoarei, către ficționalizare totală. Acest pas era însă prezent implicit în cărțile ei precedente. De fapt, ambele erau fundaluri de roman, care nu-și așteptau decât personajele fictive. Căci altfel musteau de personaje cu existență istorică reală: scriitori, jurnaliști, medici, avocați, împreună cu soțiile și copiii lor, alcătuind o țesătură socială vastă și neobișnuită pentru noi, locuitorii unui alt secol. Ei vor continua să trăiască și în Viața începe vineri, dar, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și câteva conserve de pește. Apucă la întâmplare o cutie cu file de macrou și începu să-i învârtă închizătoarea. Peștele mustea în grăsime și îl scurse pe o farfurie. Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de dimineață ― crema la pahar cu nuci pralinate și stafide, mustind de rom, apoi deliciul cafeluței dulci (cafea, cacao și o lingură de frișcă) servită cu ighemonicon în biroul lui."Maică-mea, spunea doamna Azimioară râzând, a mâncat toată viața în bucătărie pe un colț de masă ca să nu strice odaia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mai lipsește o fantomă. ― În prima noastră discuție, mi-ați atras atenția asupra însemnărilor pe care domnul Popa și le face într-un carnet. Ați avut dreptate. Sânt pline de învățăminte... ― Carnet? Ce carnet?! ― Jurnalul domnului Popa, mostră de răutate, mustind de venin etc. Parcă așa vă exprimați? ― Am spus eu așa ceva? ― N-ați spus? Probabil m-am înșelat. ― Sigur! Ce chestie! Râse din gît: Ca să vezi! A început și ăsta să-și scrie memoriile... Maiorul își încheie haina. ― V-ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
religiilor afro-braziliene și caraibiene. Vrăjitoarea aduce, în paginile lui Pratt, aroma erotismului tropical și ambiguu. Ca un profil din O sută de ani de singurătate, ea traversează istoria, deținând secretul longevității ce desfide ordinea rațiunii occidentale. În acest pământ care mustește de vrajă și de căldură umedă, Corto este visătorul ce se angajează, invariabil, ca un cruciat modern ce își tăgăduiește condiția originară. Apărător al lui Steiner, dar și al tânărului Tristam Bantam, Corto se mișcă în purgatoriul administrat de preotesele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto este vizitat de îngerul căzut ce revine în paginile altor povestiri africane ale lui Pratt : demonul Shamael, a cărui suveranitate se întinde asupra lumii de aici, ca și asupra celei de dincolo. Ivit din materia acestui pământ arid și mustind de duhuri, Shamael îl ghidează pe Corto către limanul pe care doar această ființă solitară și paradoxală îl poate atinge. Sceptic și ironic, Corto îndeplinește misiunea pe care i-o încredințează magul ce ghicește trecutul și viitorul în pietre. Abandonând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bărbații ce devin instrumente ale voinței ei, Hipazia este arhitectul unei urzeli care se sfârșește odată cu focul care îi consumă casa și o face să dispară, ca o zeitate antică arsă pe propriul ei rug. Fantezia venețiană a lui Pratt mustește de semnele vechimii și de simțul particular al ironiei postmoderne. Smaraldul lui Corto nu va fi găsit cu adevărat niciodată. La capătul itinerariului inițiatic jalonat de indiciile lui Corvo se află farsa gândită de baronul Corvo însuși. Totul nu a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fascinat, regulile crude și teribile ale patriei sale adoptive. Vândut unui pionier al frontierei, Nightly se desparte de tihna urbană spre a se deschide universului tenebros al pădurilor impenetrabile și al râurilor străbătute de canoe. Acesta este un pământ care mustește de taine și de sânge. Condiția supraviețuirii este rapiditatea mânuirii armei și a toporiștei. O clipă de somnolență poate fi poarta către moarte. În America care i se dezvăluie lui Nightly, francezii și englezii își dispută un spațiu vast, ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întunecat al omenirii se află în fața ochilor lor, întruchipat în mijlocul Africii. Capitolul 8, în care Olrik și Sponsz contemplă viitorul Undeva dincolo de zidurile inexpugnabile ale colosului ridicat la Bulundi, undeva în adânc, la zeci de metri sub pământul ce încă mustește de seve, Olrik, evadatul pe care polițiile lumii îl caută fără succes, și-a aflat, în cele din urmă, odihna după zilele de călătorie. Misteriosul domn S, arhitectul evadării, i-a fost ghid și gazdă în tot acest interval, iar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
asta. —Lista de cumpărături? — Da, de ce nu? Nu e o listă rea. Guttman se ridică în picioare, strecurând cât putu de natural, tăblița, în buzunarul hainei. Îi strânse mâna lui Afif, dându-și seama în momentul contactului că palma îi mustea de transpirație. — Te simți bine, profesore? Vrei un pahar cu apă? Guttman îl asigură că nu avea nimic, doar că trebuia să ajungă la următoarea întâlnire. Își luă la revedere și se îndreptă în viteză spre ieșire. În timp ce urca scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el ca de un magnet. Hainele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Deci fie binecuvântat de mii de ori urciorul spart, binecuvântată ideea de a-i dărui femeii în doliu un urcior nou, și, să adăugăm anticipând ce se va petrece mai târziu, binecuvântată fie întâlnirea din după-amiaza aceea umedă și ploioasă, mustind de apă, chin pentru suflet și trup, când știm bine că, exceptând durerile unei pierderi recente, vremea proastă nu-i atrage pe cei în suferință să meargă în cimitir să-și plângă morții. Fără îndoială, câinele Găsit are noroc, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lîngă masă și Începe Recitarea Meniului, o nouă formă de poetică americană. Specialitatea zilei este complicată și vertiginoasă, detaliind cele mai mici manipulări ale cărnii de vită și cele mai amănunțite secrete ale sosului pentru pește. Retorica aromatică transportă. Oleaginoasele mustesc. Miniaturi tărcate. Cleștișori de crab aspru dojeniți. Sherrill Îl Întrerupe: — Fum cum? Deranjat, poetul repetă: — Fulcrum. — La noi În Kentucky i se spunea spată. Poetul reia. Nu este nici fum, nici fulcrum, ci fourme d’ambert. E o parte componentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aveau prea puțini străbuni. Of, of. Runa s-a trântit la poalele unui astfel de copac și a gemut din nou. - Uite acolo: apă, i-am zis lui Enkim. Era o baltă Înconjurată de nisip și de tufe verzi care musteau de umezeală. - Eu... ce trebuie să fac eu? am Întrebat. Runa m-a privit lung. - Enkim? am Întrebat din nou. Enkim m-a privit la fel ca ea și atunci am plecat. M-am vârât Îndărătul tufelor de pe malul bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bucătărie din trecut, de acasă. Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor salivare... războinicii mi‑au oferit o porție de shishkebab uman. Victimele erau răsturnate pe burtă. Pământul mustea de sânge. Învingătorii se prăpădeau de râs văzându‑mi expresiile feței. Îmi spuneau: «Ce mai, e carne ca oricare altă carne».” Și, Într‑adevăr, autorul vorbea mai mult decât era necesar despre aroma apetisantă. Vânătorii Îl asiguraseră că dacă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de sus
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
îmbunătățiseră atmosfera domestică - probabil că își putea permite să cumpere o casă destul de mare pentru o femeie singură și un copil. Undeva, într-un loc aflat la mare depărtare de orice obiect vitrat sau reciclat și de orice încălțare second-hand mustind de vegetație. Deci, ăsta e planul, a concluzionat Hugo cu hotărâre. Dacă-i manevrăm pe Amanda și pe Jake cu atenție, totul o să fie bine. Important e să nu existe șocuri apărute așa, din senin. Nici unul dintre ei nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu erai tu nu se întâmpla nimic! Se trânti pe burtă și își cufundă fața în apa care mustea și îneca firele de iarbă. În casa aflată în partea stângă a curții sale, Vecinul dădu din cap nedumerit. Bănuise de multă vreme că scriitorii nu sunt chiar întregi la minte, dar de data aceasta avea și confirmarea. Plecă de lângă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ne implicăm, dar nu o facem. Ne vor călca și pe trotuar, s-a mai întâmplat. Iar în ultima vreme se întâmplă din ce în ce mai des. Buletinele de știri sunt pline, pline... Ete, fleoșc, murmură în timp ce pornea la pas pe trotuarul care mustea de apă. Facem toți pe filozofii. Vorbim ca să nu adormim pe stradă, în timp ce mergem. Nu e vina șoferilor dacă primăria nu astupă gropile și nu toarnă asfalt de calitate. Hai să fim serioși... Mai avea câteva sute de metri până la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
știu gustul adevărat al pîinii, pîinea, Berg, goală, caldă, nici mirosul nu i-l știu prea bine, din cauza sosurilor, Berg, am fost, sîntem Îndopați cu sosuri, ni se toarnă și În cap sosuri, Berg, sîntem năclăiți, slinoși, creierele, mai ales, mustesc de sosuri de toate felurile, picante, dulci, au invadat neuronii, lobii frontali sînt aproape blocați de sosuri, nici inimile nu ne mai bat cum trebuie, tot năclăite sînt, aceleași sosuri; bătăile inimilor sînt tot mai nefirești, suflu sistolic, angină pectorală
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pare - ce vor invada librăriile noastre în acest An al vieții consacrate, voit de papa Francisc. Dacă e să fim direcți, volumul are un anume farmec: rodul unei experiențe pluri-decenale, brăzdate de gloriile și de slăbiciunile trecutului, lucid în analiză, mustind de o umilă speranță în ceea ce privește recomandările și util în stimularea reflexiei oricărui credincios, indiferent de propria stare de viață. Anul 2015 este primul «an» al acestui pontificat, și ne referim aici la acei ani dedicați reflexiei ecleziale asupra unei determinate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Când șarjă peste Combinatul poligrafic "Casa Scînteii", has-Satan se abătu un moment pentru a se marghioli cu poporul de linotipiste, încurcînd calandrele, întunecînd zincurile, gripând rotativele, furând până și frișca "indicațiilor prețioase" ale Conducătorului Statului, răspândite din belșug în paginile mustind de tuș ale presei centrale de-a doua zi. Zburdau străzile și străduțele pe sub coapsele Guzganului ca traversele pe sub accelerat. Cârmi spre Otopeni. Dintre barierele Bucureștilor, Aeroportul Internațional Otopeni se înfățișa ca o patină cu rotilele răsturnate, care la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de lut, doar ogrăzile stăpânei Nicolici și-ale rusnacului erau mai îmbelșugat acoperite de blana de valuri. În celelalte grădini se încrețeau numai tuleie de apă. Pe trotuare, când și când, te furnicau pîn' la glezne. Pe anumite străzi nu mustea mai multă apă decât dintr-un covor. Pe traseele lăturalnice, rar, când anvelopele unor automobile îndrăznețe tăiau făgașele de ape, slobozind înapoi mici gheizere, cam cât jetul de pipi al unui copil mic. De la comuna Voluntari la pădurea Băneasa, întreg
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]