2,646 matches
-
cheilor Bisericii și nici acuzate într-o mărturisire individuală”. Înseamnă că se cere o integritate obiectivă. Nerespectarea mărturisirii integrale nu este scuzabilă, deși sunt păreri care afirmă că, atunci când penitentul are sentimente de rușine, de repugnanță, sau de teamă de mustrarea preotului, el nu ar mai fi obligat la această integralitate. Totuși, nu este obligatoriu a mărturisi păcatele asupra cărora există dubii, în sensul în care, dacă un penitent este în îndoială, neștiind sigur că ar fi comis sau nu un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Bibescu însuși a cerut a se comunica guvernului condițiile arendării, pentru a le uniformiza la toate mănăstirile, dar și pentru a pune capăt <jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falsul nume de egumeni, și despoaie fără teamă și fără mustrare de cuget, mănăstirile, precum și pe țărani, locuitorii lor care cu toate acestea nu le sânt robi>. De-a lungul anilor se statornicise obiceiul ca domnii și boierii avuți să facă danii mănăstirilor, nu numai în diferite obiecte de uz bisericesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
său. Și în zadar a încercat tatăl cu vorbe blânde să își mustre fiul. În zadar îl ruga stăruitor să înceteze destrăbălările fără sfârșit și să se ducă la câmp, ca să supravegheze munca slujitorilor săi, pentru că el niciodată nu asculta mustrările lui. Și fiul mereu îi promitea orice, dacă el îi va plăti din nou vechile datorii, dar a doua zi, ca un făcut, începea din nou. Și timp de șapte ani fiul și-a continuat viața sa destrăbălată. Dar, în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Așa am auzit-o pe mama (obsesia ei încă persistă), pe soția mea, Cecilia, și pe alți emisari ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar am rămas surd când era vorba de îndemnuri, poveți ori mustrări. Țărmul lumii pe care l-am părăsit e mult prea departe și chiar dacă m-ar ademeni calea întoarsă tot degeaba-i: nu mai am putere să vreau. Adineauri mi-a făcut o vizită imaginară fostul meu profesor de la facultate, Ion
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
e cu maică-sa. Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? M-am urcat la mansardă și până acolo, prins de alte gânduri, am avut destul timp să uit noutatea pe care mi-o dăduse Rița. În fundul culoarului, din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acesta fapta pornea din voința ei. Desigur că Mihaela se găsea în faza războirii cu propria-i conștiință. Dacă așa stau lucrurile, mi-am spus, mă voi trudi să-i caut o scuză valabilă, care s-o pună la adăpostul mustrărilor de cuget. Dar timpul trecea fără să găsesc ceva potrivit. Tot hazardul îmi puse la îndemînă un prilej la care nu mă așteptam. O doamnă, probabil prietenă a familiei, veni s-o caute într-o zi pe Alexa, sora Mihaelei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
umeziră și am izbucnit în plâns, plângând de propria-mi milă. Dar plângeam cu adevărat și asta era esențialul. Am simțit ca prin vis o ușoară atingere pe umăr: ― Ce faci? Plîngi? Ce ți-a venit? N-o ascultam. Dimpotrivă, mustrarea ei gingașă mă întărîta și mai rău. Sughițurile îmi scuturau trupul, iar pâraiele de lacrimi îmi inundaseră fața. Mi se păru că aud o voce alintătoare, ca printr-un perete de vată. ― Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
când mă văzu: ― Aici erai? Nu știam... În aceeași clipă dîndu-și seama că-i dezvelită, slobozi un țipăt de spaimă și trase repede pătura pe ea. ― Vai, ce rușine!. În ce hal m-ai văzut! ― Haide, Aimée, nu-ți face mustrări pentru atâta lucru. Pe orice plajă se poate vedea cu decență mult mai mult... ― Ești un Cassanova! Apoi mai spuse: Ascultă, nesuferitule, te rog mai lasă-mă să dorm un pic. Numai un picuț și mergem. Nu prea e de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gura. În această așteptare, se juca, preocupată, dese-nînd cu creionul figuri pe o foaie de hârtie. Între noi coborâse o tăcere de plumb. Îmi sta pe buze să o întreb ce avea de gând să facă, s-o acopăr de mustrări pentru îndărătnicia ei și mai cu seamă pentru ceea ce îmi destăinuise Alexa. N-aveam însă autoritatea morală s-o judec tocmai eu, vinovatul numărul unu. Ar fi reacționat numaidecât înăsprind tot mai mult relațiunile dintre noi și așa destul de șubrede
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce trebuia să fac, eram prea înfierbîntat, cu temperatură mare. Poate mă gândeam să conving pe Mihaela de a renunța la o căsătorie nepotrivită de care s-ar fi căit toată viața; mai sigur însă că i-aș fi făcut mustrări aspre, chiar numai pentru faptul că socotise posibilă o căsătorie cu altcineva. Aș fi întărîtat-o desigur mai rău cu intervenția mea nesăbuită, tocmai când aveam mai multă nevoie s-o recâștig pentru mine. Și, iată, întîmplarea făcu să urc cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Parcă o izbise o nenorocire fără leac, un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru. Căutasem s-o consolez ca să-și regăsească echilibrul. ― Ce-i cu tine, draga mea? În loc să mulțumești cerului că ai scăpat teafără, tu îi faci mustrări? Dar, ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasă, copii mai facem noi, nici o grijă. Știi ca nu-i lucrul cel mai greu. ― Voiam să-l am, susținea ea, îmi făurisem atâtea nădejdi. Mai bine aș fi murit. Nu știu ce are să se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bucurie când îi spusesem că tata ne cumpără o casă. Ce-i păsa ei de casă când avea alte preocupări? îmi explicam de ce mereu era îngîndurată, nervoasă, de ce nu-i intra nimeni în voie? (Păcătuise și o chinuiau fără îndoială mustrările de cuget.) Tot așa, după avort, când o consolam de pierderea suferită și îi propuneam să concepem alt copil, ea îmi spusese: simt că n-aș putea. Nu știu ce are să se întîmple cu mine. (Hm, nu era greu de ghicit!...) Poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
convingerea că e o crimă din partea noastră să distrugem un om și o familie pentru o simplă nesocotință. Funcționarul are un trecut nepătat, a depus banii, statul nu-i păgubit cu nimic. Mă opun chiar dacă i s-ar da o mustrare scrisă. ― Te ascult, dragul meu, și mă întreb dacă vorbești cu adevărat serios. ― Pentru numele lui Dumnezeu, am eu aerul că glumesc? Te rog, domnule ministru, hotărăște... Vreau să știu ce-mi rămâne de făcut. Eram probabil palid și tremuram
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
foame. Ajungând pe Lipscani, în dreptul cinematografului Maxim, cineva din spate mă trase de mânecă. Era Walewska, poloneza! Volubilă, suplă, strălucitoare, așa cum fusese Mihaela pe peronul gării, în ajunul escapadei noastre la Constanța. La început o scurtă explozie de veselie, apoi mustrări: ― De ce nu dat pe la mine, cum făgăduit la Oper, urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubești mult la tine și tu necăjești la ea. Vreau vedem filmul împreună, este forte frumos. Mergi cu Vali. Am intrat, incapabil
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, cînd vor fi urgii sau boli de orice fel: 38. dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mîinile spre casa aceasta, 39. ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale și iartă-l, lucrează, și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
voi judeca față în față cu voi. 36. Cum M-am judecat cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa Mă voi judeca și cu voi, zice Domnul Dumnezeu. 37. Vă voi trece pe sub toiag, și vă voi pune sub mustrarea legămîntului. 38. Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici și pe cei ce nu-Mi sunt credincioși, îi voi scoate din țara în care sunt străini, dar nu vor merge iarăși în țara lui Israel. Și veți ști că Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
unde Rim, tot singur, fără să doarmă, ținea ochii strânși, ca cineva care vrea să consume un timp inutil. Nu păru a le remarca întoarcerea. 139 - Se întoarce Sia! Ce vorbă lungă și fata asta! zise Lina cu intenție de mustrare. - Nu-i spune nimic! Copila a stat cu tatăl ei! Numai optsprezece ani! O nespusă indulgență către acele sentimente filiale unse glasul de obicei strepezit al doctorului. Fu un moment de pauză, în care probabil ar fi trebuit să intre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de obicei strepezit al doctorului. Fu un moment de pauză, în care probabil ar fi trebuit să intre Sia, pentru că Linei i se păruse că vine; ar fi trebuit să intre, pentru că Lina ar fi dorit să audă Sia și mustrarea ei și bunăvoința lui Rim; sau pentru că vorbele schimbate acolo păreau a-i fi făcut loc să intre; pentru că bolnavul își alimentase și răbdarea și indulgența din nădejdea acelei întoarceri, pentru că absența ei durase destul, dacă nu prea mult. Dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu coatele pe cei doi, ajunsese pe Lică la poartă. - Ai fi putut să-ți mai schimbi apucăturile, stând cu oamenii ăștia distinși, unde am avut grija să te așez! îi spusese Lică cu vocea rece și modestă a unei mustrări cuviincioase. Sia deschisese la el ochii prostiți. Ce, era nebun? Erau 19 ani de când îl auzea vorbind și acum nu-1 mai recunoștea. în zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține, înfipte adine, făcea să se cearnă un moloz ce-i zăpăcea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și Lică! Fu operația inversă a tuturor intențiilor cu care venise: gravitate, pocăință, indulgență, precauție, bunătate, lașitate, toate se întorceau pe dos. In demersul ei era, pesemne, cuprins și ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de sudoare după ce se războise pe viață și pe moarte cu pieile-roșii. Din fericire, tocmai atunci a apărut Cinthia; de cum o zări, Julius Își aminti de doliu și apucă să-și lege la loc cravata, coborînd din caleașcă și făcîndu-și mustrări de cuget. Acum, era chiar mai rău ca Înainte, fiindcă Cinthia tocmai descoperise fotografiile de la Înmormîntarea tatii și Începuse să facă legătura cu moartea Berthei. Susan cea frumoasă se plîngea: nu vă puteți Închipui cît mă face să sufăr copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are mîinile murdare și Înjură ca un birjar? De ce s-or fi simțind unii copii atrași de păcat și de murdărie! Voi nu știți că În cadrul școlii se vînd produse foarte curate, În folosul misionarilor?“... Toate astea și alte asemenea mustrări le adresă Roșcova de cum Îi luă În primire În prima zi de școală și hotărî să declare război concurenței. Piratul se făcu nevăzut, dar se Întoarse În recreație. Și mereu făcea la fel: se prefăcea că fuge speriat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd bea gin and ionic. Asta-i tot! Abraham dădu să se unduiască iar, dar se Îndreptă imediat. Rămase țeapăn, gata să Îndeplinească fără Întîrziere ordinele stăpînului, plecîndu-și ochii de parca aceste cuvinte atît de tăioase ar fi fost ca o mustrare severă pentru un școlar. Rămase cîteva secunde În poziția asta, apoi corpul lui Începu singur să se pregătească pentru o nouă unduire, fără ca el să poată izbuti s-o oprească. Se putea ghici după cum mișca brațul, mîna dreaptă parcă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îl privise pe Mark. Normal că vă interesează. Dumneavoastră sunteți cartea asta. Vânătorii dau târcoale. Aici nu-i nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate de blândă, o mustrare bazată pe loialitate absolută. O încredere totală în el, dar pe ce baze? O oră și jumătate petrecută împreună și faptul că-i citise cărțile. Și totuși ea vedea ceva ce Sylvie nu văzuse. Femeia asta îl tulbura; de ce? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deosebite. Ele reprezintă o altă perspectivă narativă și se constituie într-o satiră vehementă privind statutul omului în societatea vremii, fiind, totodată, și un mod de prezentare a personajelor sau a constituirii "dosarului de existențe". În primele note, scriitorul explică "mustrările" doamnei T. care-i sunt adresate, motivând necesitatea acestui "ocol" din subsolul paginii. Îndemnând-o pe misterioasa doamnă să scrie sau chiar "să apară pe scenă", autorul împărtășește, din nou, nevoia de autenticitate: Îi propune să-și mărturisească, prin scris
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]