850 matches
-
iulie, 2014, Geta Burlacu a participat la festivalul internațional "Urban Voices", unde a evoluat în scenă cu piese din repertoriul celebrei interprete române, Maria Tănase. Geta a cântat «Imnul poporului român» piesă Lume lume pe un platou grandios acompaniata de muzicanții din India, Canada, Venesuela, Algeria, Franța și Moldova alături de unul dintre cele mai impunătoare coruri din lume, alcătuit din 800 de persoane. Proiectul a fost o simbioza de genuri muzicale, culturilor din est și vest. Interviuri Foto Video
Geta Burlacu () [Corola-website/Science/312703_a_314032]
-
distincție școala muzicală din Chișinău. El a absolvit-o, având concepții progresiste despre arta muzicală. În preajma absolvirii școlii muzicale St. Neaga s-a întâlnit cu Grigoraș Dinicu, violonist-concertist român care se bucura pe atunci de mare popularitate. Întâlnirea cu acest muzicant atât de apropiat de arta populară, a jucat un rol important în viața viitorului compozitor. În scurt timp a început a lucra în orchestra lui Dinicu în calitate de acompaniator, și treptat Neaga se înrola în activitatea de creație, ocupându-se cu
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
interzis accesul la continuarea studiilor, și chiar la muncă. Nu a fost angajat nici ca muncitor necalificat. Abia peste mai mulți ani, deși era maistru constructor, a putut lucra ca muncitor necalificat la munca câmpului și ca zilier. A fost muzicant în satul său și conțopist comunal. În anul 1956 s-a stabilit la Peciu Nou, unde a continuat să fie șicanat de autoritățile comuniste. În ciuda dificultăților, a debutat în 1958 cu volumul de proză "Das Schlüsselbrett", după care au urmat
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
cel mai des interpretat tango din lume. A fost compus în anul 1916 de către tânărul student Gerardo Matos Rodriguez că marș pentru o grupa (numită “Murga”) care defila la carnavalul din Montevideo. Traducerea aproximativă a titlului: “Defilare de carnaval”. Ulterior, muzicantul Roberto Firpo a preluat piesă, prezentându-o cu orchestră să că un tango tipic (premieră la “Café la Giralda” din Montevideo). Muzică: Edgardo Donato (compozitor argentinian, 1897-1963). Text: Carlos César Lenzi (1895-1963). Muzică: Juan de Dios Filiberto (compozitor argentinian, 1885-1964
Tango () [Corola-website/Science/311033_a_312362]
-
câmp pentru a putea cânta și la instrumente cu corzi. A cânta la un instrument constituia o tradiție de familie, transmisă de la tată la fiu, și chiar dacă satul era cunoscut în zonă pentru muzicienii săi, nici unul nu se considera propriu-zis muzicant profesionist. Fanfara Ciocârlia este o formație cu nouă până la doisprezece membri, ale cărei rădăcini sunt reprezentate de fanfarele militare din Austria și Turcia. Printre instrumentele Fanfarei Ciocârlia se află trompete, cornul tenor și bariton, tuba, clarinete, saxofoane, toba mare și
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
vast și melodii colectate din radioul internațional, Hollywood sau Bollywood. Henry Ernst, un inginer de sunet din Germania de Est ce călătorea frecvent în Romania, s-a întors în nordul țării în 1996 pentu a căuta în satele din zonă muzicanți tradiționali. În Moldova, un fermier i-a sugerat să meargă în micuțul sat rom Zece Prăjini, unde exista deja o fanfară ce cânta la nunți și botezuri. Ernst a pornit către Zece Prăjini - satul era atât de obscur încât localnicii
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
Prăjini - satul era atât de obscur încât localnicii se mândreau cu faptul că ”nu se află pe nici o hartă” - cerând informații despre fanfară la sosire. I s-a făcut cunoștință cu Ioan Ivancea, un fermier local și clarinetist, considerat conducătorul muzicanților din sat. Ivancea l-a invitat pe Ernst să poposească la el, adunând formația pe care o conducea și oferindu-i o reprezentație. Ernst a fost impresionat de viteza, măiestria, rafinamentul formației, de repertoriul său și de acordurile unice. Ernst
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
cântau într-o manieră destul de diferită de alte fanfare balcanice din sudul Serbiei, Macedonia, Bulgaria. Ernst a plecat hotarât să se reîntoarcă în Germania și să organizeze un turneu pentru Fanfara Ciocârlia - numele pe care formația îl alesese - spunându-le muzicanților să-și depună actele pentru pașapoarte. Înapoi în Germania, cu ajutorul prietenului său Helmut Neumann, Ernst a reușit să obțină pentru Fanfara Ciocârlia o serie de angajamente pentru festivaluri și cluburi. Deși turneul a fost un succes, l-a costat pe
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
metisaj sau de sincretism. Cu turismul important și schimburile culturale existente între Maroc și Occident, muzica gnaoua/gnawa se internaționalizează grație influențelor exterioare Maghrebului, prin personalități muzicale precum Bill Laswell, Adam Rudolph și Randy Weston, care fac deseori apel la muzicanții gnaoui în compozițiile lor. Această muzică "gnaoua" îmbogățește și celelalte muzici din Maroc (între care "Rap-ul marocan"), dar și cele din Algeria precum și artiștii franco-maghrebini, (ca" Gnawa Diffusion" sau "Orchestra Națională Barbès)." Notorietatea muzicală a muzicii "gnawa/gnaoua" din
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
a fost planificată să devină sediu episcopal, ea are numai un turn (turnul de vest). Domul are o capacitate de 2.000 de locuri de șezut, dar în cazul unor sărbători au loc de șezut 4.500 de spectatori și muzicanți. În evul mediu au avut loc 20.000 de credincioși în biserică, pe atunci obiceiul fiind de a celebra slujba religioasă în picioare.
Domul din Ulm () [Corola-website/Science/312497_a_313826]
-
de măsuri de 3/4, prima variație fiind în re major, a doua în sol major. Variația finală este de două ori întreruptă de episoade în care fanfara cântă tare. Un singur corn important este atribuit celui de-al patrulea muzicant. Tromboanele sunt tăcute pe parcursul mișcării. Faimosul final coral este o reprezentare muzicală a lui Beethoven cu privire la fraternitatea universală. Un pianist american și autor de muzică, Charles Rosen a caracterizat finalul ca o simfonie într-o simfonie, cântată fără întrerupere. Schema
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
aproape doi ani. În amintirile lui, el face o lungă și fascinantă descriere a călătoriilor efectuate în slujba stăpânului. N-a plecat singur. A fost însoțit de o suită impresionantă, formată din tineri aristocrați, oșteni, preoți, călugări, medici, cântăreți și muzicanți cu instrumentele lor, și a dus cu sine felurite daruri scumpe. Georgienii au fost uimiți de instrumentele muzicale și au venit de pretutindeni să le audă cântând. Sprantzes fusese însărcinat să trimită rapoarte scrise despre calitățile și defectele fiecărei presupuse
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
orașele poloneze Lvov,Cracovia, Lodz și Varșovia, apoi au trecut în Cehoslovacia, unde au concentrat la Praga, vestita stațiune balneară de la Carlovivare, arăși Praga și Bruno. După ce au revenit pentru scurt timp în țară, acel colectiv numeros, care întrunea 750 muzicanți, a plecat în Siberia, vizitînd orașele Belgrad și Zagreb. „Concertele date în aceste țări, își amintește Moș Vasile Zamfir, s-a bucurat de succes. Melodiile interpretate de acest numeros colectiv care, pe lîngă mulțimea de instrumente muzicale dispunea și de
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
din Alcedar aveau multe posibilități să-și petreacă timpul liber. În primul rînd, erau șezătorile care se organizau, de obicei, iarna. Pentru șezătoare, mai multe fete din sat se adunau la o casă, unde brodau, croșetau, coseau. Erau invitați și muzicanți, plătiți din banii fetelor. Masa era pe seama gazdei. Pe la miezul nopții veneau și flăcăii. Ei erau așezați la masă, iar după aceasta dansau, cîntau, povesteau diverse pătăranii și întîmplări hazlii din viața lor. Fetele care nu aveau pereche plecau acasă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Crăciun, se organizau și horele, care se făceau acolo unde se găsea un spațiu mai larg. Un astfel de loc era cel de pe vale, unde pînă în 1940, erau așezate case. Remarcăm că horele erau pe seama flăcăilor satului: ei plăteau muzicanții. Cînd în Alcedar se făceau două hore, fetele nu știu la care să se ducă. Este interesant că, atunci cînd un flăcău invita o fată la dans și ea îl refuză, flăcăii boicotau această fată. Cu alte cuvinte, dacă fata
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Lucrările din perioada 1906-1924 completează cu imagini neașteptate, aproape impresioniste creația „obișnuită” a artistului de formație clasică. Mai retras, fără să se alăture marilor mișcări artistice, Stevan Aleksić continua activitatea de portretist realist transmițând generațiilor viitoare trăsăturile unor personaje (Slavko, muzicantul șchiop din Modoș, Clopotarul) aflate în zona satelor liniștite, vizitate de el cu ocazia executării comenzilor pentru lăcașurile de cult (scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei naționale sârbe). Adevărata forță creatoare a
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
căruia i se adaugă notabile calități cromatice. Scena de gen, cea mai pregnantă formă de redare plastică a realității imediate, desprinsă din compoziții pentru a se contura independent, poate fi exemplificată prin câteva lucrări din colecția noastră, printre care amintim „Muzicanți de stradă”, „Scenă de cârciumă”, lucrări de accentuată factură realistă, aparținând unor autori anonimi din secolul al XVII-lea. Urmând aceeași evoluție, natura statică a devenit în pictura Țărilor de Jos din secolul al XVII-lea unul din genurile preferate
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
discului single, intitulat „Underground Army” a primit un videoclip live, înregistrat pe durata acestui turneu. De asemenea, „Heavy on My Heart” a fost inclus și pe DVD-ul omonim, lansat în primăvara anului 2006. Următoarea listă constituie o enumerare a muzicanților implicați în producerea pieselor „Heavy on My Heart” și „Trop lourd dans mon cœur”." "Următoarea listă constituie o enumerare a muzicanților implicați în producerea piesei „Underground Army”." Din punct de vedere al pozițiilor obținute în clasamentele de specialitate, cântecul „Heavy
Heavy on My Heart () [Corola-website/Science/313502_a_314831]
-
a fost inclus și pe DVD-ul omonim, lansat în primăvara anului 2006. Următoarea listă constituie o enumerare a muzicanților implicați în producerea pieselor „Heavy on My Heart” și „Trop lourd dans mon cœur”." "Următoarea listă constituie o enumerare a muzicanților implicați în producerea piesei „Underground Army”." Din punct de vedere al pozițiilor obținute în clasamentele de specialitate, cântecul „Heavy on My Heart” este considerat cel mai slab disc single al albumului "Anastacia". În primăvara anului 2005 piesa a debutat pe
Heavy on My Heart () [Corola-website/Science/313502_a_314831]
-
care nu își permite să își asume nici un risc) se simte obligată să împlinească destinul și să oficieze, simbolic, o nuntă necesară: “...tinerii care mureau necăsătoriți erau îmbrăcați în haine de mire sau de mireasă (...). La înmormântare erau prezenți și muzicanții, care la scoaterea mortului din casă și la coborârea lui în groapă, cântau marșul de cununie. Obiceiul a dispărut la începutul secolului [al XX-lea], datorită intervenției autoritare a preotului din sat, care l-a calificat drept un obicei sălbatic
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
fost adoptat Programul asociației, care prevedea "să ajute dezvoltarea producțiunii muzicale românești", să promoveze tiparul și execuția lucrărilor, să apere drepturile de autor ale membrilor ei și în final "să se ocupe de orice chestiune care ar atinge muzica sau muzicanții români". Inutil a demonstra că cele patru teze primordiale și-au păstrat actualitatea, regăsindu-se și în cuprinsul articolelor ultimului Statut al U.C.M.R. (din 1993). Reiese cu claritate intenția fondatorilor de a întemeia un for de importanță națională, a
Editura Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România () [Corola-website/Science/314275_a_315604]
-
multe versiuni ale ei, dar toate îi atribuie o origine folclorică. Conform studiului elaborat de Elena Marushiakova și Vesselin Popov, cântecul a fost cules pentru prima dată de cântărețul de țambal bulgar Milan Aivazov (născut în 1922 în orașul Plovdiv, muzicant autodidact și care a făcut parte din Duetul Aivazov), care a ascultat-o de la bunicul său. După această versiune, Milan Aivazov și-a amintit melodia și titlul, dar a uitat textul . După alte versiuni, melodia ar fi originară din România
Gelem, Gelem () [Corola-website/Science/314429_a_315758]
-
piculină și clarinet în fanfara școlii normale din Sibiu, condusă de profesorul Dumitru Eremia. Sub îndrumarea acestui profesor, fiind lipsit de mijloace materiale, la vârsta de 19 ani, intră ca voluntar în muzica Regimentului 4 Roșiori" din București. Activând ca muzicant militar, urmează în paralel Academia de Muzică și Artă Dramatică din București, unde studiază teoria muzicii cu maestrul Ion Chirescu, iar armonia, contrapunctul, orchestrația și compoziția, cu maestrul Paul Constantinescu. În aceeași academie, studiază și clarinetul cu profesorul Ungureanu. În timpul
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
artistice, conduce coruri, formațiuni de orchestre și fanfare. În anul 1945 înființează la Fabrica de bere Rahova din București o fanfară muncitorească și un cor mixt în cadrul sindicatului alimentar cu care obține rezultate deosebit de apreciate concomitent cu urmarea carierei ca muzicant militar reangajat. În anul 1948 ia parte la concursul pentru examenul de șef de muzică militară reușind și obținând gradul de sublocotenent dirijor militar. Este numit dirijor al Muzicii Reprezentative a Armatei, unde desfășoară o vie activitate ca dirijor și
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
2002) a fost o sculptoriță moldoveancă. A absolvit în 1952 Școala republicană de arte plastice „I. E. Repin”, secția de sculptură. Practica sculptura de postament și plastica mică. În structura de postament dezvolta tradițiile artei românești ("Hora", "Fata cu cobiliță", "Roadă", "Muzicanții"; toate realizate în 1968). A lucrat la numeroase portrete: "Portretul constructoarei Romanciuc" (1964, gips), "Ana Ungureanu" (1968, șamotă) etc. S-a impus și ca autoare de compoziții monumental-decorative: "Pământ" (1975), "Tutunăreasă" (1981) ș.a. În 1962 este primită în rândurile Uniunii
Alexandra Picunov () [Corola-website/Science/314819_a_316148]