1,401 matches
-
ne vom preface doar că mâncăm puii, poruncind femeilor să-și bage în sân și în perizom bucăți de carne și măruntaie crude. În combinație cu căldura trupului lor, ar fi intrat în putrefacție și ar fi început să pută. Nădăjduiam ca astfel să-i țin departe de ele pe cei mai focoși care n-ar mai fi avut răbdare până la destinație. Tovarășii mei nu prea erau convinși, dar s-a făcut cum am zis, și după două zile femeile puțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Garibaldo și pe Ansoald în biserica-mamă a tuturor celor din ducat și a multor altora din partea răsăriteană a regatului. Sufletul meu se clătina și de data asta, nu fugind de Dumnezeu, ci încercând să-i vin în întâmpinare. Ce anume nădăjduiam să găsesc la Aquileia nu mi-era clar, știam doar că tihna adevărată a spiritului în brațele ei trebuia s-o caut. De pe vremea când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat frumusețea de odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
privind primejdia care amenința Cividale și m-a rugat să-i povestesc prin câte am trecut. Relatarea mea a fost foarte scurtă, căci o întrebare îmi ardea buza. - Cum de ți s-a arătat stâlpul infamiei? Nu a răspuns așa cum nădăjduisem, adăugând doar atât: - Ai răbdare, sâmbătă vei înțelege multe lucruri. Mai sunt două zile până atunci. Deoarece, odată cu obiceiurile longobarde, asimilasem și silnicia lor, am exclamat: - Garibaldo, faptul că ești monah sau medic nu-ți dă îndreptățirea să mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
împachetări care nu dau niciun rezultat. I-am explicat că, atunci când mă despărțisem de Garibaldo, nu se simțea deloc bine. Fapt e că nu știam dacă mai era încă în viață. M-am oferit totuși să-i trimit o scrisoare, nădăjduind că, dacă mai trăia, ar fi locuit în aceeași mănăstire. Aș fi putut să-i descriu simptomele și să-i cer un diagnostic de la distanță. Regele mi-a pus imediat la dispoziție câțiva emisari capabili să ducă o scrisoare până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
impună monotelismul ca dogmă a credinței. L-am întrebat pe cardinal cum se face că un om atât de practic, pe care am avut norocul să-l cunosc, se poate împotrivi în asemenea treburi mărunte. Mi-a răspuns că Heraclion nădăjduia să pună capăt discordiilor dintre creștini, izolând biserica între zidurile mănăstirilor și ale sihăstriilor, după care, liber de orice influențe, deplin stăpân peste supușii săi, se amăgea că va recuceri toate ținuturile aflate sub stăpânirea perșilor. Pe când încă luam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
convocat judecătorii din Roma și pe cei mai înstăriți cetățeni și i-a convins să numească funcționari care să sigileze ușile de la tezaurul papal, până la venirea exarhului. Același Cracco ne-a dat vestea sosirii sale la Roma, foarte agitat și nădăjduind într-o soluție salvatoare: Isacco Platone era dispus să confirme alegerea. Când s-a petrecut lucrul respectiv, eu mă aflam în odaia mea strâmtă împreună cu cancelarul, recitind de zor hotărârile luate de comun acord. Făceam asta mai mult ca să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l privesc măcar: - Așteaptă un moment. Pune-l pe băiat să se dezbrace. Apoi l-am întrebat pe Andras: - Știe să înoate? A oftat. - Ca un pește. La un gest al meu, longobardul a plecat. - Și-acum pentru tine ce nădăjduiești? Preț de o clipă mi-am privit mâinile pentru a-mi pregăti cugetul ca să-l omor. Când mi-am ridicat privirea, am rămas înlemnit și m-a trecut un fior de groază. Ochii păreau să-i iasă din orbite, pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reușit acum cu destulă trudă să ridicăm aceste clădiri noi care să poată primi omenește mulțimea de credincioși veniți din toată țara la sărbătorile noastre, N-aș vrea să par acum inoportun și să-ți tulbur liniștea pe care Dumnezeu nădăjduiesc că ți-a adus-o în suflet, după suferința operației îndurate astă-toamnă, dar nădăjduiesc că vindecarea ta s-a împlinit în tot timpul acesta, Îți scriu cu speranța că foarte curând vei putea să-mi dai un semn de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
omenește mulțimea de credincioși veniți din toată țara la sărbătorile noastre, N-aș vrea să par acum inoportun și să-ți tulbur liniștea pe care Dumnezeu nădăjduiesc că ți-a adus-o în suflet, după suferința operației îndurate astă-toamnă, dar nădăjduiesc că vindecarea ta s-a împlinit în tot timpul acesta, Îți scriu cu speranța că foarte curând vei putea să-mi dai un semn de cele ce-ai de gând cu lucrarea ce ți-a fost încredințată în biserica cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan îmi încredințează pictura din biserică, vrea însă să știe dacă mai există în mine dorul acela care și părintele îmi explică în câteva cuvinte că are el motivele sale de a proceda astfel, deocamdată nu mi le poate dezvălui, nădăjduiește însă ca motivele lui de taină să nu vină în contradicție cu ascunsele căi ale Domnului, să sperăm, părinte! Îmi cere să-i transmit cât mai degrabă răspunsul meu, 12 martie, răspunsul meu este da și a plecat astăzi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în vederea creșterii eficienței învățământului, a cheltuirii cu mare grija a banului public; aceste hotărâri trebuie respectate în litera, dar și în spiritul lor, ținând seama de condițiile concrete și de rezultatele obținute. 6.Luând în considerare cele de mai sus, nădăjduim că vom primi avizul pentru ca în Facultatea de Fizică să funcționeze, în anul universitar 2006-2007, ciclul de masterat în structura prezentată la pct. 1. g) Problema finanțarii la Facultatea de Fizică. În atenția conducerii Universității Facultatea de Fizică a depus
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
astfel încât să-și însușească cunoștințe de-a lungul întregii vieți, a-i învăța să iubească lumea și s-o facă mai umană, a-i învăța să se desăvârșească în și prin muncă creatoare. Felicităm inițiatorii și organizatorii acestei întâlniri-discuție și nădăjduim că astfel de inițiative vor fi continuate și în următorii ani, instituindu-se ca schimburi de experiență între profesorii care predau fizica în școli de diferite grade din România și Republica Moldova. Decan, Prof. dr. M. Toma 23 august 2005 IV
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
școlii și este mai bine să o părăsească; și pentru el, și pentru școală. Trebuie ca oamenii politici cu putere de decizie să înțeleagă importanța școlii în viața unui stat. Trebuie, de asemenea, să fim convinși că numai prin educație nădăjduim noi îndreptări; misiunea scolii este așa de însemnată, încât aceasta ar trebui să devină cea mai importantă instituție a statului. Prin urmare, avem nevoie în România de un învățământ bine susținut de societate. Tot ea, școala, trebuie să fie etalonul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
să-l salutați, stăpâne? — Serios? replică Nobunaga și se desprinse de coloană, Îndreptându-se, făcînd o singură plecăciune. Sunt Oda Nobunaga. Mă bucur să vă cunosc. Cum Nobunaga se ridicase și Îl salutase, Dosan se mai Îmblânzi și el. — Demult nădăjduiam să ne Întâlnim. Mă bucur că azi mi-am putut Împlini această scumpă dorință. — Vă Împărtășesc bucuria din inimă. Socrul meu Îmbătrânește, dar Își croiește drum prin viață În floarea sănătății. — Cum adică, Îmbătrânesc? Abia am Împlinit șaizeci, anul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Katsuie, pe care Îl trecuseră apele, continuă. De ce te-ai ras În cap, preotule? Ce năuc nenorocit ești! Zâmbi forțat, apoi i se adresă lui Hayashi Sado: — Și tu. Nu se cade, la vârsta ta. După moartea lui Hirate Nakatsukasa, nădăjduiam ca tu să-mi fii mâna dreaptă. Regret că am pricinuit moartea lui Nakatsukasa. Ochii i se umplură de lacrimi și tăcu un moment. — Nu, nu. Din cauza nevredniciei mele s-a sinucis Nakatsukasa, iar tu ai trădat. De-acum Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de spate. — Kinoshita, vreau să vorbim pe față. Știu că ești un om cinstit. Te rog, spune orice dorești. Tokichiro se bucura că tatăl lui Nene Îl trata atât de familiar, chiar dacă nu avea să fie discuția pe care o nădăjduise. Se așeză și el puțin mai drept, gata să-i stea la dispoziție, orice i-ar fi cerut Mataemon. — Ceea ce vreau să spun este că... În fine, Nene cam are vârsta potrivită pentru măritiș. — Negreșit. Gâtlejul lui Tokichiro era uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
luptă e una, iar sărbătorirea unei nunți, cu totul altceva. Adevărații războinici se gândesc să trăiască viață lungă cu soțiile lor, până ajung bătrâni și bătrâne, cu părul alb. Tokichiro Își plesni genunchiul: — Așa e. La drept vorbind, exact asta nădăjduiesc și eu. Dacă Începe un război, n-avem ce face, dar nu vreau să mor zadarnic. Cincizeci de ani nu sunt de ajuns. Aș dori să trăiesc, fericit și fidel lui Nene, o sută de ani. — Iarăși te lauzi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
provinciile la rebeliune. — N-are nici un rost. Nu va accepta niciodată un astfel de interogatoriu - numai mesaje scrise și curieri, Îi spuse Araki Murashige lui Nobunaga. Hosokawa Fujitaka, care i se alăturase și el lui Nobunaga, adăugă: — Cred că degeaba nădăjduim că shogunului se va deștepta Înainte de a cădea. Nobunaga Încuviință. Părea să Înțeleagă prea bine. Dar aici n-avea să fie necesară folosirea drasticei violențe pe care o Întrebuințase la Muntele Hiei; și nici un era un strateg atât de slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. — Am Înțeles, stăpâne. Vasalul Îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se Înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori Îngenunche În poziție cuviincioasă. Simțind cât de profundă era bunătatea lui Hideyoshi, se Înclină cu cel mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Serios? Hideyoshi Își umflă pieptul, lăsând să-i scape un oftat cutremurător. — Chiar așa? Chiar așa s-a Întâmplat? repetă el. De astă dată, intențiile cu care Hideyoshi avansase pe Drumul Ise se bazaseră, din capul locului, pe un pariu. Nădăjduise o soluție diplomatică, dar, dacă aceea dădea greș, ar fi atacat Kuwana, Nagashima și Kiyosu. Această manevră i-ar fi deschis calea spre Muntele Komaki pentru un atac din spate. Tsuda era Înrudit cu clanul Oda, fiindu-i văr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
linia de luptă a turcilor”. Asta a aprins și mai mult inimile românilor. Dar nici Soliman nu era un general de rând. Văzuse și știa multe. Cucerise destule victorii pe grele câmpuri de bătaie, în Asia și în Peninsula Balcanică. Nădăjduia s-o cucerească și pe aceasta de la Vaslui. A pus trâmbițașii să sune, iar stegarii să fluture steagul cel verde pentru reînsuflețirea bătăliei. Numai că, pricepând prea bine ce vrea dușmanul, Ștefan a dat îndată semn să tragă tunurile. 140
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
apreciem noua eră în care am intrat, iar noi înșine ne bucurăm de multe dintre avantajele ei (inclusiv prin scrierea și răspândirea acestor idei în cartea din mâinile domniilor voastre). Suntem conștienți că perspectiva este cea a unei societăți informatizate. Dar nădăjduim că nu prin izgonirea umanului și spiritualului! Capitolul 4. Către un nou mediu de învățare: comunitatea virtuală 4.1. Comunitatea virtuală - formă de emergență și difuziune a cunoașterii În condițiile transformărilor tehnico-sociale actuale, asistăm la o reconfigurare a grupurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ca un înger în faptul serii și gungurea în felul ei. Era frumoasă, nespus de frumoasă, de tremura și aerul pe unde trecea. Inima mea se împărțea între regnuri, dar tînjea după pasărea nemuririi, după pasărea absolută, după pasărea-duh și nădăjduiam să scape o sămînță și în sufletul meu, să mă învețe zborul perfect. Era ca o bucurie amăruie, precum un miez de poezie. Nu aveam cui să mărturisesc, dar trăiam pînă dincolo de limitele firii, într-o veșnicie albastră. Am interiorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
alături de Ionel I.C. Brătianu. Stere era pe deplin edificat că idealul României Mari venea ca moștenire eminesciană, de îndeplinit de către generația lui. Își încheia răsunătorul său discurs din Cameră, din 16 decembrie 1915, cu aceste cuvinte: "Eu până în ultima clipă nădăjduiesc că voi vedea eu, că vor vedea copiii noștri România mare, întreagă, neștirbită și liberă, pornind după cuvântul poetului: "De la Nistru și până la Tisa"..."163. Ne aflăm însă în fața unui paradox: eminescianismul basarabean al lui Stere nu s-a cristalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]