1,125 matches
-
armata ș( administrația romane" (Constantiniu, 1999: 54). Așa cum arată Ilie Bădescu, "Istoria rom(nilor s-ar fi "rupt" (n acel mileniu "nescris" dar plin de bogăția probelor arheologice ș( etnografice, dacă societățile țărănești din aria "Romaniei orientale" n-ar fi (nălțat acele uimitoare "confederații intercomunitare" de tipul "obștei celei mari a Vrancei toată" pe a căror temelie s-au așezat voievodatele ș( cnezatele rom(nești" (Bădescu, 1984: 15). Perioada scursă de la retragerea aureliană petrecută (n 271 ș( p(nă la invazia
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
așeza temeliile pe care timpul va rădica odată viitoarea Românie; lucrare Înceată, dară nesfărâmată, ca aceea a polipilor ce rădică insule din sânul oceanului, pe care apoi viața Își așterne covorul său, iar nu ca acea a furtunilor mării ce nalță Într-o clipă cumpliții munți de spumă ca iarăși să-i cufunde În latul ocean!“ Am reprodus lungul pasaj din cuvântarea festivă de la Putna, fiindcă el denotă o bună Înțelegere a istoriei, pe linia unui evoluționism organic ce se
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul mi se desprinde din piept și zboară-n înălțimi ca rândunicile. Se-nalță săgeată și apoi revine, se apropie și se depărtează de mine, ca să mă pună la încercare. Sunt sfâșiat de teama ca el să nu părăsească brusc carcasa trupului meu obosit. Să nu se elibereze definitiv de o greutate inutilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dintre ei adăugă: - La trap băieți! Să scăpăm de aici înseamnă totul pentru noi! Pe tot cuprinsul țării, mii de persoane căutau un loc de muncă în străinătate. Libertatea obținută după Revoluție nu era un lucru ușor. Trebuia să te-nalți ca un șoim pentru a putea ajunge unde vrei. Vântul, contrar voinței lor, sufla ca un zănatic, măturând totul în calea lui. Sloiurile de gheață ale râului Oder, pe care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
creștet și-și ia măsura. Când oi face vreo boacănă din prea mult neastâmpăr, tot atât de repede o s-o sucească de-o să-mi zică "cel Rău" au "cel Cumplit"... Nu vă luați după gura prostimii, că-i cam slobodă: acu' te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala greierului Cea mai celebră poemă a lui Radu Boureanu e Anna Maria de Valdelièvre, piesă de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Dedesubtul corpului clădirii ori e gol ori servește de adăpost cioveelor gospodăriei. Pe-alocuri se găsesc închise magazii. Casa unde am petrecut după-amiaza era destul de frumos și cuprinzător construită însă interiorul era fără podoabe. Bărbații abhazieni mai frumoși decât femeile: nalți, subțiri, cu fruntea naltă, nasul lung și adus la vârf într-un chip caracteristic. În regiune mai sunt și gospodari mingrelieni. Imediat în apropierea mării, în fundul golfului unde e portul și în mijlocul orașului, se ridică un munte, care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ține mistria!” (ultimul vers din poemul „Constructorului”) și „Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt!” (din „Spre comunism”), carne din carnea discursului liric al epocii: „Stau la prova timpului meu / cu obraz smălțuit de soare și vînt. Privirea mi-o ’nalț pe vîrfuri mereu: / -Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt! // Sfîșiem cu catargul al cerului cort, / Mai buni și mai demni pătrundem în zare, / vechi inerții aruncăm peste bord, / viitorul ne-așteaptă cu pîine și sare, // Furtuni de prova navei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acestui limb face o prezentare în fața unei comisii stabilind perspectiva unui viitor urban fără precedent, o viziune utopică în care edificii impunătoare se înalță iluzoriu dea- supra smârcurilor. „În locul acestui câmp gol pe care se jucau copii de mahalagii se-nalță acum un cartier nou, cu adevărat european care fără îndoială va smulge admirația tuturor admiratorilor străini. Ce vedem noi ? Noi vedem clădiri noi, splendide, Arenele Romane, Cetatea lui Vlad Țepeș, Palatul Artelor și alte asemenea edificii care ne vor uimi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
expresie mai frustă, în alt decor, asiatic, pentru ca în Krum cuceritorul să construiască, parcă din piatră, o înfățișare de centaur sălbatic: „Pe armăsar în spume oprit, ca un erete/ Privirea o rotește flămândă pe câmpii./ Oștirile-i în urmă se-nalță mii și mii,/ Desfășurând spre zare un mișcător perete!”. Motivul „barbariei” va fi reluat într-un cadru larg în Cântecele stepei, cărora Tudor Vianu le găsește afinități cu Anabasis, poemul lui Saint-John Perse, tradus de asemenea de poet. În întregul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
soare; păsările aduc cântecul și voia bună; șuvoiuri de lumină blândă; boarea blândă a primăverii; dumbrava plină de lumină; mătăsuri lungi de vânt; bălți albastre și-nsorite de omăt abia topite; glasuri mici de rândunici; zbor subțire de gândac; se-nalță abur moale din pământ; și-a desprins din gluga lui cea verde capul, un clopoțel de argint aplecat către pământul de catifea; parfum de liliac îmbătător; pomii se trezesc din somnul iernii; pomii au flori zâmbitoare și frunze ca smaraldul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți?... O, valuri ale sfintei mări, Luați-mă cu voi!” (1880); „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pânîn fund băui voluptatea morții Neîndurătoare, ... Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă” (1882). Cine era Eminescu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dăruiau cu multă larghețe nuci, mere, struți, bani, bomboane, covrigi și câte altele. Copiii cântau la fereastra gospodarului unu sau două colinde dintr-un repertoriu foarte bogat, din care nu lipseau : «O ce veste minunată», «Trei păstori», «Domn, Domn să nălțăm», «Nașterea Ta Christoase». Dar dintre multele colinde frumos interpretate de copiii de altă dată ai satului nostru, noi vom reda numai căteva și numai din cele cântate îndeosebi aci la noi: Raze albe de lumină Azi e ziua ca să vină
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în care deseori sunt evocate plaiurile, locurile sale natale. Ne-am permis să-i subtilizăm câteva creații cu care să ne îmbogățim lucrarea: Piatra Dracului De vânturi și de ploi biciuit, de-arșiță, de ger, Pleșuvul colos de granit se-nalță la cer. Un colț din Buteanu pornit, o punte spre hău Spre vale s-apleacă gătit în strai de duh rău. În zi însorită, străjer al Bâlei-Cascadă, Se leagă cu vârfu-i de cer în munți de zăpadă. În soare, în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Reavăn chip al țării noastre dragi, Iar pe obeliscul ei etern, Sculptural, înalt profil modern, Are nmiresmări de brazi și fragi. Iar partidul, omenescul far Și-l vădește în stindardul solar.“ („Patrie și partid“, Familia, august 1972) „În pisc se-nalță, dominând, molidul, Privighetoarea trilu-și suie-n ulmi. În jertfă văd, și simt, și-aud partidul În toate frumusețile pe culmi.“ („Splendoarea patriei“, Noblețea plaiului natal, Editura Litera, 1976) BANCIU Paul Eugen „Astăzi, în zi de Ianuarie, 26, când primul om
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
românești! Și alăturea de țară Și de inimile toate Râul, ramul vă urează Sănătate, sănătate!“ („Omagiu“, Luceafărul, 7 ianuarie 1984) „Avem un om conducător de țară Al țării fiu și primul ei bărbat, În fiecare dimineață românească Lumina lui se nalță peste patrie, curat.“ („Al Țării Fiu“, Scînteia, 8 aprilie 1984) CASSIAN Nina „În acest sens, istoria a fost, totuși, generoasă cu mine. Am avut și eu sentimentul de totală și imaculată Inspirație, când Partidul Comunist a ajuns la cârma țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
înmiresmând al cântecelor grai, ce mândru sunt în marea ta splendoare, tu, dor al meu, gura mea de rai...“ („Luminos partid“, Scînteia, 19 august 1973) „Am preamărit și muntele, și marea - îmbrățișarea lor în țărm avid -, ci, iată-mă: îți’nalț din nou cântarea cu ton de slavă, luminos Partid! Tu, neînvinsul. Munte ești și mare și neînchipuit în frumuseți, arzând în inimi: miez de depărtare, dăinuitor în vieți și peste vieți.“ („Cantată“, Flacăra, 15 decembrie 1977) CERNOVODEANU Paul „De un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ca țara mai mândru să nlumine.“ („Omagiu“, Cronica, 20 ianuarie 1978) „Ea-i alături de Bărbatul care luptă pentru țară, Ea i alături de Eroul care pentru țară vrea Ca prin înțeleapta-i faptă, ca prin lupta-i exemplară România să se-nalțe mândră-n comunista stea.“ („Cântec pentru Fiica țării“, Cronica, 10 ianuarie 1986) „Anul care-ncepe este-n sărbătoare Pentru Fiica țării ce-i exemplu drag, Pentru vremea nouă, era viitoare, Luptătoare dârză sub al țării steag. Minte înțeleaptă, mamă bună
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept în două e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori/ Trece-o suflare sfântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
va avea aceeași soartă, cu deosebirea că aceasta din urmă își va acompania moartea cu propria-i cântare. O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe apă și aur în aer176. În tinerețea ipoteșteană înclinația poetului spre o imaginară criptă, după moartea prematură a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tot înaltul,212 ci se întoarce în locul lui menit din cer213 pentru a-și revărsa lumina binefăcătoare. În unirea celor două entități complementare apar câteodată imagini de o transfigurare apocaliptică: iubita tinereții, moartă, este o dulce întrupare de-omăt214, care se-nalță în slăvile cerului, dar care nu-i încă înger. De aceea, poate, imaginile pregnante ale dezastrului: Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă/ Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă -/ Părea că-n somn un înger ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îngerului este zborul, poetul găsește chiar Locul aripelor, numai că tot în stilul imaginativ al picturilor prerafaelite și ale Renașterii. Locul aripelor albe se simte numai în zborul invers al îngerului căzut întâmplător pe pământ: Locul ciunt unde aripa se-nalță albă c-argintul/ Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,/ Locul de-unde-apoi căzură când tu, vizitând pământul/ Te-ai uitat... și-n lumea asta ca copilă te-ai trezit 221. Poetul însuși se simte la maturitate ca îngerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mormânt Să! Nu mai cauți la plăcere Prietenilor Trecători Căci ei nu pot să te ajute Atunci când va fi să mori! Prieteni buni, să ai doar Postul Și rugăciunea Lui Iisus! Cu Post scapi de focul veșnic Și ruga te-nalță sus ! Deasemeni să ai prieteni Poruncile Dumnezeiești! Pe care făr-de prihană Cu râvnă să le-nplinești ! Prietenia cea cu lumea Te lasă singur la mormânt Și numai faptele credinței ! Tovarăși mai departe-ți sunt! Și cu această rețetă Închei toate poeziile
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu mare[a], iar surâdea în fața mărei cu acea intensivă și dulce voluptate, își golise gâtul ei de ninsoare, își despleti părul pe umerii rotunzi, își dezveli sânii, acești doi munțișori de zăpadă cari se susțineau drepți și numai se-nălțau * și [se] retrăgeau încet sub răsuflările ei, mișcîndu-și acele două pete fragede care sunt ca două grâne de tămâie gata a se aprinde amorului; una câte una lunecau hainele de pe ea până ce i se-mlădie * bustul numai până-n șolduri, apoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]