1,281 matches
-
-n trecutul adânc... VI. PE-O ALTĂ STEA, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Pe-o altă stea Trecut-au anii peste viețile noastre Cautandu-ne prin uitări înapoi și înainte , Rătăcind că două năluci între astre Cu-aceeasi iubire blocata-ntre cuvinte ... De atunci am plecat fără să mai stau Și-am revenit uitând ca să mai plec , Ca să iți ascult tăcerile ce mă tot strigau Dincolo de prezentul inert și sec ... Te-astept în univers
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
sunt acolo pentru tine , Să ascult de la inceput toată povestea Unei iubiri , ce ți-a amintit de mine ... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Pe-o altă steaTrecut-au anii peste viețile noastreCautandu-ne prin uitări înapoi și înainte , Rătăcind că două năluci între astreCu-aceeasi iubire blocata-ntre cuvinte ...De atunci am plecat fără să mai stauSi-am revenit uitând ca să mai plec ,Ca să iți ascult tăcerile ce mă tot strigauDincolo de prezentul inert și sec ...Te-astept în univers pe-o altă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Și-n umbră tăcerilor te simt mereu , Când revii că un gând pictat pe-o pânză , Ce zburdalnic se-ascunde în sufletul meu . Trăiesc cu speranțele ce mi-au închis Într-o inima albă toate culorile , Și ascund în necunoscut năluca din vis Ce-mi răsucea privirile în toate uitările ... Citește mai mult În umbră tacerilorIn umbră tăcerilor prin mireasma valurilorMa las purtată de-un timp călător ,Regretele târzii ce-apun în calea zorilorNe-afunda -n tăcerile aceluiași dor .... În foșnetul culorilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
o frunzaSi-n umbră tăcerilor te simt mereu , Cănd revii că un gând pictat pe-o pânză ,Ce zburdalnic se-ascunde în sufletul meu .Trăiesc cu speranțele ce mi-au inchisIntr-o inima albă toate culorile ,Si ascund în necunoscut năluca din visCe-mi răsucea privirile în toate uitările ...... XXV. LA CAPĂT DE DRUM, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. La capăt de drum Trecutul e un ceas de așteptări în veacuri , Iar vântul un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
îi sunt atribuite lui... Eminescu. În 1988, G. Mihăilă publică în revista Contemporanul un articol intitulat 6 poezii necunoscute ale tânărului Eminescu într-o publicație de acum 124 de ani (nr. 9; nr. 10, 1988). Cele șase poezii Ciobanul și Năluca, Plângerea proscrisului, O epistolă, Rămâi, străinătate și Din străinătate erau semnate "M.G." și erau trimise revistei Aurora Română "din Resighea". G. Mihăilă încearcă să atribuie aceste poezii lui M. Eminescu. Critica de specialitate nu a îmbrățișat, în totalitate, ideea. Optăm
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
această oglindă engleză. Sală înțesată, dar fiecare e singur, înspăimîntător de singur. Totul se termină. Nu văd pe nimeni. Nu e nimeni. Ies. Vreau să ating pe cineva, să știu că n-am rămas singur în fața cerului negru. Văd o nălucă traversînd scuarul. Mă apropii și, cu dreapta, îi ating umărul. Aud: Ești nebun, omule? Nu. 22 decembrie E de preferat pentru mai buna judecată a nu forța comparația, dar un film ca acela văzut, pe canalul 2, în una din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe creștet. Faultatul primește scuza și-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi? Rămîne tehui, ca trezit din somn. Doar o repriză, la tribuna oficială. Lume, lume! Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani, vineri seara, cînd pe scena Filarmonicii a aterizat superba nălucă. Aterizat: pentru că peste marea orchestră, peste sala arhiplină a planat întîi calm și prevenitor, după care s-a înclinat nesfîrșit fîlfîita arătare, ieșită chiar atunci din cețuri beowulfe și menită a ne induce transa ședinței de hipnoză. Nu mai văzuserăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
febra primă a compunerii. (Nu mi-am putut reprima insidioasa suspiciune și, în pauză, m-am strecurat printre minunații din orchestră, încercînd a le lua pulsul: nu, nimic din bănuitul histrionism nu era perceput astfel de experimentații meseriași; dimpotrivă, superba nălucă îi cucerise realmente și la repetiții și, iată, îi cucerea și acum, în concert.) La reluare, Arleziana lui Bizet a amplificat spectacolul magiei. N-ar fi fost înmărmurită mirare dacă, în final, la Valsul lui Ravel, năluca ar fi coborît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meseriași; dimpotrivă, superba nălucă îi cucerise realmente și la repetiții și, iată, îi cucerea și acum, în concert.) La reluare, Arleziana lui Bizet a amplificat spectacolul magiei. N-ar fi fost înmărmurită mirare dacă, în final, la Valsul lui Ravel, năluca ar fi coborît de pe scenă și ar fi invitat la dans una din frumoasele din primele rînduri. Sau, de ce nu, pe una din nu mai puțin frumoasele din orchestră. Încă un amănunt: fantastul dirijor n-a avut nevoie de obișnuitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din primele rînduri. Sau, de ce nu, pe una din nu mai puțin frumoasele din orchestră. Încă un amănunt: fantastul dirijor n-a avut nevoie de obișnuitul podium. (De pe acesta, ar fi atins cu creștetul tavanul.) Și încă un amănunt (amănunt?): năluca franceză (franceză?) a purtat și un nume: Misha Katz. Vă dăruiesc desenul ce i l-am făcut în somn. (Desen ilustrînd, în ziar, textul acesta.) 4 martie Evenimente ca recent consumata ceremonie a aducerii în țară a osemintelor Regelui Carol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neființă (non-entity) a diferitelor entități spirituale la Blake, precum și faptul că, de exemplu, Zenitul văzut din veșnicie este în Sud, iar Nadirul în Nord, în concepția aceluiași autor. Se poate stabili o asemănare între Samael și ideea de "Spectru" (sau "Năluca") la Blake, care este principiul negației, este "Negația"163, care cauzează căderea. Similar, se poate stabili o asemănare între Enion și Prakriti. În acest context, Lovinescu spune că planurile inferioare sînt o "carte deschisă" pentru cele superioare 164; întîmplările din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu se poate stinge, Viața se revarsă"199. Astfel, căderea devine ruină ființei, iadul care, după cum spune Lovinescu, dincolo de fundul sau este continuă tendința descendentă 200, idee pe care o întîlnim la Blake în conceptul de "Moarte Veșnică", adică Spectrul (Năluca) (celor patru Zoa201), dar și la Böhme: iadul este o continuă descensiune: "chinul devine din ce in ce mai mare [...] vîlvătăile iadului se aprind și mai tare și grozăvia crește"202. Conform și Apocalipsei: "și fumul chinului lor suie în sus în vecii vecilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării sale, hrănindu-se în taină din gînduri de cruzime. Năluca plînse către lucrările-i grozave cînd el varsă fierul topit 195 Din Linguri uriașe în jurul mădularelor lui Enitharmon. Însă atunci cînd îl varsă în jurul oaselor lui Urizen, el rîse Sec pe vîntul gol, întunecosu-i chip supus fiind Vocii lui Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu el, viu Lanț 170 Ținut de-a Demonului viața. Groază și Deznădejde, Chin și Turbare Învăluie Părinții în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și de-al său glob de foc, pe Valea lui Urthona coborî 295 Printre imenșii muri de fier zidiți de-ntunecatul Spectru. Globu-i se-ntunecắ împurpurîndu-se cu cețuri, și toată înaintea caii sale, Pasînd peste îngustă vale, Umbră lui Urthona Vastă năluca se ivi, care-n picioarele cu șolzi de fier Călcat-a stîncile-ntărite în așteptarea necunoscutului rătăcitor 300 Pe care il văzuse rătăcind prin lumea să de jos cînd încă era departe foarte, Si privi iutea să apropiere; strîns întunecat stătea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În chinurile facerii; și-acuma, florile căzînd, ivitu-s-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele viu. Năluca lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un timp, nici nu-mi mai amintesc nimic pînă ce stat-am Lîngă Los în Ocnița întunecoasa, sclava în chipuri ale vegetației După cum fost-a Voia lui Luváh, care-a luat Locul Veșnicului Om și l-a înfrînt. Dar tu, Nălucă-ntunecată, 265 Poți să găsești o cale să pedepsești pe Vala în înfocata-ți miazăzi, Jos s-o aduci supusă furiei temutului meu fiu". Spectrul grăi: "Încîntătoare Viziune, acest Copac desfătător Ne este dat ca Adăpost în fața vijeliilor de Vid
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fie-a ta pereche, O, Dragoste Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat și dezbinat Urthona! acum Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației pe care am zidit-o204. Noapte și zi pentru Los trudesc; asculta însă viziunea mea. Zăresc în tine viitorul. O voi aduce jos pe dulcea Vala 300 La-mbrățișările acestei grozavii, si spulbera
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zidit; apoi ne contopi-vom iar în fericire; Căci, pîn' ce aste grozavii sădite-n jurul Porților vieții de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că Năluca celor Vii". Uimit, scăldat în lacrimi, spiritul lui Enitharmon privi Și auzi Năluca; ea plînse-amar, Îmbrățișînd cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că Năluca celor Vii". Uimit, scăldat în lacrimi, spiritul lui Enitharmon privi Și auzi Năluca; ea plînse-amar, Îmbrățișînd cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră, De vorbă stînd vremi peste vremi printre-ale Arborelui crengi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că Năluca celor Vii". Uimit, scăldat în lacrimi, spiritul lui Enitharmon privi Și auzi Năluca; ea plînse-amar, Îmbrățișînd cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră, De vorbă stînd vremi peste vremi printre-ale Arborelui crengi. 315 Astfel se sfătuiră ei prin fumurile-amețitoare ale Tainei Pînă ce umbră lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sale cele mai de sus dat-au o fibră subt-al lui Enitharmon așternut, 335 Curînd de două ori înrădăcinatul Labirint se undui în jurul capetelor lor. Însă atuncea Spectrul intră-n sînul lui Los. Fiece geamăt și suspin Ale lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit și primind fire omenească, scăldat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
345 La viață Veșniciei; să fii încredințat, sînt sinea ta aievea, Deși de tine astflel despărțit și sclavul Fiecărei pasiuni A Sufletului tău grozavnic. Deszăvoraște Porțile-Amintirii: uită-te la mine Nu că la altul, ci că la Sinea ta adevărată. Năluca ta sînt, Si m-ai supus în vremuri de demult prin a ta Veșnică Tărie 350 Cînd eu eram prădalnică-nsetată și hămesita cruntă pofta și ucidere. Deși oribil și-Înfricoșător pentru-ai tăi Ochi, deși-ngropat sub Ale Universului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]