1,287 matches
-
pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește! primește mîngîiere! 415 Întoarce spre năuntru Ochii 213 și-acolo pe Mielul Domnului privește-l Învesmîntat în hainele de sînge-ale lui Lúvah cum se pogoară ca să mîntuie. O, Nălucă-a lui Urthona, primește mîngîiere! O, Enitharmon! De ai putea sa curmi înfricoșarea, tremurul și groază. Cînd mă arăt naintea-ți iertînd vechi răni, 420 De ce să îți aduci aminte și să îți fie teamă? Fără-ndoială că în durere am
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Rămase neștearsa, încîntătoare-alcătuire, inspirată, divin de omenească. 470 În drepte măsuri împărțindu-le, neobosit Los întocmit-a Nemuritoarele linii 218 peste ceruri, pînă cînd cu suspine de iubire, Blîndă și dulcea Enitharmon Fascinată suflắ nainte peste vînt Spectralii morți. Plîngînd, Nălucile priviră nemuritoarele lucrări Ale lui Los, si Închegîndu-se-n acele chipuri, Întrupate și Încîntătoare 475 În tinerețe și în frumusețe, găsind blîndă odihnă în brațele lui Enitharmon. Întîi Rintrah 219, și-apoi Palamabron 220, afară trași din rîndurile războiului, În inocentă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să le Jertfească mădularele de prunc, Și-ale lui Enitharmon zîmbete și lacrimi biruiră asupra voii de-a se apăra. Ci mai degrab' ales-au să înfrunte Moartea Veșnică, decît să-și nimicească 485 Rodul Grijii și al Indurării lor. Năluca lui Urthona fost-a mîngîiata; Dar Tharmas cel mai mult se bucură sperînd că Enion va reveni, Căci el zări noi chipuri de Femei născute înainte pe văzduh Care teșeau moi valuri de matase drept acoperămînt în dulce tranșă fermecata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Îndeletniciri, corăbii și vase înarmate clădi el Ca să plutească peste-adînc cu multă osteneală; și pe uscat copii vînduți sînt pentru-ndeletniciri Ale cumplitei trebuințe, trudind mereu noapte și zi pînă ce, viața lor 15 Toată fiind stinsa, luat-au chipul nălucii în sumbră deznădejde; Și miriadele de sclavi, duși în corăbii,-împovărează-adîncul răsunînd dogit, Si zornăind de lanțuri; Universala-Împărăție geme. Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe malurile-Arnon-ului255, De unde se scufundă-n rîul spațiului pentru o vreme, pînă cînd 215 Somnu-ngrozitor al lui Ulro trecut-a. Însă Satan, Og și Sihon Construiesc Mori de roți irezistibile ca să deșire gíngașele fire și să arate Despuiate de vesminte nălucile sărmane în fața cerurilor care-acuză, În timp ce Tirța și Rahab mantii-ntru totul altfel pregătesc: urzeli de suferință, Mantii de disperare, brîie de-amară pocăința, și-încălțări de nepăsare, 220 Valuri de neștiință-acoperind din cap pînă-n picioare cu o urzeala rece. Ne uităm
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
primi țesutele Integumente. Rahab privește Mielul Domnului. Cu-al ei cuțit de cremene lovește. Și propria lucrare și-o zvîrle în prăpăd Vremi peste vremi, gîndindu-se pe Mielul de-a Pururi binecuvîntat să-l prăpădească. El leapădă vesmintele de sînge, nălucile le mîntuie din lanțuri de robie. 235 Pe cei ce dorm în Ulro îi trezește; pe el îl laudă ale lui Beula fiice; Cu untdelemn picioarele-i le ung, si cu-al lor par le șterg. Acum privim Marginile lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se adúnă jos la malul mării Tremurînd în fața vălmilor de sclavi acuma sloboziți: Au devenit ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri despuiați de frunze: Cei obidiți că vîntu-aleargă după ei; nu-i nici un loc pentru scăpare. Năluca lui Enitharmon, lăsată sloboda pe afunzimea tulburata, 25 Se tîngui asurzitor în vălmășag, iară Năluca lui Urthona O primi în miazăziua ce se-ntuneca; trupurile lor fiind pierdute, statura Tremurînd și slabe, o fíravă îmbrățișare, o aprigă dorința, precum atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri despuiați de frunze: Cei obidiți că vîntu-aleargă după ei; nu-i nici un loc pentru scăpare. Năluca lui Enitharmon, lăsată sloboda pe afunzimea tulburata, 25 Se tîngui asurzitor în vălmășag, iară Năluca lui Urthona O primi în miazăziua ce se-ntuneca; trupurile lor fiind pierdute, statura Tremurînd și slabe, o fíravă îmbrățișare, o aprigă dorința, precum atunci cînd Două umbre se-mpreunează pe un zid; se tînguiesc și-ntunecate lacrimi Căzut-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre a crește semințele vieții, Si proaspătul Pămînt în raze răspîndește zece mii de mii de izvoare ale vieții. Urthona înviat-a în puterea să, acum el nu mai este 850 De Enitharmon despărțit, si nu mai este a lui Los năluca. Au unde-i Spectrul Profeției? unde himerica Fantasma? Plecat-a: și de pe Zidurile năruite Urthona se înalță În toată-a să putere de demult că să-ntocmească-armura cea de aur a științei 339 Pentru Războiul intelectual. Războiul săbiilor acum sfîrșitu-s-a, 855
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pot vedea scrise cuvinte ce pot fi citite doar cu ajutorul oglinzii: "Each Man is în/ hîș Spectre's power/ Untill the arrival/ of that hour,/ When hîș Humanity/ awake/ And cast hîș Spectre/ into the Lake." ("Fiecare este-n/ puterea Nălucii/ Pînă sosește-acel/ ceas/ Cînd Firea-i de Om/ deșteptata/ Aruncă Năluca/ în Iaz."). Postura personajului din imagine sugerează ritualul extatic de rugăciune cunoscut sub numele Shema Israel ("Asculta Israele"), folosit pentru a dobîndi acces la transcendență. Potrivit tratatului talmudic Haghiga
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Each Man is în/ hîș Spectre's power/ Untill the arrival/ of that hour,/ When hîș Humanity/ awake/ And cast hîș Spectre/ into the Lake." ("Fiecare este-n/ puterea Nălucii/ Pînă sosește-acel/ ceas/ Cînd Firea-i de Om/ deșteptata/ Aruncă Năluca/ în Iaz."). Postura personajului din imagine sugerează ritualul extatic de rugăciune cunoscut sub numele Shema Israel ("Asculta Israele"), folosit pentru a dobîndi acces la transcendență. Potrivit tratatului talmudic Haghiga, după un numar exact de zile în care a postit (s-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o prințesă n-o cunoaște decât din auzite, căci din interiorul castelului ei ea nu se amestecă nicidecum în existența vulgului, iar meritul ei crește prin dificultatea de a vedea corect. Un zâmbet mai puțin amar luminează frumoasa fantezie Spuk (Năluca), unde o mică prințesă crește într-un castel bântuit al cărui stăpân este un om mulțumit: "...nu se îngrijea deloc de toate zgomotele nocturne, de zdrăngănitul lanțurilor, iluminarea saloanelor de primire și a paraclisului din castel, ba încă zicea mereu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este un om mulțumit: "...nu se îngrijea deloc de toate zgomotele nocturne, de zdrăngănitul lanțurilor, iluminarea saloanelor de primire și a paraclisului din castel, ba încă zicea mereu că într-un castel cum se cade trebuie să fie întotdeauna o nălucă și alte drăcii de noapte". Și micuței prințese Mite îi plăceau acești strigoi dragi, îndeosebi bărbatul, un bărbat care, în fiecare noapte, lumina capela. Se ruga cu ardoare pentru el, dar nu prea înflăcărat, căci altfel bunul Dumnezeu ar fi
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Storck & Müller, București, 1897, pp. 9-11, 13-14, 86-87, 27, 65-66 (n. trad.). * Robia Peleșului, ed. cit., p. 86 (n. trad.). * "În voia vântului", în Nuvele, ed. cit., pp. 126-127. * "Fericiții", în Nuvele, ed. cit., pp. 278-279, 281-283, 285 (n. trad.). * "Năluca", în Nuvele, ed. cit., pp. 338-341, 350 (n. trad.). * Armand Gouffé (1775-1854), poet și șansonier francez (n. trad.). * Traducere în proză (n. trad.). 43 Robia Peleșului, ed. cit., pp. 21-22 (n. trad.). * Robia Peleșului, ed. cit., pp. 20, 46, * "Cruce
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
caracterului sacru al lumii și plasarea omului în orizontul misterului religios. Tot de la Blaga (în sensul unei valorizări pozitive) vine și sentimentul trecerii, „cântecul vârstelor”, care țâșnește din viață și din moarte în egală măsură: „Tânăr fiind și plin de năluci am slujit frumusețea/ netrecătoare drapată-n petalele trandafirului roșu/ ora de-acum e mai săracă-n uimiri și mai rece/ dar neclintit nu abdic de la-nțelesul minunii/ roua din capelele crinilor nu s-a uscat pentru mine// Mă cunosc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
vedea (3); vedenie (3); vedere (3); zare (3); zări (3); aievea (2); alb (2); amintire (2); asemenea (2); bună (2); circumstanță (2); eroare (2); frumoasă (2); frumusețe (2); greu (2); intui (2); înșela (2); înșelător (2); liniștit (2); minciună (2); nălucă (2); năzare (2); nimic (2); om (2); poate (2); presupune (2); straniu (2); ușor (2); vedenii (2); vesel (2); zăcea (2); a zări (2); 1 aprilie; acolo; aluzie; amăgeală; amuzant; apare; aparente; aparența; apariție; a apărea; arăta cumva; a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
detalii de ordin lexical, folcloric și etnografic. SCRIERI: Corabia autohtonă, București, 1969; Măști de zăpadă, Timișoara, 1973; Vacanța perpetuă, București, 1975; Tărâmul de flacără, Timișoara, 1976; Paloșul strămoșesc, București, 1977; Privighetoarea albă, București, 1979; Voicu și craiul șerpilor, Timișoara, 1980; Nălucile de aur, București, 1980; Orarul păstrăvului și al mierlei, București, 1982; Albastra putere a lirei, Timișoara, 1984; Aur și scrum, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Timișoara, 1987. Repere bibliografice: Doinaș, Poezie, 130-140; Grigurcu, Teritoriu, 253-258; Alexiu, Ideografii, 178-180; Ruja, Valori, 77-78
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
visa. Își mușcă puternic buza de jos. Simți durerea. Ar fi vrut în acea clipă să sară jos din pat și să aprindă lumina. Dar zări, la doi pași de el, în picioare, nemișcată, silueta bine cunoscută a domnișoarei Christina. Năluca îl țintui pe loc în pat. Egor își strânse încet pumnii, apropiindu-i de corp. Îi simțea. Nici o îndoială; nu mai dormea. Îi era frică să închidă ochii, dar privi câteva clipe în jos, apoi privi din nou spre domnișoara
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un titlu sugerând și el evanescența, deși în regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace în inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca vorbe, umplând gura. ....................................................... Târât în larg. Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile de var ca o chemare Și-apoi spre alte stânci? Spre ce răscruce Mulțimi schimbate-n
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pare, iată, să vedem mai departe, alte poeme din același volum: „era o noapte ca de colind./ cîte-un tataie/ dădea un leu țigănușilor întîrziați prin tramvaie/ cu tamburină și trening și muci./ ei coborau din mers printre mașini și zloată, năluci./ era frig./ îmi închipuiam satele mirosind a covrig,/ orășelul copiilor mirosind a vată de zahăr și amandine,/ fondante, sarailii și praline/ și frigoriferele din cofetării, încărcate/ cu diplomaturi cu frișcă și coji de portocală însiropate./ zăceam lîngă mașina de scris
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
soarelui praf de-aur schinteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stîlpi de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează întunericu-l frămîntă cu năluci de aur stins". (Ospățul lui Pentaur) Simplu exercițiu parnasian, la prima vedere; dar pînă și aici adierea subtilă a simbolismului se face simțită sub forma metaforelor personificatoare ce animă interior decorul (stîlpi de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lui ca un drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu scria și vorbea
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu scria și vorbea germana la fel de bine
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Iuga apasă clapele feeriei. Are dreptul, are datoria naturală de-a se apăra de absurd, de produsul subiectiv al acestuia care e coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră ca-ntr-o epifanie. Realul e adus în situația de-a emite năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe apele ierburilor ca niște corăbii și plouă pe trenuri, pe canapelele încăpătoare ca genunchii unei negrese
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
s-arate; Dar nu pot spune ce-i mai bun din toate”. XXIII. Atunci cântă cocoșul. În vestminte, Din cuverturi, țâșni copila iute. Găsindu-se la cele dinainte, Își pleacă ochii de ce neștiut e, Dispare-apoi; lui îi rămâne-n minte Năluca frumuseții ei trecute. Răsună-un corn, poștalionu-așteaptă, Spre soața-i dragă împăcat se-ndreaptă. XXIV. Și fiindcă în poeme o morală Mai bine știe-a spune rostul cum e, Voi folosi și eu această cale Spre-a lămuri ce versu-mi
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]