KorAP: Find »[drukola/base=năpastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 33 >

810 matches

Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

Visarion a pus-o în scenă în 1972 și 1974, iar în 1991 a și ecranizat-o), am avut revelația: limbajul său filmic se forjează pe limbajul teatral specific dramei analitice. Ștefan Iordache Ștefan și Carmen Galin Maria Ca și Năpasta (pusă în scenă și ecranizată de Alexa Visarion în 1982), piesa Vinovatul are acel format al retrospecției analitice, al întoarcerii de la efecte către cauze (ceea ce pare o deconstrucție, fiind de fapt o reconstrucție analitică). Rezultatul minunat al acestei katabaze este

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
diforme și gata să nu mai reprezinte umanul. Filmul meu, spune regizorul, nu cu mândrie ci cu resposabilitate este unul al nefericirii creatorului și asta fiindcă despre mine știu să vorbesc. Fără să părăsescă această călătorie spre centru , leitmotiv al Năpastei, Îngițitorului, al Vinovatului și al Punctului... și de la capăt, Luna verde este ceva în plus pentru cel care vede enormul și monstruosul de dincolo de șarmul lui aici și acum, un colorit delicat imposibil de descifrat tehnicist, cum mărturiseste în film

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și un stil deja format. Aducea cu sine întreaga lume a teatrului, în sens propriu și figurat, cu mentalitățile ei, cu stilul de joc specific, cu o anumită concepție a spațiului, cu actorii care-i dădeau strălucire... Când a regizat Năpasta în 1985, Alexa Visarion n-a făcut decât să reia în formă cinematografică un proiect pe care îl elaborase anterior în cel puțin trei variante scenice, dintre care s-a distins cea de la Teatrul Giulești (1974). De altfel, regizorul a

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
cu plusul firesc de înnoire și modernitate. Chiar de la începuturile venirii sale în cinematografie după durabile realizări în teatru s-a manifestat ca autor total, elaborîndu-și singur scenariile, adaptînd opere literare de mare valoare: În vreme de război și drama Năpasta de Caragiale; între acestea s-a oprit asupra unor proze scurte ale lui Alexandru Sahia (Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port) pe care le-a folosit în scenariul pentru filmul Înghițitorul de săbii, urmat, peste un deceniu, de

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
după nuvela În vreme de razboi a scriitorului clasic), punctul de pornire al unei solide cariere cinematografice recompensată, în 2008, cu Premiul Academiei Romane, acordat "pentru întreaga creatie teatrală și cinematografică" -, o carieră care a inclus filme precum Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct și de la capăt, Vinovatul, Luna verde... Tot în urmă cu aproape 40 de ani, pe când debuta în filmul de lung metraj, Alexa Visarion a scris o primă variantă a unui scenariu despre Meșterul Manole, un scenariu care l-a

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
cazuri omul contemporan s-a năclăit. Eu mă revolt împotriva a tot ce este oportunism și lașitate, indiferență și mistificare. V-ați întors de la Arezzo după ce ați participat la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio și ați cucerit cu spectacolul Năpasta de Caragiale Marele Premiu al Festivalului "Leul din Arezzo", Premiul Giole și alte distincții. S-au spus despre teatrul românesc, despre spectacolul dumneavoastră numai lucruri, de bine. Președintele juriului a vorbit despre "marea profesionalitate" a trupei, de "stilul specific național

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
expresivă", a amintit de "impresia unică" ce a lăsat-o publicului. Cronicari și dramaturgi au subliniat multiplele calități ale actorilor și ale punerii în scenă. Ce gândește regizorul acum după doi ani de carieră internațională a spectacolului cu această caragialiană Năpastă? Spectacolul Năpasta a însemnat pentru mine cât și pentru actorii posibilitatea de a gândi într-un mod propriu actul teatral. Mă interesează spectacolul de stare în care aparent, elementele teatrale auxiliare, dispar. Singurul mijloc de comunicare rămânând ființa umană torturată

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
amintit de "impresia unică" ce a lăsat-o publicului. Cronicari și dramaturgi au subliniat multiplele calități ale actorilor și ale punerii în scenă. Ce gândește regizorul acum după doi ani de carieră internațională a spectacolului cu această caragialiană Năpastă? Spectacolul Năpasta a însemnat pentru mine cât și pentru actorii posibilitatea de a gândi într-un mod propriu actul teatral. Mă interesează spectacolul de stare în care aparent, elementele teatrale auxiliare, dispar. Singurul mijloc de comunicare rămânând ființa umană torturată de propriul

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
aparține este descifrabil lumii întregi. Acest specific național trebuie să fie cultivat în artă și nu surogatul lui. Spectacolul nostru scormone o ființă umană autohtonă bântuită însă de neliniștile ființei umane dintotdeauna. Știu că vă interesează și o ecranizare după Năpasta? În acest caz nu se va mai putea vorbi de epurarea elementelor auxiliare, filmul impunându-le prin însăși specificul său. Este vorba de un gând nou despre Năpasta despre o comunicare în plus față de ceea ce am receptat în spectacol? Cred

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
neliniștile ființei umane dintotdeauna. Știu că vă interesează și o ecranizare după Năpasta? În acest caz nu se va mai putea vorbi de epurarea elementelor auxiliare, filmul impunându-le prin însăși specificul său. Este vorba de un gând nou despre Năpasta despre o comunicare în plus față de ceea ce am receptat în spectacol? Cred că am găsit în nuvelistica lui Caragiale și în această Năpastă un izvor nesecat de interogații. Spectacolul deschidea o serie de întrebări. Mă gândesc de mult timp la

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
epurarea elementelor auxiliare, filmul impunându-le prin însăși specificul său. Este vorba de un gând nou despre Năpasta despre o comunicare în plus față de ceea ce am receptat în spectacol? Cred că am găsit în nuvelistica lui Caragiale și în această Năpastă un izvor nesecat de interogații. Spectacolul deschidea o serie de întrebări. Mă gândesc de mult timp la spațiul filmic al acestei povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind după un echilibru, căutând cu încăpățânare

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
nesecat de interogații. Spectacolul deschidea o serie de întrebări. Mă gândesc de mult timp la spațiul filmic al acestei povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind după un echilibru, căutând cu încăpățânare armonia. Filmul Năpastei e șansa memoriei de a avea conștiință. Sub actualul deziderat, personajele nu se mai raportează la fabulă, la anecdotică, ci la un criteriu moral în care viața a dezgolit cu durere plăgi cicatrizate, tulburând cu spasme aceste ființe aflate în

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
liber. Textul a fost retradus în mai multe variante pentru a defini densitatea comediei, deschiderea ei spre prezent, universalitatea și structura lumii caragialiene, așa că în curând vom putea trece la munca propriu zisă. Dar asta ați facut-o și cu Năpasta, jucată sub îndrumarea dumneavoastră de colectivul Teatrului Giulești în Austria, R.F.G., Ungaria, Portugalia, Italia. In Italia în 1979, ați cucerit cu această piesă marele premiu de la Arezzo. Cronicarii italieni au asemănat-o cu operele tragicilor greci. De ce ați părăsit Năpasta

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Năpasta, jucată sub îndrumarea dumneavoastră de colectivul Teatrului Giulești în Austria, R.F.G., Ungaria, Portugalia, Italia. In Italia în 1979, ați cucerit cu această piesă marele premiu de la Arezzo. Cronicarii italieni au asemănat-o cu operele tragicilor greci. De ce ați părăsit Năpasta? N-am părăsit-o. Voi face un film Năpasta, care nu va fi o variantă, ci, dacă vreți, o continuare, o adâncire a universului tragic. Sunteți un regizor de concepție, care a adus un suflu nou în viața pieselor lui

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
în Austria, R.F.G., Ungaria, Portugalia, Italia. In Italia în 1979, ați cucerit cu această piesă marele premiu de la Arezzo. Cronicarii italieni au asemănat-o cu operele tragicilor greci. De ce ați părăsit Năpasta? N-am părăsit-o. Voi face un film Năpasta, care nu va fi o variantă, ci, dacă vreți, o continuare, o adâncire a universului tragic. Sunteți un regizor de concepție, care a adus un suflu nou în viața pieselor lui Caragiale. O noapte furtunoasă e un exemplu, un spectacol

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
perioadă de 10 luni să montez Richard al IlI-lea de Shakespeare la teatrul universității din Milwakee, unde se întâlneau cam 30 de actori din toate statele Americii de Nord pentru a-și da "masterul". în paralel trebuia să prezint filmele mele Năpasta, Înghițitorul de săbii și Înainte de tăcere studenților de la departamentele de film ale universității americane și totodată să revin asupra propunerii făcută cu trei ani în urmă privind montarea unui spectacol Caragiale, la New York, și altele după Miller, Cehov, O'Neill

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și am ținut cursul despre STARE în jocul actorilor. Pentru următoarele luni care vor începe la toamnă, în septembrie, când voi isprăvi sper lucrul de-acasă, voi monta Unchiul Vanea, la Dallas, Patima de sub ulmi, la Louisville și aproape sigur Năpasta la New York. Caragiale e din păcate un autor puțin cunoscut în America și acolo criteriul comercial e preponderent în stabilirea repertoriilor. Dar sper să reușesc. Richard al III-lea a fost propunerea dumneavoastră? Da, este un spectacol la care mă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
republicană... trebuia să trăim. Eram puternic, vital, cu o forță nebună de a merge mai departe. Copilăria mă fortificase. Experiențele au început să semnifice în mine. Îmi aduc aminte că Lucian Pintilie, în căutarea de actori pentru Reconstituirea, zărește decorul Năpastei în examenul meu de regie. Privind spre spațiu, a spus: "O atât de mare simplitate pentru un student?"... Erau două bănci și o masă și multă singurătate și pereții albi ai clasei, o bardă... semn al crimei și așteptarea... Câteva

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
nu pot fi epuizate într-o singură înscenare și de aceea solicită și obligă la reveniri. De multe ori nu în expresivitate, ci în semnificație. Probabil din nevoie de a merge în profunzime ai recitit scenic, în timp, anumite texte: Năpasta, Vinovatul, Richard al III-lea, Unchiul Vanea? Spectacolul e un drum în care încerci să-ți deslușești mersul. Încolțit de obsesii, accentuez întotdeauna acele momente care răspund frământărilor momentului. Ambiția mea a fost și încă mai este aceea de a

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
ajută să trăiești. Și, vrând să trăiești, trebuie să scormonești în tine, căutând noi resurse. Textele "vorbesc" mai mult în minte decât poate cuprinde o singură materializare scenică a lor. Aș încerca o dată un spectacol pe tema Vinovatului, sau a Năpastei, sau a Unchiului Vanea, cu toate montările de până acum simultan... Poate atunci voi scăpa de vârste și voi putea ajunge, așa cum am ajuns cu Procurorul, la o singură soluție scenică. (...) Încercând să cuprinzi multitudinea de valențe ale artei actorului

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
substanță, decât un mod de a face turism cultural. Nu mai există nicăieri în lume mari spectacole, ci spectacole de mare succes. Am vorbit de curând cu George Banu la Paris și mă întreba de ce am reluat Unchiul Vanea și Năpasta în loc de Woyzeck, spunându-mi că nu sunt singurul. Strehler vrea să reia Gâlcevele din Chioggia, Bob Wilson vrea să reia un spectacol de acum 20 de ani. Mă întreba de fapt care ar fi susținerea acestei întoarceri, din punctul meu

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
nostru de a face teatru. După primele 3-4 spectacole m-a interesat revenirea la un text al unui autor ce mă obseda încă din perioada studenției: Caragiale; nu marea comedie tragică, ci zona misterioasă, ambiguă a dramei. E vorba de Năpasta, una dintre puținele tragedii ale dramaturgiei românești. Făcusem la clasă, încă în anul II, un fragment din această piesă, apoi încercasem la Piatra-Neamț o primă versiune spectaculară pentru examenul de licență. Nu a fost un miracol spectacolul, dar mi-a

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
în anul II, un fragment din această piesă, apoi încercasem la Piatra-Neamț o primă versiune spectaculară pentru examenul de licență. Nu a fost un miracol spectacolul, dar mi-a dat posibilitatea să continui, să caut, să chestionez... Cariera extraordinara a Năpastei se datorează faptului că am trecut frontiera Venind la Giulești încă din '71, adunasem în jurul meu o echipă de suflet și împreună am deschis Studioul '74 cu un spectacol Năpasta viu, destinat marelui public. Aprecieri critice nuanțate și profunde, reacții

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
posibilitatea să continui, să caut, să chestionez... Cariera extraordinara a Năpastei se datorează faptului că am trecut frontiera Venind la Giulești încă din '71, adunasem în jurul meu o echipă de suflet și împreună am deschis Studioul '74 cu un spectacol Năpasta viu, destinat marelui public. Aprecieri critice nuanțate și profunde, reacții violente privind tratarea unor personaje. Intensitate și dinamism, un început adevărat. Șansa mi-a surâs când spectacolul a fost propus să reprezinte România la Festivalul Internațional al Scenelor mici de la

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Internațional al Scenelor mici de la Berna, Elveția. Drum cu autobuzul, peripeții. S-a jucat foarte bine, cu emoția primei ieșiri în lume și imediat celelalte trupe participante ne-au invitat în țările lor: Germania, Portugalia, Austria, Italia. Cariera extraordinară a Năpastei pornește de la faptul că pur și simplu am trecut frontiera și ne-au văzut colegii din Europa. Odată intrați în circuitul internațional, aducând acasă presa bună și bani (Marele Premiu de la Arezzo), spectacolul a putut să meargă în turnee timp

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]