830 matches
-
în plămâni. Din fosele nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al Câmpiei Bărăganului, gâfâind și epuizat în urma demonstrațiilor de forță și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul nostru iubit, cel care o salvase pe mama de la o moarte inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului năprasnic de la Polul Nord. Coboram cu atenție mare să nu calc în gol și să fac vreo nenorocire, și nici să ating cu lumânarea paiele, provocând un incendiu. În timp ce eu eram sus, jos în cameră mama și ceilalți frați, care o ajutau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
accepte și să simtă efectele curative, magice, formative ale uneia dintre cele mai frumoase arte din cadrul celor șapte câte se consideră a fi pe pământ. Păcat! Iar unii dintre ei, niște mitocani, l-au invitat să pună capăt acestor răgete năprasnice, că doar nu se trezea în jungla africană, amenințându-l chiar cu aplicarea unei zdravene corecții corporale. Niște inculți și mocofani. Poftim! Poftim! A plecat orbecăind spre căsuța lui, negru de supărare, hotărând că de acum încolo singurul lui spectator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rândul necuvântătoarelor o stare de neliniște, de agitație, care se propaga nevăzut și neauzit, pe lungimi de undă necunoscute și nepercepute de om, făcând să se zbârlească părul ca la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi zărit un stol de vulturi pleșuvi!... Puțin probabil, nu? O stare de excitație animalieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare, în momentul contactului cu solul, i-a aplicat un alt șut la fel de ucigător ca cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră, și sintetic - erau ceva absolut nou, străin și greu de pronunțat pentru ea, băbuța a batjocorit din prima clipă plăsuțele colorate și nu le-a luat niciodată la cumpărături. O revoluție năprasnică în imperiul sacoșelor, plaselor și coșurilor au făcut însă pungile de nailon. Când fetele Witje și Klein, de-acum femei măritate, au apărut cu niște pungi mari de plastic, albe cu dungi colorate, pe care scria Engelmann și Aldi, pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Maximilian 2,80 72 Steinko Iosif colonizare la Gherdeal 8,00 73 Cânduleț Augustin 8,00 74 Prislopan Alexandru 8,00 Bucuria țăranilor împroprietăriți atunci în 1946, a fost de foarte scură durată. Au urmat imediat doi ani de secetă năprasnică, în special asupra Moldovei, provincie care avusese de suferit cel mai mult și de pe urma războiului, în decurs de patru ani trebuind să efectueze două refugii din fața urgiilor ce se revărsau de la răsărit. S-au stabilit apoi nivelurile cotelor obligatorii pentru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
prin artă Artistul Pășind prin artă, călcând urâtul în picioare cu dalta în mână, eliberez ființa din trunchiul de copac, prăbușit la o margine de drum, lăsând-o să vadă lumina zilei, redându-i viață iar, scăpând-o de focul năprasnic al iernii, unde ar trebui să ardă de vie, încălzindu-i pe cei mulți și săraci. Cu pensula înviorez culorile reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lipsise, totuși, atîția ani din societate... M-a frămîntat mult timp amintirea acelei femei. O revedeam stînd mîndră, cu privirea departe, spre mare, în timp ce bărbatul din fața ei, ocolindu-i privirea, încerca să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat, dar m-a pălmuit pe mine... Iar seara, cînd am mîncat împreună la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din albul zilei și până noaptea târziu, spre a agonisi o pâine pentru el și cele 4-5 guri din casă”. În 1902, revoltat de prevederile discriminatorii față de evrei cuprinse În noua „Lege a meseriilor”, A. Stern era convins că „oarba, năprasnica ură” a generat „criminala lege”, și nu „concurența meșteșugarului creștin”, atât timp cât „e loc În țară Încă pentru multe mii de brațe În meserie” <endnote id="(754, II, pp. 144-145)"/>. Gheorghe Panu Își amintea despre discuțiile polemice de la „Junimea” privind „chestiunea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o cercetă aproape de para lumânării și, după ce se Încredință că nu e nici ștearsă, nici de plumb, Îi dădu drumul În cicmigea [= lădiță cu bani], unde căzând trezi din somn o mulțime de franci și gologani, care, sărind speriați de năprasnica ei sosire, scoaseră un ușor țipet metalic, și apoi din nou căzură În somn adânc, Împreună cu noua sosită” <endnote id="(439, p. 86 ; 130, p. 672)"/>. Și Într-un poem al lui Octavian Goga, intitulat Cade o lacrimă (1913), hrăpărețul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt...[evrei, negri, țigani]»” <endnote id="(423, p. 214)"/>. În 1902, Dimitrie Sturdza (ministru de Externe și președinte al Partidului Național Liberal) spunea că „posedă prieteni evrei” pentru a-și Îmbunătăți imaginea de „năprasnic antisemit” și de „faimos mâncător de evrei”, cum Îl caracteriza Adolphe Stern, liderul comunității evreiești din România <endnote id="(754, II, pp. 46 și 146)"/>. Adolf Eichmann Însuși, În timp ce organiza Holocaustul În Europa Centrală, se lăuda cu „prietenii mei evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gravă afirmație În „Raportul de activitate a CDE Fălciu pe luna februarie 1949”! De aici se poate deduce că evreimea comunistă adoptase lozinca bolșevică emanată din sfertul de creier al lui Lenin care, „na ruskom iazîke” (pe limba rusă), spusese năprasnic: „Kto ne s nami, tot protiv nas!” Cine nu este cu noi, este Împotriva noastră!). Adică, mai pe șleau: la tăierea capetelor cu voi! Aflați la cuțite cu veșnicii lor dușmani, sioniștii, bolșevicii evrei au recurs la acțiuni extreme de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de Anul Nou. Ne-am simțit foarte bine în mijlocul lor și după un timp, i-am vizitat iarăși. Când mi-am propus să merg singur a treia oară, nu am reușit să mai intru în sat, deoarece începuse un viscol năprasnic. Abia am reușit să ajung acasă, iar în aceea vineri seara nici măcar nu m-a mai luat somnul, pentru că nu am reușit să ajung la ei. A doua zi, sâmbătă dimineața, în jurul orei 8:30, împreună cu pastorul Adrian Andrei și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan : fața ei este senină, fără creț, pe când în fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un roman al lui Victor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu-ți pierde vremea, atât de prețioasă pentru mân- tuirea sufletului tău ! lasă sforile velelor și închină-te : adâncul te cheamă nerăbdător ! Uraganul năprasnic e în culme ! Cine ? cine l-a pornit cu așa grozave porunci ? Marea însăși. Ea se chinuie din propriul și profundul ei neastâmpăr. Iată sufletul omului pasionat... - Ce frumos stil ! ce minunat ! zici d-ta. Iată un model de stil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
perechi de pantofi, toți pentru piciorul stâng (nu-i glumă, s-a întâmplat!), dar chinezii de obicei erau serioși și ne dădeau doar mărfuri de bună calitate. La sosire la Constanța camioanele aveau "apă în radiatoare", a dat un ger năprasnic și toate radiatoarele au plesnit. La destinație, chinezii au sesizat, spre surprinderea lor, starea mașinilor și cum chiar în acele zile se afla la Beijing ministrul comerțului exterior din România, însoțit de un grup de directori de întreprinderi, printre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mea de fluturi sta proptită de gardul de sârmă - pentru orice eventualitate. Cartea lui Wallis Myers despre tenisul de câmp sta deschisă pe o bancă și, după fiecare schimb de mingi, tata (un jucător de primă mână, cu un serviciu năprasnic În stilul lui Frank Riseley și un frumos „lifting drive“) ne Întreba pedant pe fratele meu și pe mine dacă am izbutit să intrăm În acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deasupra mormântului său s-a stins uneori în zile rele. Mâini de hoți au scormonit în mormântul cel sfânt. Dar amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a conștiinței neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge... Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" (Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare) Acum o sută de ani, când s-a ridicat lespedea de pe gropnița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o coardă gravă. De-ai ști, Voichițo, câtă frumusețe-i acolo în Cetatea Sfântului Teodor... Acolo, pământul se bucură ca nicăieri altunde de darul soarelui, valurile mării bat molcom în maluri sau clocotesc năprasnic când se dezlănțuie furtuna. În mijlocul grădinilor înflorite se ridică havuzuri de marmură și... Intră Alexandru celălalt Alexandru Mușatin. Se oprește brusc. O aruncătură de ochi spre Voichița, o căutătură ucigașă spre Alexandru și iarăși, disperat, spre Voichița. Se răsucește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
România literară moartea a preferat ochii albaștri. Să fi fost o simplă întâmplare prăpădul de la România literară? o strictă chestiune de destin individual? Firește, stilul de viață dezastruos, în fond sinucigaș, al unora, problemele de viață intimă ale altora, boli năprasnice sau perfide au contribuit din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și totuși, o cauză supraindividuală „leagă” parcă aceste morți. Respingând excesiva politizare ce bântuie după revoluție, îmi este cu neputință totuși să ignor, evocând șirul colegilor dispăruți, factorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]