848 matches
-
cu tonul lui obișnuit, cu surdină, astfel încât bine de tot nu-l auziră decât cei din imediata lui apropiere: — Unii dintre dumneavoastră știți că scriu un roman. Să sperăm că Dumnezeul viitorului nostru nu-i romancier, ca să-și ucidă eroii năprasnic și să inventeze răul - deși el, Creatorul, e bun, nu-i așa? - numai ca să iasă bună cartea și să nu zică dracul că el, Domnul, a creat o lume fără coarne și coadă. Sau, varianta cealaltă: să sperăm că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în gură. Ei nu se îmbrăcau cu blană și nu aveau nevoie de igluuri. Având de toate, cu burțile pline, au uitat că trebuie să aducă ofrandă spiritelor ocrotitoare. Acestea s-au mâniat și, într-o bună zi, un ger năprasnic au abătut peste mulțimea nerecunoscătoare. Au înghețat cu toții, i-au transformat pe toți în sloiuri așa cum i-au surprins în momentul acela, iar deasupra lor, ca să nu mai poată ieși la lumină, au zidit acest munte. Bătrânii spun că au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de casă... de pădure... de animale, de lupi... de ăuitul lor... de Anuca... de Anuca‟mi era dor, încheie cu glasul stins, abia auzit. Când, dintr-o dată, ca un șarpe de foc, fulgerul se zvârcoli printre nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să iasă furtunos la iveală și să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din mână și, plecându-și capul, oftă doar pentru el, dar, tot atunci, el se suci cu tot corpul brusc către Victoria. Aceasta, gemând ca turbată, deja făcuse un pas înspre el cu toată viteza, ca să-i altoiască o lovitură năprasnică, dar iată că rămase numai cu dorința. Acesta era obiceiul ei încă de când băiatul fusese mic: bătaia. Ea cu bătaia îl educase, dânsul fiind bătut pentru orice, asta doar ca să știe de frica ei, iar el se obișnuise, volens nolens
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
peste tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de lapoviță pe geamurile aburite ale autobuzului. Serpentine. Spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se lase întunericul. Ziua era foarte scurtă și riscai să revii pe orbecăite dacă nu lăsai lucrul și nu porneai la timp de dincolo de râu. Nu mai știu cum se chema acel râu. Într una din acele zile de ger năprasnic, avea să treacă Alexandru, soțul Hildei, la cele veșnice. În fracțiuni de secundă, bradul la care tăiaserăm o lună de zile și mai bine, aflat în cădere, îl agățase pe sas cu o creangă, ca o cange, îl trântise fulgerător
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tata, în momentele sale de euforie, privind la expoziția de diplome pe care mama o deschisese pe pereții casei ca să acopere crăpăturile acestora, probabil îmi zicea Paganelul meu, Paganelule drag sau pur și simplu Paganel, deși fusese avertizat de moartea năprasnică a predecesorului meu, despre care am auzit totuși că fusese, ca și mine, pe niște scene, cu vioara, unde probabil primise și vreun premiu, că doar de asta au fost scenele făcute, ca să fie premiați cei care urcă pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tânărului, care își dădea seama că doar prin viteza putea să scape cu viața, dar cu toate ca Tapú Tetuanúi cunoștea foarte bine locul pe unde fugea, nu reușea deloc să se desprindă de urmăritorul sau, care încerca în același timp lovituri năprasnice cu ghioaga, fiecare dintre ele fiind parcă pe punctul de a-i zdrobi țeasta. „Oare ce-i făcuse acelui nebun, de ținea atât de mult să-l căsăpească?“ Băiatul nici nu avu timp să-și pună această întrebare în timp ce zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
om bun, se adresează lipicios. ' Na zîua. Ce mai faceți? Scot apă. Pot bea puțină apă? Îhî. Zamfir se apropie de coarba fîntînii tocmai cînd Mitică și-a adus aminte că trebuia să nu lase găleata pe margine. O lovitură năprasnică îi sparge arcada politicianului. Asta după ce-i belește mai întîi o bucată din pielea frunții. Văleu, țipă Barnea, rupînd-o la fugă. Oamenii sar, dezinfectează rana, pansează și, mai ales, se scuză: Este cam... sărac cu duhul, se scuză toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai bată mingea cît o trăi! Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd dacă este adevărat ce spui. Pantelimon iese afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
goală pe care fusese cina - „Se pare că ai pierdut noțiunea timpului, dragă, așa că ți-am adus ceva în cameră“ - jos, la recepție. Am ieșit din clădire cât de încet am putut. Strângând bine pelerina în jurul trupului împotriva din cauza vântului năprasnic, am pornit pe aleea întunecată, îndreptându-mă spre bancă. Pentru a-mi scoate din minte Fragmentul becului, am început să trec în revistă diversele sisteme ale Primului Eric Sanderson de dobândire a corespondenței altor oameni. N-am avut niciodată șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
remarcă, toți dovedeau o curtoazie exemplară, ambianța era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual nu e tocmai la Înălțime. Avea totuși momente de plăcere năprasnice, fulgurante, la limita leșinului, care-i smulgeau adevărate urlete; dar asta nu avea nici un raport cu virilitatea, ci mai curând cu finețea, cu sensibilitatea organelor. Pe de altă parte, Bruno era neîntrecut la mângâieri, Christiane i-o spunea, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a Învățat de toate știind bine că are de-a face cu un ucigaș și, după câteva ierni, când am avut de dat o luptă de sânge cu niște oameni care vroiau să ne alunge din peștera iernii, firea mea năprasnică a ieșit la iveală. Am ucis din nou. A fost ușor. Mai ușor decât să aduc burți de apă din apa care curge mereu, mult mai ușor decât să pun lemnele pe foc și mult-mult mai ușor decât să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a putut s-o șteargă din peșteră fără să mai răspundă. 11. Cine știe cum o să ajungă la tine povestea călătoriei mele? Spusă de tați fiilor Între două lupte de sânge, reamintită după mari inundații, amestecată cu pățaniile din timpul unor cutremure năprasnice, spusă din nou În vremuri de secetă și foamete - ce va rămâne din Întâmplările bietului Krog, cel din neamul oamenilor-lupi? O să reziste vorbele atâta amar de vreme Încât să auzi de pățaniile mele? O să spună ele chiar ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aproape de noi, Încât Îi văzurăm ochii - nu mai erau Încruntați, de parcă știa că-și părăsește neamul. Apoi, apa Îl izbi de o stâncă, iar el se Îndoi Într-o parte și În alta precum o blană bătută de un vânt năprasnic. - Dă-i culcuș moale, Tată din Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să vină după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecut, dar până și aia era rătăcită, Îmi spuse Aban. Rămase tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți se plâng că iernile sunt din ce În ce mai năprasnice. - Înseamnă că o să fie un Ger tare uscat. Înainte, mai ploua și pe meleagurile noastre, dar de câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară, se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a ridicat o pâclă. Apoi s-a auzit un vuiet surd și nisipul a Început să ne joace sub picioare. - Cutremur, a răcnit Enkim. Of, of - n-am avut noi norocul ăla! În clipa următoare, s-a pornit un vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și aproape descărnate. Erau Înfășate Într-un fel de piei Înguste. Semăna, Tată, semăna cu Umbra așa cum bine o știa orice om și orice femeie! - I-am găsit, se ridică strigătul ei Înfundat Înainte să apuc eu s-o Înjur năprasnic, după care se auzi un ropot de pași grăbindu-se spre noi. El e cel pe care Îl cauți? 23. - Nu știu. Nu văzut la el niciodată. - Hai să-i luăm, spuse prima voce. Au și copil. - Nu avut copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zic ceva, pricepând de acum, fără nici o Îndoială, că se jucau de-a călătoria noastră, dar pe ei Îi apucă râsul și mai abitir. Ce să fac? Zâmbii spre cel mai Înzorzonat dintre ei, iar el izbucni Într-un hohot năprasnic și Îl puse din nou pe cel ce se juca de-a Enkim să se Împreuneze cu cea care se juca de-a Runa. Chestia asta Îi făcu pe toți, femei și oameni deopotrivă, să râdă de se clătinau copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă așteaptă decât Umbra, măi. Era una din clipele alea În care știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de... altfel era față de femeile pe care eu și Moru le știam a fi frumoase . - Venit toți, măi Krog, iar casa Cipusik e caldă, mă Îndemnă Nunatuk, din nou. În clipa aceea, ca la un semn, se porni un viscol năprasnic, răscolind apa mării și Învârtejind zăpada de pe ghețar. Pfuuh, ce să mai zic? Mă obișnuisem deja cu duhoarea din casele Cipusik și, pe de altă parte, așa era lăsat pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]