823 matches
-
de culoare închisă și i-a plimbat-o pe la bot. Când Murgu a mușcat după obicei, de fierbințeală s-a săltat pe picioarele din spate, nechezând de durere, căci s-a fript la bot. Nu s-a lecuit imediat de năravul de a mușca dar încet-încet s-a deprins să nu mai încerce să muște obiecte ce-i ajungeau în fața botului său. Nici iapa Mița nu fusese scutită de metodele pedagogice ale lui Costache. Aceasta avea obiceiul de a lovi cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către stăpân. Așa i-a dezvățat Costache de năravurile lor dar îi îngrijea cu migală, hrănindu-i bine țesălându-i și periindu-i în fiecare zi, așa cum se deprinsese, pe când își făcea armata. Mergând mai departe pe șosea, Costache trăgea cu ochiul la prăvăliile lui Kisel și a lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din Băcești unde ce căutau ei, se vindea cu prețuri mai mici. Au plecat acolo într-o joi, când era zi de târg. Caii se vindeau scump, din cauza războiului, plus că acei care erau oferiți erau cai reformați, cu diferite năravuri și metehne. Costache se hotărî să meargă pe gândirea lui Maria, adică să cumpere o pereche de junici pentru a le învăța la jug. Maria pusese deja ochii pe două, numai că nu le ajungeau banii să le cumpere pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
jurându-se că voi vedea Parisul cât mai curând posibil. Plicul voluminos - cu mult dor exprimat în el, mi-a sosit desfăcut, cu unele scuze de rigoare pentru ca următoarele să fie la fel, dar fără nici o scuză. Rațiunea deschiderii - vechiul nărav rămas de la comuniști pentru cripto comuniștii care-au urmat lui Ceaușescu se menținea și a continuat încă o vreme. Îmi văd de treburile mele, așteptând cu nerăbdare noi vești. La începutul lui martie 1992 primesc o scrisoare prin care mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
repetițiile e pus ca să permită trecerea rapidă din sală pe scenă, eu sar ca un titirez pe pod peste orchestră și intervin până În ultima clipă ca să perfecționez jocul, În ciuda restricțiilor, până când publicul Începe să intre În sală. Am preluat acest nărav din teatru, unde am În permanență controlul, rămânând aproape de actori, dirijându-i, jucând alături de ei, punându-mă În situația lor, identificându-mă cu starea lor. Actorilor le sunt când prieten, când oglindă sau ghid: acolo nimeni nu mă sancționează. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă... Atâta bucurie au și ei. Au uitat moldovenii atât de șugubeți din fire -, au uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și stricați până-n măduva oaselor! N-aveți pic de rușine! Vă pierdeți înaintea unei muieri! Asta, cam așa-i. Când e vorba de muieri, ne pierdem de tot capul. Suntem slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta-i nărav fără leac. Țamblac râde și râsul lui o irită: Lasă că nici cu muierile nu mi-i rușine! Și moldovencele sunt rele de muscă! Dezmățatele! Abia așteaptă să le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu s-a putut altfel... și cu săcurea! "Unde-i lege, nu-i tocmeală"! Și Iisus a pus mâna pe bici... Buruienile cresc repede și înăbușe florile... Crezi că n-aș vrea să fiu "Pâinea lui Dumnezeu?" Dar pot? Iaca, năravuri noi ce nu ne fac cinste au prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai intrat, ai văzut, am pus mâna pe pumnal. M-am și speriat. O să-ți povestesc. Ca să știi, ca să te păzești... E o istorie lungă. Totul a început de la Alexandru Voievod, că bun a fost, dar și iubăreț din cale-afară... "Năravul Mușatinilor", zâmbește el vinovat. Și a odrăslit Bunul, a odrăslit la prunci legiuiți și din flori, cu nemiluita. Tată bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-a săvârșit bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
produs despărțirea de Cati - iarăși nu țin minte. La întoarcerea din refugiu, la Galați, în toamna lui 1944, în orice caz la sosirea noastră la Cluj, în martie 1945, ea nu se mai afla la noi. Ce-i drept, avea năravuri rele, era neascultătoare, sfatul bun nu se lipea de ea; apoi, nu este exclus ca ea să fi fost aceea care să fi vrut cu tot dinadinsul să plece din casa noastră (și-o fi găsit alți stăpâni). Și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Lyonului, apoi au venit galacticii Realului și ne-au folosit iluziile pe post de hîrtie igienică dublu strat, deasupra frustrare, dedesubt lipsă de valoare. Noi pămînteni, ei galactici, extratereștri și cum or mai fi. Noi, locuitorii unei planete normale, cu năravurile ei lumești. Ei, defecții genetic, sufletele pustiite vîrîte în trupuri perfecte. De-aia luăm bătaie, că sîntem prea normali și ei prea buni. Cînd totalizezi un 1-7 cu colegii de Univers e grav, dar cînd adversarii vin cu farfuria zburătoare
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Neprețuitele femei Daniel Dăianu - Ce vom fi în Uniune Ileana Mălăncioiu - Crimă și moralitate Andrei Gheorghe - Midnight Killer Robert Turcescu - Dans de Bragadiru (ediția a II-a) Adrian Cioroianu - Sic transit gloria... Alex. Leo Șerban - De ce vedem filme Ruxandra Cesereanu - Năravuri românești. Texte de atitudine Mircea Vasilescu - Europa dumitale. Dus-întors între „noi“ și „ei“ Mihaela Miroiu - Dincolo de îngeri și draci. Etica în politica românească Eugen Istodor - Cartea vieții mele Cristian Geambașu - Dincolo de scor Alin Buzărin - Raport de cornere
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
d-tale se află într-o deplină și fericită stare, ca să dau laudă cerescului împărat, din a căruia milă ne aflăm și noi sănătoși." Descripțiile sunt savant naive: " Îndată ce am trecut în Silezia și am lăsat Galiția, alt port, alte năravuri și altă idiomă de limbă ne-au vestit că nu mai eram în aceeași țară, măcar că amândouă aceste locuri sunt tot supt o stăpânire. În Galiția toate drumurile era pline de calici, oameni sluți și împovărați supt muncă, fimeile ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice, ele sunt acelea ale lui Kogălniceanu. Nu era pentru starea pe loc, dar socotea că "fără trecut o societate este șchioapă". "Națiile care au pierdut afiliația năravurilor părintești îs nații nestatornice, sau, precum zice vorba cea proastă, nici turc, nici turlac." Într-un cuvânt, punea ideea de tradiție la baza oricărui real progres. Întreruperea între generații i se arăta totală mai ales în limbă, și sub raportul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
carte "Alt miros dă florăria Ș-a urma științi înalte Îi era de surdă toate, Nu putea la cale scoate; "Că prostia din născare Niciodată leac nu are"; Nu putea nimic să-nvețe Nici din vorbă, nici din bețe; Dar năravurile rele Era eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El știa să-njure bine Și cântece de rușine; Învățase și la fluier, Încă și din buză șuier, A se tăvăli-n gunoaie Ș-a se juca cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plăcinte nu mai da nici un folos; Pe când cele vechi mijloace neputând să mai slujească, Multe șlice și benișe rămăsese de prisos; Obiceiuri și tradiții de mulți secoli consfințite Cu greceasca și plăcinta dimpreună au pierit, Altă limbă, tot streină, și năravuri mai cioplite Se sili de-atunci să-nvețe tot românul iscusit. G. SĂULESCU, C. CARAGIALE, E. VINTERHALDER, D. GUSTI, N. ISTRATI, AL. PELIMON În afara oricărui interes literar sunt paharnicul Gheorghe Săulescu, poet și autor didactic (*1798), C. Caragiale, actorul, poet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spirit critic, care să cerceteze elementele culturii apusene și să valideze numai pe acele care, ca să păstrăm comparația de mai sus, erau proprii pentru a pune în valoare energia și capacitățile românești. "Civilizația, zice Kogălniceanu, nu izgonește nicidecum ideile și năravurile naționale, ci numai le îmbunătățește spre binele nației în particular și a omenirii în general" 1 . Necesitatea și rolul divers al criticii au fost înțelese perfect de către cei dintâi reprezentanți ai școlii de care vorbim. I. Ionescu 2, în 1855
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
însuși autorul lor, au fost opere à thèse, scrise cu un anumit scop, extern artei: de a fixa anumite tipuri, care începeau să dispară, pentru a le transmite posterității și cu scopul, și mai extern artei, de a biciui anumite năravuri, spre a moraliza pe contemporani. Desigur, Caragiale nu a scris cu nici un scop extern artei. El a fixat o lume întreagă, pentru că, văzînd-o, cunoscînd-o, și pricepînd-o, a simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease în închipuirea sa, ajutat de o putere
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
spune că în regiune, singurii care știau meșteșugul prelucrării fierului, după documentele hitite și egiptene erau cabirii iar ivriții i-au numit canaaniți după teritoriul pe care îl stăpîneau, deci ei erau un singur popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cion- dănelii geților cu egiptenii era scrisă pe poarta templului din cetatea getului Aetes, adică să ne crăcănăm înțelegerea pe deplin, în acele vremuri - prin secolul Xll î.e.n. - neamul nostru mioritic știa să scrie iar majoritatea dintre ei aveau acest nărav al scrisului și cititului, altfel nu găsim rostul menționării. La templu veneau toți muritorii în anumite sărbători iar memoria strămoșilor era cea mai vie în acel loc. Tragicianul grec Euripide ce a trăit în secolul V î.e.n., în piesa Medeea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
că săracele ivrite se prostituau la colț de stradă pentru că masculicii lor, fiindu-le tăiat moțul bărbăției la opt zile de la naște- re, mulți se îmbolnăveau și rămîneau nenorociți pentru toată viața. Ca să-și perpe- tueze neamul dar mai ales năravul, practicau prăsitul la colț de uliță unde dulăii se adunau ca la puiță. Și nu erau nici din ,,neamul sfînt” și nici tăiați împrejur, ci nu-mai asirieni, babilonieini, egipteni și alte seminții dar toți vînjoși și vînoși. Însă mai este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
călăreți iar după terminarea luptelor 1300 de traci-dai sau dii rămîn ca mercenari cu o drahmă pe zi! Pe tăblița 14 apare un conducător al geților cu numele de Sicte, apropiat de cel pomenit de greci. Dacă ținem seamă de năravul grecilor de a ,,greciza” numele străinilor se poate ca perso- najul care a turnat tăblița să fie chiar cel menționat de ei pentru că au trăit în același timp cînd se petrece răzbelul grecilor. Inscripția lui Acornion de la Dionysopolis-Balcic din anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cîmpie numită Pelagonia iar în NV regiunii este o vale numită Polag. Aceste cuvinte arată că neamul pelasgilor nu a dispărut niciodată din sudul Dunării la fel ca cel din nordul fluviului, chiar dacă fiecare l-a botezat după timp și nărav: illac în tătară; ulagh în persană; olah în maghiară; olaci și blahi în italiană; vlahi, valahi și mesi în greacă; valasky în cehă, volosky în poloneză, volohi în rusă; blaci în franceză, walati, balacorum, valachorum și balachorum în latină, dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
au preluat de la pelasgi termenul și odată cu el mitul catastrofalei prăbușiri a muntelui ce despărțea Marea Neagră de Mediterană. Legenda arată încă odată că am fost pe aceste locuri chiar înaintea potopului și nu ne-am schimbat casa și limba după năravul prădătorului care ne-a tîlhărit pînă și de cenușa din vatră sau firimitura din barbă. Tradiția greacă spune că acești pelasgi au venit cu numeroasele lor turme de oi din ținutul hiperboreenilor care este situat undeva la nordul Dunăre. Dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]