1,183 matches
-
în lumea mea, pe un tărâm magic, cu o pădure nebună. De ce?! De ce trebuie cineva, nu contează cine sau cum, să-mi strice visul, să-mi tulbure liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se năruie. Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrebam cum ar fi fost să-i ating umerii strălucitori sau minunatele lui brațe. În vise, vedeam soarele răsărind și sclipind peste apă și mă trezeam zâmbind. După trei zile de beție a fericirii, speranțele au început să mi se năruiască. Avea să vină după mine? Mâinile astea bătătorite erau prea aspre pentru un prinț? Îmi rodeam unghiile și uitam să mănânc. Noaptea, stăteam în așternuturi fără somn și întorceam pe toate fețele întâlnirea noastră. Nu mă puteam gândi la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă cheme în ajutor, dar că eu oricum o să mă duc s-o ajut, numai așa, de-al dracu’. Zăcământul de aur Din câte știam noi, vechiul loc de exploatare a argilei fusese declara zonă interzisă, pentru că la cutremur se năruise un perete, care dăduse la iveală o mulțime de basoreliefuri preistorice de valoare inestimabilă, dar de când Zsolt ne-a arătat odată o pepită, toată lumea știa că adevăratul motiv nu era descoperirea arheologică, ci faptul că pereții erau doldora de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Lucas simți ca Marie, inertă, ghemuită peste pietre, nu mai auzea că o strigă. O ridică pentru a o duce de acolo și a o lăsa pe iarbă. Pietrele se desprinseră atunci de pe mormînt, rostogolindu-se. Ca să Împiedice să se năruie peste ea restul din tumulus, Lucas deplasă un bloc al construcției. Atunci se ivi brusc din tumulus, cît pe ce să-i atingă obrazul, o mînă cadaverică. Lucas Își dădu pe dată seama despre ce era vorba Înțelese că Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
teamă că Gwenaëlle era fără Îndoială singura persoană din lume pe care Yvonne o iubea. Urletul pe care aceasta Îl scoase mai Înainte chiar ca Marie să-și fi terminat fraza fu la fel de insuportabil ca durerea ei. Chipul energic se nărui, dădu ochii peste cap, trupul i se răsuci, Își cuprinse pîntecele cu amîndouă mîinile de parcă i-ar fi fost smulse măruntaiele. Doi gardieni se iviră, alarmați. - O să ne Întoarcem mai tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
constituia un sistem complet de Înțelegere a omului și a lumii; el servea drept bază guvernării popoarelor, producea cunoștințe și opere, hotăra pacea și războiul, organiza producția și distribuirea bogățiilor; nimic din toate astea nu-l va Împiedica să se năruie. Michel Djerzinski nu a fost nici primul, nici principalul artizan al acestei a treia mutații metafizice, sub multe aspecte cea mai radicală, care avea să deschidă o epocă nouă În istoria lumii; datorită Însă anumitor Împrejurări, cu totul extraordinare, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
promițându-și să-l studieze mai atent. Să se plimbe pe puntea superioară, să contemple marea din spatele unui geam uriaș, să rătăcească mai multe săptămâni sub un cer neschimbat... de ce nu? Între timp, Europa occidentală n-avea decât să se năruie sub bombe. Ei vor debarca, proaspeți și bronzați, pe un continent nou. Dar până atunci trebuia să trăiască, și o putea face Într-un mod plăcut, inteligent și responsabil. În ultimul lor număr, Ultimele Noutăți de la Monoprix puneau mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aspectelor exterioare. În termeni politici, s‑ar putea spune că ar fi fost o candidată aleasă cu o zdrobitoare majoritate de voturi. Dar Ravelstein nu era de acord: - Din momentul În care Începi să‑i detectezi fisura, Întreaga structură se năruie, zicea el. Prea multă urzeală rațională. Și pe urmă adăuga: A avut dreptate să‑ți dea un șut În fund. - De ce, mă rog? - Pentru că, altminteri, mai târziu ai fi omorât‑o. Nu spunea lucrul ăsta cu mâhnire. Pentru el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi ard în soare, cade pe pământ, îi cresc țancuri și stânci, vin ploi, îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții, pești, anghile, brotaci, țipari, șerpi inelați, gâze verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
eu nu m-am născut de ieri de azi. A treia scrisoare? Mi-e adresată direct aici la închisoare. Și... într-adevăr, e o scrisoare curioasă. S-o las să fie văzută integral. Dragă Howard, Disciplina de-o viață se năruie acum asemenea zidurilor de legendă ale Ierihon-ului. Cine este Iosua și ce melodie cântă trompetele lui? Ce n-aș da să știu. Muzica divină care a făcut asemenea prăpăd cu niște ziduri atât de vechi nu este zgomotoasă. Este estompată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
generală, și bateria s-a oprit. Am sorbit calm din pahar. Creierul meu își regăsise o stare de euforie ciudată, o luciditate pură, așa cum simțisem după ce făcusem sex prima dată în viață. Câștigasem. Dacă aș fi vrut, aș fi putut nărui lumea cu un gând, sau aș fi putut s-o conțin, sau s-o învăț ce înseamnă puterea adevărată a compasiunii. - Hai să ne plimbăm puțin, am propus. A răspuns într-un târziu, cu o voce subțire, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trecerea lui cârduri de stârci și de bâtlani. Vâsli în sfârșit prin canalul aproape nemișcat, nerăbdător să zărească acoperișul colibei sale, să simtă mirosul focului, să doarmă în patul lui de campanie, să o vadă pe Piá. Dar acoperișul se năruise din pricina ploii, focul nu ardea, patul de campanie era umed, iar Piá nu apărea. Repară acoperișul pe jumătate, aprinse focul, întinse hamacul, mâncă puțin, dormi prost. Cu primele raze de lumină, Kano era deja sub copac, așteptând răbdător, pipăind întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capul precum struțul, care nu vrea să-și vadă propria distrugere... A treia: Să ai încredere în savanți și în faptul că vor găsi o soluție pe care ei înșiși s-au declarat incapabili să o găsească, pentru că lumea se năruie în mâinile lor și se simt neputincioși să împiedice acest lucru... își arătă acum palma desfăcută, ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
te îndepărtezi, te pierzi în vise adunate unele peste altele. Așa cum un castel confecționat din cărți de joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape că se și vizualiza cerșind îndurare. Alături de el, Magicianul, cu spatele la râu, îi făcu (amical) cu ochiul: - Ba da. Iar tu știi că este așa. Nu mai scrii nimic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sfârsit... Tot ce ținea de această ființă, de la glasul ei cu timbru grav, până la comportamentul ei de regină, trăda autoritatea... Iorgu fugea din calea destinului pentru că nu putea să-l lase să moară. Lumea pe care o stia el, se năruise în jurul lui. Se silea să găsească o cale de a nu-si lăsa sufletul pradă disperării... Când era vorba de... ”lumea de dincolo”, de energiile lumii spiritelor, simțea fiori reci pe sira sinării. Putința de a stabili un contact cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ingrid, era Încă tînără, abia ar fi așteptat să-l prindă, sau cu altă femeie, erau atîtea. Da, cu adevărat urmași; crescuți din vlaga lui, În burta femeii lui, În casa lui. „Bine“, a zis Lars, și totul s-a năruit. De fapt, Thomas Încă nu ajunsese să gîndească așa, nu se năruise nimic, dimpotrivă, un semn bun. Lars se tot codise; pînă la urmă, și-a spus: SÎnt ei cumpărați miniștri... După aproape o săptămînă, Lars nu izbutise nimic. „Cred
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu altă femeie, erau atîtea. Da, cu adevărat urmași; crescuți din vlaga lui, În burta femeii lui, În casa lui. „Bine“, a zis Lars, și totul s-a năruit. De fapt, Thomas Încă nu ajunsese să gîndească așa, nu se năruise nimic, dimpotrivă, un semn bun. Lars se tot codise; pînă la urmă, și-a spus: SÎnt ei cumpărați miniștri... După aproape o săptămînă, Lars nu izbutise nimic. „Cred că nu mi-ai spus tot“, i-a zis lui Thomas, cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doresc să te supăr cu nimic, știi prea bine, vorbi Iuliana, după ce gustă puțin din cafea. Mă gândeam la noi acum... Nu din egoism, fii sigur, dar... am senzația că o parte din planurile ori din visele noastre se vor nărui...Ei! Ce-i cu tine, iubito? Cum poți afirma așa ceva? Ești o copilă, zău! - Eugen!... Nu sunt copilă, dar nu am de gând să te pierd. Ai pătruns atât de adânc în sufletul meu, încât orice întârziere îmi pare că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vitelor. Otilia țipă deodată, fiindcă un bivol, indus în eroare de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o cu înclinarea de a o rumega. Pascalopol îl lovi cu biciușca peste bot și vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un fum gros de praf, și reconstitui de cealaltă parte a câmpului acea târâre colboasă. Pascalopol dădu bici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o tracta pîn-acasă și-o zbânțuia... până năruia, cu oarfa, jumătate din făuririle societății noastre socialiste multilateral dezvoltate. Alții se îndrăgostea. Devenea nemâncați, ursuzi, obosiți. Nu le mai pria de nimic. Lâncezea și ziulica lângă craterele alea, unde se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niște slăbănoage și uscături de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să semnalizeze, ridicând o mână, spre stânga. Reintrat în Cabinet, cu prada înșurubată pe mădularul său viguros o vreme, has-Satan evită s-o răstoarne pe Gabriela peste triunghiul amoros format din spectrul Profesorului Eliade - fermecătoare - Genel, pentru a nu le nărui acestora spectaculos media de cultură. Dar chiar și atunci când o răsturnă, moara de șolduri, mâini și corpuri astrale, zuruind în armonie în pat, nu se gripă nici o clipă. Dimpotrivă, încordîndu-se, moara păru că se înhamă, din puterea și cutezanța și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ferestrele dau spre spațiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire și prea multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă dimensiunilor ei. Erotica emană de dincolo de om; îl copleșește și-l năruie. Și de aceea, năpădit de valurile ei, zilele trec fără să mai observi că obiectele sânt vietățile se agită și viața se macină, căci prins în somnul voluptuos al iubirii, de prea multă viață și de prea multă moarte, le-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fond, iubim ca să ne apărăm de vidul existenței, ca o reacțiune împotriva lui. Dimensiunea erotică a ființei noastre este o plinătate dureroasă care umple golul din noi și din afară de noi. Fără invazia vidului esențial, care roade sâmburele firii și năruie iluzia necesară ființării, dragostea ar fi un exercițiu ușor, un pretext plăcut, și nu o reacție misterioasă sau o zvârcolire crepusculară. Nimicul ce ne înconjoară suferă de prezența Erosului, care și el este o înșelăciune, atinsă de existență. Din tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]