780 matches
-
După tradiția locală, biserica ar fi suferit un atac al tătarilor, cu care ocazie, pentru a pătrunde în naos, năvălitorii ar fi încercat să taie o bucată din ușă, tăietură vizibilă sub stratul de pictură, deci anterioară anului 1697. O năvălire a tătarilor în aceste sate a avut loc în anul 1661. Dacă se admit aceste argumente, biserica a fost ridicată înaintea anului 1661.
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]
-
a inspirat din producții cinematografice de succes; este vorba de tratarea în stil burlesc a incidentelor comice cu echipa agitatorilor de la proiecția filmului de propagandă stalinistă, aerul fellinian degajat de sosirea nocturnă a circului, atmosfera de tip Wajda din scxena năvălirii în casă a soldaților sovietici sau cadrul final cu stafia care se ascunde printre betoanele fabricii ruinate în stilul filmelor lui Tarkovski. Columbeanu a considerat că elementele disparate sunt legate "„strâns, organic, (...) conferind filmului o unitate pe care n-am
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
cu un mare eșec pentru bizantini. La scurt timp, Isac al II-lea Anghelos avea să fie detronat, iar în locul lui a fost proclamat împărat Alexios al III-lea, fratele său mai mic. Acesta, fără a mai ține seama de năvălirile necontenite ale românilor și ale cumanilor, a chemat trupele în capitală, având nevoie de ele pentru a-și consolida autoritatea. Măsura lui Alexios al III-lea a marcat sfârșitul șirului de încercări ale bizantinilor de a zdrobi statul Asăneștilor și
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
este ucis în timp ce-și apăra stăpânul. Ionuț și Alexăndrel sunt salvați de ceilalți frați Jderi care sosesc cu Gogolea legat. Șeful lotrilor își fugărește oamenii peste hotar, fiind eliberat și el mai târziu pentru a pleca după ei. Năvălirea tătarilor se petrece la scurtă vreme după acele evenimente. Ștefan cel Mare poruncește ca femeile, copiii și vitele să se refugieze în pădurile de la hotar, iar bărbații să se ducă în taberele de oști. Tătarii îi ucid pe oamenii din
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
fi chiar Câmpul lui Dragoș care poartă numele Descălecătorului. Deschisă și spre sudul aflat tot sub stăpânirea maghiară - de vreme ce în martie 1347 aceasta reînființează aici episcopia Milcoviei, formațiunea lui Dragoș a dublat partea răsăriteană a Carpaților - în vederea protejării Transilvaniei de năvălirile tătarilor de peste Prut. Tradiția nominalizează după Dragoș doar doi voievozi anteriori lui Bogdan I , Sas și Balc, dar domnia lui Sas s-a încheiat mai înainte de venirea în scaun a lui Bogdan și între cei doi au mai domnit și
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Cetatea țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a unui ordin emis de Scaunul din Nocrich, se stabilesc impozite imense pentru împiedicarea depopulării așezării prin emigrarea localnicilor în alte zone din Transilvania. Că și contrapondere a acestui fenomen de
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
refăcută nici în 1754, an în care protopopul Gabor din Ocna Dejului, înzestrează pe doi vădeni, cu o scrisoare adresată “pravoslavnicilor creștini” din protopopiat, care sunt rugați să-i ajute pe “săracii de vădeni” pentru a repara stricăciunile pricinuite de “năvălirea în țară a pleanului străin” acestui lăcaș care a fost odinioară “maica altor biserici românești din țara Ardealului”. În anul 1838 biserica a fost încă o data reconstituită, probabil atunci adăugându-se exonartes supraînălțat cu o clopotniță de lemn. Între 1969-1973
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
de la Poiana, o localitate situată nu departe de Calafat, cu scopul că prin prădarea negustorilor bogați de la bâlci să procure banii necesari cumpărării de arme. Acestea urmau a fi procurate apoi din sudul Dunării. Ceață a făcut unele pregătiri în vederea năvălirii asupra bâlciului Poianei și a declanșării immediate a unei răscoale. Prinși, prin trădare, înainte de atac, haiducii declarau că ideea organizării unei “rebelii” în țară le-a venit de la “râul arendașului” și din faptul că “în toate țările s’au ridicat
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
și în preajma carierei romane de calcar. În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate ("Párdé" la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și "Kovácsteluk" la nord, în zona fostei cariere de gips Buna) ambele dispărute după năvălirea tătarilor din anul 1241. În secolele XIX-XX calcarul de la Săndulești a servit drept materie primă pentru producția de ciment la Turda. Pentru transportul calcarului la Turda, cu câțiva ani înaintea primului război mondial, s-a construit o linie ferată îngustă
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
Pitești, iar altul spre Albești . În sprijinul afirmației stă denumirea ce s-a păstrat până în prezent a “Drumului Mare”, larg de circa 20 m, care străbate de la est spre vest pădurea “Satul Vechi” prin partea centrală a acesteia. Din cauza deselor năvăliri ale turcilor, în drumul lor de la Giurgiu spre capitala Țării Românești, o parte din locuitorii vechiului sat s-au retras la 4-5 km de vechea așezare, spre Codrul Vlăsiei. Legenda spune că printre cei plecați se află și o femeie
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
atașează o mărturisire de credință și o lucrare "Despre falsificarea cărților lui Origen". Urmează tălmăcirea lucrării "Despre principii". Din 399, Rufin se află din nou la Aquileea. În jurul anului 403, părăsește acest oraș pentru a se refugia la Roma din fața năvălirii goților, iar mai târziu se stabilește într-o mănăstire de lângă Terracina. Își continuă activitatea de traducător atât al lui Origen cât și a lui Evagrie Ponticul. Tot acum alcătuiește și principala sa operă, o interpretare alegorică a binecuvântării lui Iacob
Rufin din Aquileea () [Corola-website/Science/326279_a_327608]
-
cu judecata lor oblăduirii episcopului de acolo: Buzăul, Râmnicul-Sărat, Brăila și Secuienii"” În 1649, Episcopia Buzăului a fost reconstruită de Matei Basarab, „"după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești"”, așa cum scria un cronicar al vremii. Dintre figurile istorice importante de episcopi ai Buzăului se remarcă Mitrofan, cunoscut editor de carte bisericească, de al cărui nume se leagă tipărirea Bibliei de la București din 1688, și apoi, în secolul al
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
Gorodok, Gubin, Kobud, Kudin, Semoti" sau "Vozviagl" și este deasemenea posibil ca grupul să fie slavo-român, păstoritul seminomad fiind în acele vremuri tulburate ocupația de bază a populațiilor din zonă, care se ascundeau în codri și mlaștini în caz de năvăliri, dar puteau ocazional participa la conflictele puterilor vremii, ca mercenari. Lisseanu a scris despre orasul Bolechov că era numit, intr-o cronică polonă, cu denumirea " Vila Valachorum dicta" Astăzi nu mai există nicio localitate cu acest nume. Resturile unui zid
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Se presupune că acest duce Ioan de la Onut (Onutul era o cetate la Nistru, nu departe de Hotin, dar mai veche decât ultima) a putut fi un vasal al cneazului Galiției sau s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii Comanilor. Conform unei cronici poloneze, cneazul Haliciului, Iaroslav Osmomîsl a fost nevoit să ducă mai multe războaie împotriva bolohovenilor răzvrătiți, ceea ce presupune legături de vasalitate a acestora, întrerupte de perioade de emancipare. Ivan Rostislavici supranumit „Bârladnicul” adună o oaste formată
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
fel ca și vârfurile de săgeți, nu îndeplineau numai un rol economic, ci includeau și un sens magico-religios, fiind ofrande. Argamum și-a încetat existența în secolul V al erei noastre din două cauze: pe de-o parte nesiguranța datorată năvălirilor goților, hunilor, avarilor și slavilor, pe de altă parte închiderea golfului Argamon de cordonul litoral denumit "insula Lupilor" și transformarea sa în liman impropriu navigației corăbiilor mai mari. Se presupune că locuitorii s-au strămutat mai la sud, spre Histria
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
este datată în anul 1447 într-un document în care se spune că Iancu de Hunedoara a donat bisericii veniturile unei mori de pe râul Homorod. Biserica a fost renovată adeseori ca urmare a distrugerilor care au afectat-o cu ocazia năvălirilor popoarelor nomade precum și cutremurelor din care se remarcă cel din 1838. Renovările poartă amprenta epocilor în care s-au efectuat, astfel că, deși stilul general este goticul târziu, se mai pot vedea elemente al stilului romanic în care a fost
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
că o altă cronică, Letopisețul Novgorodului, a adus corecții importante a datelor și faptelor. Această cronică este importantă și ca prim exemplu al literaturii slavone. Cronica menționează prezența românilor (vlahilor) în Transilvania și Panonia (sec. al X-lea) în momentul năvălirii nomazilor maghiari De asemenea este menționată o cetate lângă Brăila din vremea varegilor, numită Chiovița.
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
vreunei case, nici vreun izvod din care să se poată afla cu siguranță de cine a fost zidită. N-au mai rămas în picioare decât ziduri de pământ; bănuiesc că au fost ridicate odinioară de către locuitorii țării pentru a stăvili năvălirile tătărăști”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
episcopul libanez avea jurisdicție peste alte paisprezece episcopii. Problemele doctrinare tratate la sinoadele ecumenice de la Efes (431), Calcedon (451) și Constantinopol (680-681) erau încă departe de a fi clarificate atunci cand creștinii din Liban au avut de înfruntat un pericol extern: năvălirea arabilor musulmani. Din acel moment, comunitățile creștine rar au mai găsit prilejurile necesare reconcilierii, strădaniile lor fiind îndreptate către păstrarea credinței într-o lume islamică în expansiune. Astfel, s-a ajuns la o divizare locală a Bisericii în comunități maronite
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
680, propriul patriarh, Ioan Maron, în ciuda opoziției Patriarhiei de la Constantinopol. Nici ordinul direct al împăratului Constantin al VI-lea nu i-a determinat pe maroniți să renunțe la ceea ce avea să devină o adevarată schisma. Motivul invocat a fost că năvălirile arabe făceau imposibilă comunicarea cu scaunul patriarhal bizantin, insă motivul real era erezia monotelită, condamnată la Sinodul al VI-lea Ecumenic din 680, erezie îmbrățișată de adepții lui Maron. Melkiții își datorează numele credinței fără compromisuri pe care au păstrat
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János Kemény, purtând același nume ca și strămoșul său János Kemény, în 1926 a invitat în castelul său 28 dintre cele mai proeminente personaje literare maghiare din România, dar care au decis să nu
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub porecla de sarmați). Acest echilibru de lungă durată a dispărut datorată perturbării climei din secolele IV-XIII, care a înfometat popoarele din nordul Europei și al Asiei, provocând năvălirile barbare: regatul Tauridei, zis și „Bosforan” sau „Regatul Bosforului” fiind distrus de goți, apoi de huni. Prezența grecească, totuși, a continuat în sudul Crimeei (vezi Istoria Crimeii), care rămâne bizantin sub denumirile de „Thema Hersonezului”, „Goția” sau „Thema Theodoros”, elenizând
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
lui Belzebut și împărații Mielului”". Țara pare pustiită și tristă: nu are drumuri pietruite, nici poduri, satele sunt frecvent prădate și incendiate de bandele de tâlhari nemți, polonezi și cazaci, în timp ce oamenii trăiesc într-o spaimă continuă. Aflat în calea năvălirilor străine și atacat periodic de turci și de tătari, statul moldovenesc este lipsit de dreptate și ordine, acestea fiind considerate de către beizade Alecu Ruset drept "„daruri cu care Dumnezeu ne va face surpriză într-un veac viitor”". Înapoierea țării nu
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
turci și de tătari, statul moldovenesc este lipsit de dreptate și ordine, acestea fiind considerate de către beizade Alecu Ruset drept "„daruri cu care Dumnezeu ne va face surpriză într-un veac viitor”". Înapoierea țării nu se datorează numai războaielor și năvălirilor străine, ci și administrării spoliatoare de către domnitori nevrednici care au dus țara la dezastru economic prin impunerea unor biruri tot mai mari. Sadoveanu numește această perioadă de decădere a Moldovei „Zodia Cancerului”. Jefuirea sălbatică a țării este menționată în cronica
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]