1,027 matches
-
așa dintotdeauna - mereu muncise mult și fusese ambițioasă -, dar odată, demult, fusese ceva mai mult. Înainte să ajungă să se uite tot timpul peste umăr la armatele de fete mai tinere, mai inteligente, mai puternice și mai ambițioase care dau năvală în urma ei, obicei care i-a transformat viața într-o muncă asiduă și continuă. Mai avea câteva apartamente și case de văzut în weekendul ăsta - timpul va trece destul de repede. Și mâine se întâlnește cu doi stiliști, unul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
semene cu Sabu, idolul lui, interpretul micului conducător de elefanți din Elephant Boy și al lui Mowgli În filmul pe care Zoltan Korda Îl făcuse după Cartea Junglei. Îl imitase adesea În fața surorilor lui. „Eu sînt Sabu!“, striga el dînd năvală cu bustul gol În camera lor. La zece ani, În timpul proiecție lui Kim - cel mai frumos film, gîndise el pe atunci - fusese entuziasmat de secvența În care un fachir reconstituie doar prin forța privirii o vază spartă În mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unei lămpi de lucru reglabile, a Început să deruleze documentul. Am văzut apărînd fotografia În culori a unei femei complet goale. — Ei bine, François, ce spui? Era prima femeie goală pe care o vedeam.O femeie goală dădea În sfîrșit năvală În viața mea. Nu chiar sub aspectul ăsta Îmi imaginam eu viitoarea-mi soție, dar nu eram un exclusivist. Și cînd mă gîndesc că fusesem pe punctul să cer un certificat medical ca să fiu scutit de perioada de reculegere! Preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mersul maiestos). Actul al V-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile elegiilor de exil ale lui Ovidiu. Descrierea gerului și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10 ; atașamentul față de patrie (V 7) laolaltă cu dorul de casă și cu speranța în sosirea unei vești de la cei dragi (V 1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
torțelor/ ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și năvala aheilor când prin case, văpaia strălucitoare/ a torțelor se micșorase, iar apoi rememorează prima distrugere a Troiei de către Heracle : Într-un vârtej purpuriu de foc și flăcări,/ a prăbușit bolovanii tăiați de Phoibos [...] Ganymedes [...] cetatea nașterii tale/ e mistuită de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pot închipui. Lipsa ei de patos o obligă să tragă cu urechea la murmurul vieții și să-și desființeze autonomia în tălmăcirea acesteia. În paradox, rațiunea se anulează pe ea însăși; și-a deschis granițele și nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvâcnesc. Teologii sânt paraziți ai paradoxului. Fără întrebuințarea lui inconștientă, ei trebuiau să depună de mult armele. Scepticismul religios nu e decât practica lui conștientă. Tot ce nu încape în rațiune este motiv de îndoială
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu te deprinzi așa de ușor să fii singur și zi de zi trebuie să te căznești în nemîngîiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil în nefericire și de simetrie în mâhniri pare a le fi lipsit poeților. Căci ce înseamnă a fi poet? A nu avea distanță de propriile mâhniri, a fi identic nefericirii proprii. Preocuparea de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o zeitate. Toți profeții Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credință sau titanismul eului, pentru furia blestemării ca atare puțin importă. Nivelul sufletului, înălțimea de pasiune a unei ființe, iată totul. Căci în sine, blestemul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creatori să fi depășit omenescul. Existența și opera tuturor geniilor germanice au ceva inexplicabil, inaccesibil, vădit inuman. Ele se împletesc cu elemente catastrofice, cu viziuni apocaliptice, cu elanuri amețitoare, răsărite dintr-un neînțeles fond lăuntric. Nietzsche spunea că Beethoven reprezintă năvala barbariei în cultură. Aceasta este tot atât de adevărat pentru Nietzsche însuși. Barbaria germanică rezultă din incapacitatea germanilor de a menține un echilibru între viață și spirit. Dezechilibrul nu se exprimă atât prin oscilația între aceste două realități, prin prizonieratul succesiv în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
formelor de viață, care nu-și pot menține productivitatea peste rezervele insuficienței lor. Orice conținut de viață are o formă. Când el se uzează, forma constituie substitutul vieții. Astfel se nasc o sumă de scheme moarte, care trebuie răsturnate de năvala altor conținuturi. Dictatura sfârșește de obicei în tiranie, democrația în anarhie. Dictatura are o formă, tirania are numai formă; democrația are și ea o formă; anarhia nu mai are deloc. Spre fericirea noastră, viața nu tinde numai spre echilibru. De
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o plută mare în centrul spațiului. După ce fac acesta, realizează medalioane cu dezvoltarea Imperiului, asistați în fiecare situație de localnici din teritoriile nou cucerite. Luptătorii mauri realizează o haka, apoi se predau cercetașilor îmbrăcați în ofițeri de marină. Zulușii dau năvală cu săbii și scuturi ascunse, apoi cad răpuși de cavaleria glorioasă a reginei Victoria. Cavaleria face circuite în jurul stadionului, trăgând gloanțe oarbe ca într-un spectacol cu scene din vestul sălbatic. Spectacolul se apropie de sfârșit, procesiunea reprezentând Imperiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că ei vor rămâne împreună, să aibă grijă de puținul care le-a mai rămas. Nu îi voi lăsa să îmi facă una ca asta, îmi țineam ochii strâns închiși, să mă tortureze așa cum au făcut cazacii când au dat năvală în casele evreilor luându-le totul, tocmai învățasem despre asta la școală, și mă gândesc înfricoșată la clasa mea, ce le voi spune colegilor mei, doar un singur copil mai era în situația aceasta și era cel mai dus dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un robot-santinelă în interior și blocăm ușa asta. ― N-o să le stea în cale, fu de părere Hicks care continua să studieze planul. Dacă-i blocăm în acest tunel, vor găsi un alt pasaj. Trebuie să ne așteptăm să dea năvală cumva. ― Exact, și de asta vom ridica baricade la intersecțiile astea, zise Ripley, indicând niște puncte pe plan. Nu vor putea veni spre noi decât prin culoarele astea două, unde-i vom instala pe ceilalți roboți-santinelâ. (Ciocănea cu unghia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar ce știu e că au găsit o cale. Ea luă detectorul lui Vasquez și-l orientă pe aceeași direcție cu cea a lui Hudson. ― Doisprezece metri, declară comtehul. Doamne, ce semnal! Zece metri! Ripley se uită la ușă. ― Dau năvală. Vasquez, mai ai mult? Femeia nu-i răspunse. Picuri de metal topit îi ardeau pielea și plouau pe haine. Strângea din dinți și-și încuraja aparatul de sudură cu înjurături bizare. ― Nouă metri, opt metri! Hudson anunțase această ultimă cifră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vibratorul pentru a o arunca în aer. Apoi Ripley trebui să bată în retragere. Când se lăsă în jos pentru a trece pe sub o masă cilindrică, lucioasă, un sunet strident o asurzi ― vaietul unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
același sat... Da’ lasă, Dumnezeu e mare, nu ne-o lăsa El de izbeliște... Dumnezeu e mare, nu ne lasă, El - de astă dată, refugiul e bine organizat: slujbașii au primit din vreme repartizări În provinciile cele mai... din partea opusă năvalei rusești. Ai mei nu „cunosc” pe-acolo, nu mai fuseseră, Însă dacă tunul vine-ncoace, trăgând, după obiceiul rusesc, drept În fața ochilor, o să avem cu toții prilejul să cunoaștem și Transilvania și Sibiul. Și Gusu. Bun. Avem hârtii pentru noi; avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu scriitorii de atunci, nu numai din Moldova, ci din toate provinciile românești aflate în exod. Unde se duceau ? Ce voiau ? Cu ce mijloace ? Numai voința săvârșește astfel de miracole. În anii 1916-1917 și următorii, când România a gemut sub năvala armatelor habsburgice și willhelmine „Academia bârlădeană” rămăsese unica noastră academie, o academie în căruță, care străbătea drumurile spre sate, ca să spună văduvelor și orfanilor, părinților, tineretului combatant pe fronturi că nu s-a terminat, că nu se poate termina războiul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ocrotire, țărănimea e condamnată la o veșnică existență mecanică, de plug rural. Țăranii să nu mai părăsească satele pentru munci care să le îngăduie o viață mai omenească. Puii de țărani să nu mai năzuiască spre lumina mare, cu superba năvală către școlile înalte. Ci să se înghesuie și să se asfixieze toți, acolo în bordeiele și dughenile cătunelor din vârsta pietrei. Orice acces către ideal, către o viață superioară - interzise cui nu se naște în burg. Adevăratului neam românesc i
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de fapt revoluție? Schimbări de nume prin posturile mai înalte, dar fanfaronii aceia nu sunt capabili să înțeleagă nici măcar atâta lucru. Ia ascultă, tu ai văzut vreodată un funcționar de la garda financiară? — Niciodată. — Eu am văzut de multe ori. Dă năvală în casă, fără să bată la ușă și vine cu întrebări sau observații stupide: „Pentru ce e registrul acesta?“ „Văd că vă merg bine afacerile!“ „Acestea de ce le-ați trecut pe cheltuieli?“ „Aduceți, în clipa aceasta, toate chitanțierele!“ Auzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dacă erai răutăcios, puteai să spui că Balbo arăta ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim gazde excelente" graseie și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru năvala sa. Cînd a ajuns în salon constată că Bîlbîie era în spatele său, ca o umbră. N-ar fi dorit asta, prezența lui îl tulbura, așa cum te tulbură un lucru pierdut care îți iese în cale, pe neașteptate, într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a fi o femeie sfrijită și acră la vreo cincizeci de ani și nu păru câtuși de puțin încântată să vadă o duzină de persoane zgomotoase care dădeau năvală în restaurantul ei puțin înainte de ora unsprezece, într-o seară de joi. Îmi pare rău, începu ea, ați venit prea târziu. Bucătarul a plecat deja acasă. Fran gemu. Singurul lucru care o mai putea salva acum, hotărâse, era o porție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anecdota epică, dar mai ales de modul expunerii. ș...ț Geniul lui Sadoveanu este al variațiunii pe temă. Invenția nu e în subiect, ci în protocolul istorisirii“. Cânele tc "Cânele " Strada era de obicei tăcută. Ferită de cursul birjelor, de năvala carălor din sate și de glasurile precupeților, șapte zile din săptămână o ducea, mai ales vara, într-un fel de moleșală, ca un om care de-abia stă de somn. Doar spre sară, când slujbașii trebuiau să se întoarcă de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ogârjit, alb, coastele ieșite, intrase pe uliță, cu coada dintre picioare, și mușluia pe sub garduri. Era așa de umilit și așa de amărât - și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]