1,013 matches
-
nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu mă uit; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu mă uit; mă-ntreabă „Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pironiți în tavan, apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ciocan. În fapt, explozia propriului său creier. Tăiat de sudori reci, sublocotenentul întețește ritmul. Știe că următorul este el. Aleargă mai repede decât își imaginase vreodată că poate să o facă. Inima pompează într-un ritm nebunesc, sângele galopează năvalnic prin artere, bate ca o toacă în tâmple, urechi, stomac. Aerul rece răzuie dureros gâtul și pătrunde în plămâni ca un bolovan uriaș rupt dintr-un aisberg. Ridică în brațe băiatul, rugându-se ca în cele cinci, poate zece secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le inspira. Pur și simplu fătuca asta, cu grația și cu inteligența sa, îl luase pe sus, ca un val irezistibil și n-ar fi vrut s-o contrarieze ori s-o jignească prin vreun gest de reticență în dragostea năvalnică pe care ea, în mod vădit, i-o purta. Era adevărat că nu avea nici o simpatie pentru privilegiații vechiului regim, dar - își spunea el - ce vină aveau copiii pentru isprăvile de odinioară ale părinților?... Că doar numai pe vremea dictaturii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
diverse agenții de presă, dar ceea ce căuta îi fu dat să găsească pe forumul unui post de televiziune care, după denumire, era cu trup și suflet în serviciul cetățeanului, dornic de informație cât mai corectă, ruptă din pulsul gregar și năvalnic al Maicii Realități. Știrea de presă era de numai câteva rânduri, scurtă și la obiect și jurnalistul din convingere și vocație care era Bart o citi și reciti de mai multe ori. Era vorba despre un contract dubios încheiat de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de spaimă. - Dacă rupe opustul îneacă toate casele, răcni cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea cu tropote și plesnituri într-un zvon care se topea în urlet neîncetat. Rămas singur, omul aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era un vârtej de răchiți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pește, îl amețește și-l prinzi ușor. Uite orbanțul, iarba talharului. Iederă ori smârdar, limba vacii ; alior sau laptele câinelui, malai mânâțel ori mei ; burbunacă sau măcriș ; alăturea nalbă mică, cașul popii care-i bună pentru dinți ; neghina sau zâzania ; năvalnicul ori pana zburătorului ; dincoace părul ciutei sau salbă moale care-i mai zice și pațachină ; rărunchi, floare broștească ori piciorul cucoșului ; popivnicul, lingura popii sau chiperiul lupului care, de cum dă primăvara, iese din omăt în pădure cu frunza groasă și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pereți, ușa debaralei s-a trântit de perete, și Fratele mai mic al Mamei a dat buzna în cameră, cu fața schimonosită într-un paroxism de mortificare. Încleșta în mâini, de parcă ar fi încercat să-l sugrume, un penis falnic, năvalnic, care, ignorându-i intențiile, îl mâna ca un bici prin cameră, făcându-l să lanseze, odată cu strigătele de extaz sau de disperare, jeturi mari, filamentate, de spermă, care străbăteau aerul ca niște gloanțe, apoi se depuneau, încet, pe Evelyn ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
martirul Asiei Mici. ― Dacă turcii au distrus-o, Miltie o s-o construiască la loc. Dacă n-are nevoie decât de icoane, o să le picteze el. Sfântul Hristofor era un uriaș. Ținea În mână un sceptru și trecea printr-un râu năvalnic. În spinarea lui era Pruncul Iisus, cel mai greu bebeluș din toate timpurile, pentru că ținea lumea În mâini. Care sfânt ar fi fost mai potrivit să-i apere propriul fiu, aflat În primejdie pe mare? În spațiul umbrit, luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
EU Începeam să dau din picioare, agitând apa așa de tare, Încât clienții nu vedeau mai nimic. ― Hermaphroditus s-a străduit să se elibereze din Îmbrățișarea tenace a nimfei apelor, doamnelor și domnilor. Dar Salmacis era prea puternică. Atât de năvalnice Îi erau poftele, Încât cei doi au devenit unul. Corpurile lor s-au contopit: bărbatul În femeie, femeia În bărbat. Iată-l pe zeul Hermaphroditus! Moment În care săream cu totul În bazin, expunându-mă complet. Toate hublourile se Închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din încrâncenarea răzeșilor conduși de Ștefan (sau de Mihai Viteazul?) care au dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-am șoptit atunci în barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-o explozie de mândrie și triumf a poporului meu cel atât de asuprit până odinioară, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi dorit să se abandoneze cu totul luminii acesteia în care se scăldau atâtea și atâtea minunății. Se prea poate să se fi gândit cu tristețe la balconul care nu-i putea oferi totul. Și atunci, inima lui de explorator năvalnic trebuie să fi luat o hotărâre. Fără să fi avut la îndemână spituri și pitoane bătute în stâncă (fapt de înțeles din moment ce el era primul care se încumeta pe acel traseu, iar despre stâncă s-ar fi putut spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise cu o forță năvalnică, despre presupusa ei dragoste pentru el, despre ei amândoi. Îi cuprinse din nou mâna, sărutăndui-o. Privind cu nostalgie la multicolorile culori a florilor ce domina localul, Înălță ochii către ea. „Îți plac florile...?” „Dacă-mi plac? Ele constitue pentru mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am dus și am mai mîncat un pic din mîncarea primită În dar și m-am simțit puțin mai bine. Însă pe seară mi-a fost iarăși rău și eram atît de slăbit Încît să fac cîțiva pași era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tău, Fată e viața mea !” murmură Iorgu grav. Ea chicoti cu o naturalețe atât de frumoasă, încât Iorgu se uită la ea ca la o minune... Reacțiile ei erau întotdeauna repezi și simple. Se supunea îndemnului inimii și firii ei năvalnice fără opreliști. Sănătoasă, tânără, puternică... trupul, dragostea, toate îi dădeau bucurie. El avea să-i spuie ceva... simțea că pe gura lui se însăila o întrebare, care părea să spună: ”Fată frumoasă, de ce ești tu atât de fermecătoare ?!”, dar se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sfârșitului este mai tragic resimțită, decât sfârșitul însuși!... murmură Iorgu uitându-se în jur. După ce se mai uită o data înspre mormânt și se închină, se porni spre ieșire din cimitir. Și, gânduri... din nou gânduri și timpul i se întoarce năvalnic pe umeri ca un val mare, neașteptat de mare, care te copleșește și apoi se împrăștie... Se înserase... Iorgu ajunsese acasă. Și, din nou s-a întors pas cu pas, iarăși și iarăși, către începuturile vieții lui. Bătrânul Iorgu se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întorși din Germania, până la tinerii cărători de serviete și antrenați în lucrul cu sapa spre „binele“ colegilor. Dacă în ordine epică asta înseamnă o constantă fragmentare a narațiunii datorită intervenției anecdotei, se află în câștig ritmul scrierii, unul vivace, aglomerat, năvalnic. Tot timpul vorbește cineva, fie povestindu-și viața, fie amintind o pățanie de la grădina zoologică, o masă la prefect sau o călătorie eșuată cu balonul universității. Pulsul cărții este susținut de aceste micronarațiuni grotești, cu reflex mentalitar, moralizator. Cartea se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
după el ies și ceilalți dinți, ca trași de o ață. — Acum trebuie să respiri doar pe nas, îmi spuse Mik. Într-adevăr respiram foarte ușor; părea că nările mi s-au dilatat infinit și că brusc aerul a devenit năvalnic și proaspăt. E-te-te-te, mă opri Mik cu o mișcare panicată a mânii, văzând că scot batista. Nu face asta, nu-i voie, spuse el cu asprime. - Dar trebuie să-mi suflu nasul! insistai eu. - Ce tot spui? replică el, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Era la fel de înaltă și încăpătoare ca și cea mai mare dintre moscheile unde nu se rugaseră niciodată, răcoroasă și întunecoasă; servise probabil de adăpost sigur vreunui trib numeros din timpuri îndepărtate, când pe acele meleaguri încă mai curgea un râu năvalnic care, din motive neștiute, obosise să ude poalele munților. Apa a dispărut, pământul a murit, a fugit vânatul, au plecat locuitorii, iar ca amintire a frumoaselor vremuri au rămas doar peștera, picturile și resturi de oase și coarne de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui creație, dar nu sub formă de citate; compozitorul a sorbit, s-a pătruns de esența intonațională a cântecelor populare, și a făurit el însuși melodii în spirit popular, expresive, năvalnice, pline de o voință de neânfrânt și de energie revoluționară. Beethoven a conceput formele și genurile muzicale clasice: simfonia, uvertura, concertul, sonata pentru unul, două sau mai multe instrumente, ca un cadru larg, suplu și liber, capabil să cuprindă și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]