1,005 matches
-
fie urmate. Individul merge orb înainte sub puterea gândului său, devenit obsesie. Iar această obsesie e o cerință fundamentală a ființei sale, chiar dacă ideea din care s-a născut îi e de fapt străină vieții lui, adică fericirii la care năzuiește. Dar noi nu ne-am născut ca să fim fericiți (și nici nu sîntem!) fiindcă în legile care guvernează viața aceasta noțiunea nu este inclusă. Oamenii o confundă cu înflorirea. Firește, nu e vorba de înflorirea în natură, eu mă simțeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la maximum, nu ni se pare deloc hazardat enunțul potrivit căruia cultura textuală a făcut națiunea politică. Bibliile tipărite în românește în loc de slavonă, activitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parte a secolului al XIX-lea privea cu un ochi spre trecut, în același timp în care arunca ochituri spre viitor. Spre deosebire de occident, unde iluminismul s-a constituit ca o filosofie iconoclastă la adresa tradiției moștenite din trecut, romantismul răsăritean a năzuit la un viitor național în același timp în care se lăsa torturat de nostalgia originilor pure. Obsesia românească a purității este la fel de veche pe cât este și identitatea națională, izvorând cu forță în conștiința istorică a scrierilor Școlii Ardelene. Însă expresia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tocmai după 70 de ani, la 1918", își încheie triumfal manualul de istorie N.A. Constantinescu, care trăia și scria istoria utopiei românești devenită între timp realitate. Profeția națională s-a împlinit întocmai, cu o singură excepție însă: în locul fundației latiniste, năzuită de Russo, România Mare s-a întemeiat mai curând pe elementul autohton, teluric, dacic, și pe cel spiritual răsăritean. În total acord cu soteriologia românismului și profetismul național, aripa naționalistă a interbelicului a elaborat o miracologie a neamului. Citind "istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe al carui curs se suprima, în conștiința subiectului, linia ce separă termenii relației, observatorul și fenomenul observat. Conștiința poetica se vede solicitată, invadată, "luată cu asalt" și copleșită de intensitatea senzațiilor, emoțiilor, revelațiilor. Goethe, de pildă după cum mărturisește -, nu năzuia, în condiția lui de scriitor, să întrupeze, în operele sale, vreun conținut abstract. Într-un dialog cu secretarul sau J. P. Eckermann preciza: Am primit în adâncul inimii mele impresii, si anume impresii de natură senzorială, vitală, pestrița, variată, așa cum
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
unul singur și, mai ales la amiază, mă întâlneam uneori cu toată ceata aceea zgomotoasă de copii ieșiți de la școală, cu trăistuțele și tăblițele lor de ardezie, cu strigăte, cu râsete, cu jocuri, atunci tot sufletul meu începea brusc să năzuiască spre ei. Nu știu de ce, dar am început să încerc un sentiment extrem de puternic și de fericit la fiecare întâlnire cu ei. Mă opream și râdeam de bucurie privind la piciorușele lor mici, sprintene și veșnic în goană, privind băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își întindea mâinile în acest azur senin, infinit și plângea. Îl chinuia faptul că e străin pentru tot ce vedea. Ce fel de ospăț, ce fel de măreață sărbătoare perpetuă e aceasta, care nu are sfârșit și spre care el năzuiește, dintotdeauna, din copilărie, și căruia nu i se poate alătura nicidecum? În fiecare dimineață răsare un soare la fel de luminos; în fiecare dimineață curcubeul joacă deasupra cascadei; în fiecare dimineață muntele alb de zăpadă, cel mai înalt munte, acolo, departe, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
analizez din fir-a-păr, vă fac să vă vedeți ca într-o oglindă, până într-atât de exact știu cum au stat lucrurile și de ce au luat o asemenea întorsătură! Tânăr fiind, aflându-vă în Elveția, ați ajuns să râvniți patria, năzuiați spre Rusia ca spre o țară necunoscută, dar care era pentru dumneavoastră pământul făgăduinței; ați citit multe cărți despre Rusia, cărți, poate, excelente, dar dăunătoare pentru dumneavoastră; ați apărut cu cel dintâi avânt al dorinței de activitate, ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pricină ca în Așteptându-l pe Godot. E grăitor că, în finalul Luceafărului, fata fericită alături de iubitul ei descoperă că numai ei doi, fără lumina divină, hyperionică, nu-și poate găsi cu adevărat norocul, ora de iubire spre care Luceafărul-geniu năzuise. Părintele Stăniloae invocă sentința lui Pascal: "Iisus va fi în agonie până la sfârșitul lumii". Noica a intuit "mizeria" răcelii hyperionice din finalul poemului, deși răceala lui e încă o surdă suferință. De altfel, George Munteanu a atras atenția că Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în ultimii 15 ani, se datorează lecturii operei sale cu armătura culturală a postmodernismului. Asemenea tip de lectură se va dovedi tot mai anacronică și mai inadecvată. Paradoxul micii posterități postmoderniste a lui Noica vine de acolo că, deși a năzuit în ultimele decenii de viață să creeze o mentalitate transmodernă prin "școala de la Păltiniș", el n-a fost suficient înțeles tocmai de discipoli. Gabriel Liiceanu a făcut să planeze asupra gândirii lui Noica, după 1989, o ambiguitate dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ștefan Lupașcu. 3. Feminism și creștinism. Am văzut cum gnosticii de la Princeton au reclamat, pe bună dreptate, impostura feminismului. Dar, surprinzător, există câteva puncte comune între neo-gnostici și feminiști, care, la rându-le, sunt tot niște gnostici. Adepții ambelor tabere năzuiesc la mai mult de a fi doar niște militanți laici, visând la întemeierea unei noi religii în zona New Age. De aceea, ținta comună este "demitizarea" lui Iisus și, deci, răpunerea creștinismului considerat muribund. Legitimitatea dobândirii de drepturi egale în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se face că scrierea, ce aparține și istoriografiei din Țara Românească, ajunge, datorită unor mutații motivate de schimbări evidente în mentalitatea cărturarilor epocii, un vibrant panegiric consacrat lui Neagoe Basarab. Voievodul român se ridică alături de acei bazilei ai Bizanțului cărora năzuise să le fie egal. Prin modificări petrecute la nivelul funcției operei, își află locul, în una și aceeași compunere, cele două mari modele de umanitate ale vremii vechi: sfântul și cavalerul (în ipostaza sa monarhică). Ediții: Viața și traiul Sfinției Sale
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Românești după 21 de ani de cârmuire habsburgică prin pacea de la Belgrad din 1739, încheiată în urma unui nou război în care austriecii au fost învinși. Paralel cu ofensiva venită din vest, se desfășura ofensiva Rusiei, care, după Petru cel Mare, năzuia la un imperiu care să înglobeze Constantinopolul și Strâmtorile. Toate cele 6 războaie purtate de ruși contra turcilor în secolul al XVIII-lea s-au desfășurat, în principal, pe teritoriul Moldovei și Țării Românești, românii nutrind încă speranța că vor
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
vremurile de altă dată când Revelionul era o mare sărbătoare și un prilej de bucurie și de petrecere pentru familia mea, atunci întreagă și unită. Nădăjduiesc că voi avea șansa să sărbătoresc și primul revelion european al românilor, 2008. Dramă Năzuiesc spre viitorul cu iz de trecut bulversat, doresc să-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
n-ar cuprinde în raza lui Iliada și Miorița, tragediile lui Shakespeare, poezia lui Eminescu și a lui Puskin, romanele lui Balzac și ale lui Dostoievschi, simfoniile lui Beethoven și Rapsodia lui Enescu, autoportretul lui Rembrandt și peisajele lui Andreescu. Năzuim să ne cunoaștem pe noi înșine prin operele de artă care ne exprimă gândurile, emoțiile, iluziile și speranțele. S-a spus că poezia, muzica, pictura, dansul sunt sortite să producă plăcere. Mi se pare mult mai potrivit dacă s-ar
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
nume propriu și nici un citat nu există în ele), o carte inventată din gândurile, pasiunile și lecturile uitate ale autorului; și uneori chiar din mizeria vieților noastre și a istoriei petrecute în această parte a lumii. Acest discurs despre limită năzuiește de asemenea să fie o construcție și, în acest sens, el este o carte de filozofie aproape în înțelesul tradițional al cuvântului. De aceea capitolele despre frică, nehotărâre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire nu sunt pagini grupate arbitrar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii. Căci nu orice insatisfacție față de aceste limite este justificată. Spre deosebire de ratat, căruia i ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește să depășească limita ce i se cuvine pentru a atinge o limită care îi e inaccesibilă. Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă. Bovaricul nu are resurse spre a se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că nu încearcă depășirea; bovaricul, că o încearcă. El face fără nici o justificare ceea ce, cu depline justificări, ar fi trebuit să facă ratatul. În afara insatisfacției sale, bovaricul nu posedă temeiul obiectiv pentru a ieși din hotarele eului său și a năzui spre „altceva“. El nu a întreprins și nu poate întreprinde nimic pentru a obține acest temei și nu și-a câștigat dreptul să facă din limita lui o limită de depășit. Spațiul care se întinde între limita de depășit și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și influențele, inspirația și colaborarea,, se ridică o problemă mai importantă: literatura a încercat uneori, cu bună știință, să obțină efectele picturii - să devină pictura în cuvinte, sau să realizeze efectele muzicii - să se transforme în muzică. Uneori poezia a năzuit chiar să fie sculpturală. Criticul poate să deplângă această confundare a genurilor, așa cum au făcut Leasing în Laocoon și Irving Babbitt în New Laokoon (Noul Laocoon) ; dar nu putem tăgădui faptul că artele au încercat să împrumute unele de la altele
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
aceasta - și declinul ei. Muzicienii Învățaseră să combine mai multe melodii deodată și auzul lor se deprinsese cu ele. Pentru popor Însă nu era deloc simplu să sesizeze În același timp patru, cinci, opt, ba chiar 48 de melodii. Poporul năzuia la o muzică mai simplă, dorea cântece pline de simțire, ale căror melodii să le poată fredona. Bineînțeles Însă că o singură melodie devenea un lucru prea simplu: era nevoie de un acompaniament, cu acorduri, cu armonii... luând astfel naștere
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
perioada domniei lui Brâncoveanu se numără și cea de la Colțea, unde pe lângă cunoștințele de cultură generală se preda și un curs de muzică psaltică, iar Învățăceii erau „copii, atât ai locuitorilor pământeni cât și ai altoru străini ce ar năzui spre Învățătură“. Cântăreții care Învățau la Colțea erau datori „să cânte slujba În amândouă limbile la biserica cea mare și unul din ei să fie dascăl ca să Învețe pe ucenici știința cântării“. Pe lângă Academia de la Sfântul Sava și cea de la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
neamurile cele luminate, departe de frații noștri europeni? Oare noi, pe lângă cele puține ce știm, n-am pute să ne împrumutăm de la dânșii procesul de deșteptare implică deci o convingere și un program unitar de acțiune: Duh îndemnător de a năzui cătră dreapta luminare, cu care se îndulcește neamurile celelalte ale Europei. Să ne punem deci la lucru și să ne rușinăm să fim mai jos decât pleava celorlalte neamuri, luptând și pășind către luminarea noastră pe toate căile care sunt
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
devedere al creștinilor. Trebuie remarcat că oamenii care au instincte rele sunt mai numeroși decât cei cu instincte bune. De aceea se ating cele mai bune rezultate conducând pe oameni prin violență și teroare, nu prin discuții academice. Fiecare om năzuiește la putere, sunt puțini care nu sunt dispuși să jertfească bunurile tuturor pentru a-și ajunge binele lor propriu. Cine a ținut pe loc bestiile feroce care se numesc oameni? Cine i-a călăuzit până acum? La începutul orânduirii sociale
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Albert Camus MITUL LUI SISIF Lui Pascal Pia O, suflete al meu, nu năzui la viața nemuritoare, ci epuizează domeniul posibilului. PINDAR (Pythica a IlIa) UN RAȚIONAMENT ABSURD Paginile care urmează vorbesc despre o sensibilitate absurdă ce poate fi întâlnită în acest secol, și nu despre o filosofie absurdă, pe care propriu-zis timpul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
-l domină. Își cunoaște servituțile și le ilustrează. Va muri o dată cu acest trup. Dar libertatea ei este că știe. Știm că toate Bisericile sunt împotriva noastră. O inimă atât de încordată se sustrage eternității, și toate Bisericile, divine sau politice, năzuiesc către eternitate. Fericirea și curajul, salariul sau dreptatea sunt pentru ele țeluri secundare. Ele vin cu o doctrină la care trebuie să subscrii. Dar pe mine nu mă interesează nici ideile, și nici eternitatea. Adevărurile pe măsura mea mâna le
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]