1,423 matches
-
dat m-a pus pe mine să citesc și am citit cursiv tot filmul. La sfârșit le-a ținut o predică moralizatoare leneșilor în ale cititului, iar eu am fost lăudată în fața întregii clase; am fost foarte mândră de laudele nașei, pentru că nu veneau din relația de familie, ci din calitățile mele reale. I-am iubit pe acești oameni din fragedă copilărie și până la capăt, pentru prestanța lor, pentru felul frumos și sufletist de a se purta cu oamenii și cu
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
anișori crește în Ilișeștii lui Simion Florea Marian, vecini cu Stupca lui Ciprian Porumbescu.” Referindu-se la Expoziția Societății pentru Cultură de la 9 octombrie 1937, se apreciază că marea revelație a momentului a fost Portretul domnișoarei T. Flondor din Comănești, nașa pictorului - „deși credem noi... se poate să-i fi fost și fină..., fină în sensul folclorului nostru, adică: Lelea albă cum îi cașu Se iubește cu nănașu”... „Eminescu și folclorul”, studiul lui Aurel Vasiliu este interesant și pentru că aduce în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
casă, că vei avea pagubă. (Gh.F.C.) Se crede că spițerii fac doctoriile din osînza celor care mor prin spitale. (Gh.F.C.) Brîndușele de toamnă sînt florile morților. (Gh.F.C.) Moașă Moașa pentru un copil e mai scumpă ca un naș sau o nașă. Pe aceștia, la zile mari, îi lasă la o parte, dar la moșica se duce să-i sărute mîna, căci ea a umblat cu lucruri spurcate, tăind buricul întîi și îngrijind de mamă pînă la „scularea de pe paie“. Lehuza dă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
schițe și nuvele de Jean Bart (Mărgărint bețivul), I. C. Vissarion (Învietorul de morți, Gura lumii, Baba Maria descântătoarea), Al. C. Calotescu-Neicu (Stejarul lui Maxim Rusul, Rândunel), C. S. Nicolăescu-Plopșor (Cum m-am lăsat de popie), Izabela Sadoveanu (De vorbă cu nașa Smaranda), Gala Galaction, Ion Dongorozi, Tiberiu Crudu, Mihail Lungianu, G. Perticari și din fragmente de jurnal aparținând lui Ioan Slavici. Eseuri și articole mai ample semnează Ion Agârbiceanu (Muzica românească și muzica populară), Adrian Maniu (Covorul oltenesc), V. G. Paleolog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
Orele 2-3 audiențe, scris. Ora 4 mers cu copiii la mitropolit, o oră acolo. Ora 5½ înapoi. În casă. Cerul foarte acoperit. Seara cu copiii. Domnul V. Schilgen la Constantinopol. În Neu-Wied botezul unei fiice a lui Wilhelm, Elisabeta e nașă. Mare serbare. Duminică, 6 mai/24 aprilie. Sf. Elisabeta. Enorm de cald. Ora 8 dejunat. Ora 9 la biserica Azilului, liturghia a durat până la ora 10½. Cântece, apoi în clasele azilului. Cântat imnul. Ora 11 înapoi. Stöhr aici, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să nu mă înțelegeți greșit, îl ador pe micuțul Ernie. Evident, doar o să-i fiu curând și nașă și toate astea. Dar... Dumnezeule. Când începea să țipe ... Habar n-am avut că asta înseamnă să ai un copil. Credeam că o să ne distrăm de mama focului. N-am știut că Suze o să trebuiască să-l hrănească din oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac. Scâncetul lui Ernie se transformă treptat într-un urlet în toată regula, și abia reușesc să mă aud pe mine. Cred că e momentul să-i punem punct, zic. Transmite-i finului meu toată dragostea mea. Spune-i că nașei lui îi pare rău că l-a dezamăgit în halul ăsta. O să încerce să se descurce. Și el îți zice că te iubește, zice Suze. Șovăie. Și zice să nu uiți că, chiar dacă ne mai supărăm câteodată pe tine, suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vecina a intrat în căsuța noastră, abordând exact chestiunea care o frământa pe mama: botezul. Rozalie, tu știi că pe mine mă cheamă Floare, iar pruncul tău s-a născut de Florii, așa că m-am gândit să-i fiu eu nașă de botez și să-i punem numele de Florin. Botezul să fie după slujba de mâine. Ce zici? Bine-i așa? Surprinsă și foarte bucuroasă, mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a promis, plângând, că-i cumpără un pian, numai să nu mai plece, dar nu a reușit s-o convingă. Cert este că, În perioada 1930-22 iulie 1932, Lucreția D. Beldie a stat la Paris. Dormea la o româncă, Prutus, nașa lui Costică, fratele său, căreia Îi ziceau toți „Marraine“. Lucra la o casă de mode a româncei Jeni Boian, ajungând În scurt timp premișre și Înlocuind-o cu succes pe proprietăreasă atunci când lipsea. Executa costume pentru artistele Operei din Paris
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zilei de 23 noiembrie și începutul celei de 24 noiembrie, în comuna Costișa, județul Rădăuți. Într-o absolută liniște, am luat primul contact cu viața. Noul univers ni se deschide surâzător în față. O voce blândă de femeie, cea a nașei Măriuța, a șopti: "Asta trebuie să trăiască!". Două surori mai mari Aurelia și Cornelia muriseră la scurt timp de la naștere. În satul adormit, acoperit de umbrele nopții, doar o casă era luminată, iar pe uliță cineva cu glas de bariton
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nunta, înmormântarea. Venirea pe lume a unui copil este un moment deosebit pentru o familie. La noi a circulat credința că ursitoarele prezic noului născut soarta. Copiii erau botezați după vreo săptămână, de nași. După câteva zile se făcea cumetria. Nașa spăla copilul cu mir, îl îmbrăca și-l dă mamei zicând: "Pe lumea asta a dumneavoastră Și pe cealaltă a noastră, Mi l-ați dat păgân Și vi-l dau creștin. De la Dumnezeu amin". Se dă cu lumânarea aprinsă care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nănași. La luarea miresei se rostea o orație lungă. Când tinerii plecau la cununie, ca și în prezent, se făcea "iertăciunea" de cineva care știa bine versurile. Lui i se dădea o năframă și un pahar de rachiu sau vin. Nașa rupea un colac și-l arunca în patru părți. Fetele care mai de care se străduiau să prindă o bucată de colac, semn că se vor mărita curând. La luarea miresei, flăcăii cereau mirelui "vulpe" (vin, țuică sau bani) ca să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prieteni de suflet le-au fost familiile: Șerban Vasile și Nicolaică Ilie (nașii fetei de cununie) apoi Covașă Doina și Dragoș, Luchian Vasile și Oltea, Olinici Ghică și Maria, Colban Gh. Și Rodica, Visarion (Sony) și Răduța Vasilovschi, Oltea Cepuc (nașa de botez). A decedat Visarion, Oltea și mama ei Maria, lăsând-o pe Răduța foarte îndurerată. Între ei s-a legat o foarte strânsă relație de prietenie și rudenie. Ca pensionari, s-au mutat la București, pentru a fi lângă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sunt Ghiță Nașcu cu nevastăsa, Profira, apoi Alexandru Pârțac și Ileana din Armășoaia, ce să mai spun de Costache Pârțac, de Ghiță Covrig sau de-alde Vizitiu, nu am avu niciodată vreo neînțelegere. Ce să mai spun de nașul și nașa Dârdală și de ginerele lor, Pâslă cu nevastă-sa, Profira. Toți sunt oameni așezați și la locul lor. Necazuri avem numai cu îndrăcita asta de Marița carei ațâță și pe păcătoșii ei de feciori și pe soră-sa Ileana lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită. Noi două vorbim o altă limbă și asta creează o rudenie indisolubilă, în ciuda distanței. [...] Singurul lucru perfect la Slatina e finuța ta care îți zice „Nata“, din nu știu ce toană de copil. Poate vine de la „Nașa“? „Nata tu mac-mac“ - a zis ea, uitându-se la fotografia ta în chip de Diană la vânătoare. [...] 48/1950 II Vineri, 29 septembrie [1950] [...] Am avut numai surprize plăcute, să batem în lemn: am obținut, provizoriu, completarea pensiei până la 12
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce fusese odată universală, sau de dominanța tot mai evidentă, mai autoritară, a Statelor Unite ale Americii! Franța, care intră Într-un complex de „inferioritate-superioritate”: arogantă cu „națiunile mici” și „servilă” cu noile mari puteri, ruse, chineze sau americane. Franța, marea noastră prietenă, „nașa” benefică, salutară, a Unirii Principatelor, ca și a Marii Uniri, modelul nostru cultural prin excelență, Franța, azi, Într-un fel „ne părăsește”, comportându-se „corect” și distant, Încercând să-și ascundă „rănile” și „confuziile” provocate de marile seisme nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
criteriu: frumosul. Văruia frumos, prășea frumos, plivea frumos, mătura frumos, spăla frumos, cocea frumos; îi plăcea să aibă straturi frumoase, iarbă frumoasă, grîu frumos, păpușoi frumoși, vacă frumoasă ș.a.m.d. Cînd s-a dus ultima dată la spital - remarcă nașa Floarea - „n-a lăsat o lingură nespălată”. La rîndul său, nici tata n-a fost, cum am scris în fișele respective, un „agricultor”. Din cîte am dedus, nu-i prea plăcea „să tragă la sapă”, să stea toată ziua pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asemenea gen de întrecere, și un asemenea ideal! Lîngă mine, Vasile fumează și transpiră, încîntat de progresele sale. Cu teama de a-i strica reveria, îl întreb totuși: „Cine-i Bran?” Mă privește de-a dreptul contrariat: „Cum, nu știi?!...” Nașa e o femeie căreia îi place să vorbească mult, ca pe scenă. Are și o mimică bună. Poartă basma înnodată la spate, pe care cînd o dă spre creștet, cînd o coboară la baza frunții, pe ochi, astfel că fața
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să vreau ceea ce este important, chiar dacă în față se află sfîrșitul tuturor lucrurilor” (Karl Jaspers, Situația spirituală a timpului, 1931). * Ce extraordinară putere de evocare are vestea morții cuiva! Adineaori mi-a telefonat Lucica, să-mi spună că a murit nașă-mea. Dintr-odată, din amintiri, s-a închegat chipul ei: fața zbîrcită, dar cu pielea încă albă, fină, îngrijită, ochii verzui, mici, iscoditori. Avea o judecată necruțătoare asupra oamenilor și o mare îndrăzneală în formulări. În ultima vreme, mergea greu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să mă boteze. „Dorță - i-a zis aceasta mamei - pe toți cîți i-am botezat trăiesc. Ai să vezi că așa are să fie și cu el”. Scena întoarcerii de la botez mi-a fost povestită de mai multe ori de însăși nașa și de Mămuca, de fiecare dată cu amuzament. Simțind nevoia să se cinstească, au intrat în crîșma de La Vale, unde, ca să poată bea, m-au așezat pe o masă lîngă tejghea. Apoi, luîndu-se cu vorba, au ieșit și au pornit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde, ca să poată bea, m-au așezat pe o masă lîngă tejghea. Apoi, luîndu-se cu vorba, au ieșit și au pornit spre casă. Cînd au ajuns aproape de Cabinet (actualul cămin cultural), care e situat cam la un kilometru mai sus, nașa a simțit că-i lipsește ceva. „Melixină - a tresărit ea -, oare unde am lăsat noi băiatul?” Speriate, s-au întors în mare grabă la crîșmă. Deși treaz, eu continuam să tac chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor. Primul secretar, de pildă, îi amenință cu pușcăria pe primari, pe agronomi, pe zootehnicieni, pe ingineri. Așa procedează și omologii săi din celelalte județe. Leon Popovici, vărul meu, care a fost recent la Udești, îmi spunea că Petrică al Nașei, președintele G.A.C. umblă din casă în casă și-i roagă pe consăteni să dea cartofi pentru fondul central al statului: 300.000 de kilograme, de cinci ori mai mult decît se stabilise inițial! Cartofii au devenit un fel de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În campania de eradicare a morvei din Delta Dunării, ultimul rezervor de infecție. Am fost repartizat Împreună cu prietenul și colegul Rampa Gh. În raionul Brăila. Am luat imediat legătura cu familia Rizoiu, nașii Părinților, din care mai erau În viață: nașa, o fiică funcționară la Sfatul Popular și un băiat, muncitor În port. Ne-am asigurat astfel cazarea pentru eventuala activitate de la raion. Împreună cu dr. I. Bratu, șeful echipei, am luat raionul de la un capăt la altul, am maleinat toate cabalinele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cabalinele, am dispus sacrificarea celor pozitive și despăgubirea proprietarilor În câteva zile. A fost cel mai dur, dar și cel mai eficient examen profesional. Plecam din Brăila luni dimineața, mâncam pe unde apucam și ne Înapoiam În oraș doar sâmbăta. Nașa ne aștepta cu pește de Dunăre, gătit după cele mai diferite rețete. Seara mergeam cu domnișoara Rizoiu la cantina-restaurant a Sfatului Popular Raional, unde se dansa și se mai putea consuma În afară de pește și iepure, căprioară, mistreț, etc. Diurna primită
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]