2,809 matches
-
anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, ești ca pe un alt tărâm... Mirosul de tămâie și smirnă îți umple nările și sufletul, întărind legătura cu cei plecați. După cele obișnuite, fiii satului, cu mulțumirea datoriei îndeplinite, se îndreaptă spre casa părintească, dacă a fost întreținută, acesta fiind cel mai fericit caz, putând să stea să se odihnească, să se răcorească
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Schimbându-și blana după ăst anotimpL-au încolțit pe tigrul bolnavL-au sfâșiat rupându-l, în timp,Ce și-au schimbat blana în albS-au strâns în haita lupilor curațiDefilând în fața prostimii urlândPozând pentru ei ca imaculați,Dar prada, din nări adulmecândAu acceptat lângă ei și mâțe, și câini,Și alte bipede cu clonț de argintSă vadă lumea și chiar cei străiniCă sunt lupii acestui pământ!Urlat-au la lună chiar și la steleși au arătat lumii că-s lupii eterniși
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
felul de bunătăți. Se pare că-i plăceau și lui mâinile mamei, căci se înfoia mai, mai să alunece din culcușul în care îl pusese, iar când era scos din cuptor rumen, aburind, răspândea un parfum ispititor care-mi deschidea nările ca pe niște guri de pâlnii. Era un fel de răsplată pentru mama devreme ce-l privea mulțumită. O aud cântând încetișor, așezând cu răbdare colăceii, nucile și prăjiturelele pentru colindătorii ce aveau să sosească curând. Muncise toată ziua fără
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
susținere, sfidând în mod bizar cele mai elementare legi ale gravitației, excelând parcă într-o fizică nouă, necunoscută pentru mine. Am pătruns apoi într-o încăpere de vis, straniu mobilată cu elemente de mobilier care pluteau în jurul meu, trăgând pe nări o mireasmă pe care nu aș fi putut-o compara cu niciun parfum cunoscut de mine. Aveam senzația unui vis cât se poate de real și trăiam cu teama că - dintr-o clipă într-alta - mă voi trezi acasă, singur
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Merg pe urmele gândului tău și mă regăsesc, toată! Aici este mâna, rezemată de umărul tău stâng susținându-ți ritmul nebunesc să nu-ți spargă pieptul. Nările, inspiră parfum de dor cu tării de chemări, fără încetare! Picioarele, pornesc doar spre tine, pe poteca de iarbă semănată de ochii tăi în nopți de reculegeri, nemaicunoscând somnul! Chipul, în nori de visare, îmi picură mereu, sub luna așteptării
DESCOPERIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370571_a_371900]
-
tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște palme micuțe și degete lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma în coșmarul ei, încercam să nu fac
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
să-i simți, să-i vezi, să-i auzi, la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele și scările înainte de somn, am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit de dorade și midii rămase de la retragerea fluxului umplîndu-mi nările de parfumul largului limpede, firesc, ca și cum vremea aceea abia ar urma să vină la ivirea primei gene de lumină cînd tu încă dormi și ne visezi ieșind din constrîngeri într-o naivă, necesară uitare de sine. Citește mai mult Toamna
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
ce nu vor veni niciodatăsă-i simți, să-i vezi, să-i auzi,la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoareleși scările înainte de somn,am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit dedorade și midii rămase de la retragerea fluxuluiumplîndu-mi nările de parfumul larguluilimpede, firesc, ca și cum vremea aceea abiaar urma să vină la ivirea primei gene de luminăcînd tu încă dormi și ne viseziieșind din constrîngeriîntr-o naivă, necesară uitare de sine.... XIII. OCTOMBRIE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr.
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când m-am culcat aseară era iarnă, Când m-am trezit sosise primăvara Și-un serafim a luminat din goarnă Zări de carmin, topind ca facla ceara, Cu raza-i atingându-mi tandru nara... Un fir sfios de laser cald pe pleoapă M-a mângâiat și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca razele
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului DOMNUL toate a creat ! găsindu-le bune-foarte, Le-a dat omului în dar și l-a pus stăpân pe toate. Pe Adam când l-a creat, cu elemente din Pământ I-a suflat în nări viața, făcându-l viu prin DUHUL SFÂNT ! I-a dat hrană pe etape ; nimic să nu-i facă rău A dat și Legea Sanitară poporului ales al Său. Zis-a ca să păstrăm trupul : hrănit curat și sănătos Și-n el
DOMNUL NE-A DAT CUMPĂTAREA ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370666_a_371995]
-
cu natura, poezia din ”Vise târzii” reprezintă o întoarcere spre primordial, spre acea suavă nuanță a simplității pe care adesea o căutăm și nu o mai regăsim, în cărțile de poezie. ”Mă-ntind pe iarbă, vreau să privesc norii În nări să simt mirosul verde-crud Să-mi intre Primăvara prin toți porii Când glasul ciocârliei îl aud .” (Regăsire-Adriana Papuc) * În volmul doi din ”Vise târzii” avem surpriza și onoarea de a descoperi scrierile pline de farmec ale doamnei Elena Santamaria - ”Un
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
curată, Vă-ndragobetiți în pragul Primăverii ce se-arată. Azi iubirea românească O trăiți adânc în atriii, Dragobiți-vă să crească Și-n făptura scumpei patrii! Pre-primăvară (rondel) Încă nu e primăvară, Dar nici iarnă nu mai este, Nu mai pișcă geru-n nară, Ba și plouă până peste. Cerul pare ca de ceară, Ca o ceață de pe creste... Încă nu e primăvară, Dar nici iarnă nu mai este. Mă uitam pe geam aseară (Blocul meu un Everest e...) Și-am văzut cum scăpărară
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
La iubirea pentru mamă, Și de flori, de primăvară, De consoarte, de femeie, De desăvârșirea ce-i e, În copii, în om, în țară, Dragostea... pleniplenară. Viață pentru viață Din umbra verdei legănări A frunzelor și ierbii Unde despică vântu-n nări Și-n coarne mândrii cerbii, Unde copitele se-ascund La pasul de osândă Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
ningă de ieri; Nu se mai văd urmele pe poteca fântânii. Pe pisc, printre rânduri de peri, Trag de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și expiră aburi pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-năuntru - Un brunet încearc-o lăută, Iar alții... joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369682_a_371011]
-
se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieșeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului. Tonete în spatele cărora grecii și armenii își expuneau în rafturi marfa din abundeță, tarabele pline cu pește proaspăt, cafea, smochine, portocale, banane, iar în spatele
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
fie că recunoaștem sau nu. E sensibil la atenție, la cuvinte, la mângâieri, la încurajări, la muzică. Se umple cu clipele ce se ascund în amintirile care ne ridică umerii obrajilor în zâmbete de câte ori ascultăm o melodie, sau ne gâdilă nările un anumit parfum, sau revedem locuri cu o anumită rezonanță... Iubirea. Ce poate fi mai simplu și mai înălțător? Doar că ne mai punem, din când în când, ochelarii aceia mari, de cai, care ne obligă să privim doar înainte
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
lângă el încă doi bărbați tineri. În câteva secunde își revizui mental cunoștințele despre cum se acordă primul ajutor în cazul unui accidentat auto. Își apropie gura de buzele fetei pentru o respirație gură la gură obturându-i cu degetele nările. Chiar și în acele tragice momente nu a putut să nu simtă mirosul deosebit de plăcut al rujului de pe buzele tinerei, ca și parfumul fin ce-l împrăștia în jurul său. Apăsă pieptul victimei cum văzuse la televizor, și începu să-i
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
-se decât când geana zorilor se deschisese de mult. Îl căută din ochi pe Câine, dar nu-l zări. Îl strigă, dar animalul nu se arată. Cu puterile împuținate acum și de pierderea câinelui, porni totuși la drum. Simțea în nări mirosurile Dunării ademenitoare! Se opri mai devreme, căzând într-o somnie halucinantă. Se făcea că e printre ai lui împingând barca spre învolburatele valuri cu o poftă lacomă de pescuit. Se trezi într-o lumină caldă, binefăcătoare, ceva mai puternic
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
gândi „Oare tot șireat-o fi Vulpea, sau rău i-o părea Ce-a făcut cu coada mea?” Pân-la urmă, hotărăște S-o asculte și pornește Către locul plin de miere, Ce-i va oferi plăcere. Ce aromă minunată Îi umple nările-ndată! Prinde stupul să-l coboare Când, iată, un roi apare Bâzâind periculos. Ursul nostru nu-i fricos! Dă să scape, dând din labe, Șansele sunt, însă, slabe. Îl înțeapă toate-odată Drept prin blana minunată Și-l gonesc din luminiș
URSUL PĂCĂLIT DIN NOU (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352816_a_354145]
-
unguroaice că sunt dornice și “bune la pat” este complet adevărat. Ilona privi cei doi bărbați care înghițeau cu poftă delicatesele sale și visurile îi zburară pe o plajă cu nisip fin și auriu, unde briza mării să-i alinte nările iar domnul Măslină să o răsfețe ca pe o prințesă. O plajă ca cea din Costa Rica... sau din Costa del Sol... sau Cote d’Azur... doar avea bani pentru excursii și pentru ea și pentru domnul Măslină. Visa să colinde
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
stare de leșin. Realiză instantaneu că inhalase monoxidul de carbon emanat în urma celor două explozii. Cu greu scoase masca de salvare din husă, o desfăcu cu mâinile tremurânde și prinse strâns cu dinții muștiucul din cauciuc, după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă ... musai să găsesc o lampă, altfel nu știu încotro să mă îndrept.” - gândi
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
murătură? De vreun sărut dulce pe gură? Să-mi fie dor de țâța mamii Ori de-a tatii, feroci, sudalmii? Să-mi fie dor să merg la școală, Să zac în pat răpus de-o boală? Îmi vine așa, în nări o boare Să pup un sân de fată mare, În brațe-aș strânge o bătrână; Miroase-a cer și a țărână. Să beau un strop de apă rece? Dar nici așa nimic nu-mi trece. Dar cuget iute-ntr-un
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
raportul referitor la starea zootehniei, raport care mergea sus, suuus de tot. Adică acolo de unde putea veni un trăsnet care să te ejecteze exact la vaci. Plângea și-și dădea pumni în cap deoarece simțea deja mirosul de grajd pe la nări. Disperat, se duse la șeful de serviciu, un om care se afla acolo, cel mai probabil, încă înainte de înființarea ministerului. Nea Anghelache, șeful deci, se uită la el cu atenția cu care privești un păduche apărut pe guler, sorbi din
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]