10,211 matches
-
Iar “cheia” în măsură să confirme valabilitatea unei opțiuni învăluite încă în penumbra incertitudinii o reprezintă eufonia, citatul muzical, aura sonoră ce precede împlinirile majore ale psihicului, ale spiritului creativ al autorului. Exemple în acest sens sunt nenumărate întrucăt “muzicalitatea” narațiunii nu se oprește niciun moment : „ absurdă este deci nu numai succesiunea de întămplări teribile, apăsătoare, pe care le-am străbătut ci și neputința mea de a comunica în mod adecvat ceea ce am văzut și am trăit. Raționalul și iraționalul sunt
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
ce se întâmplă”. Îm ambele ipostaze, “fapta componistică” există. Urmărind mersul muzicii, am descoperit treptat evenimente complexe care, odată expuse, revin leitmotivic, variațional, alternându-se cu arta decorului panoramic, mai mult sau mai puțin întâmplător, dar menit să asigure spațiul narațiunii. Revenind, proiecțiile personalizate ritmic, timbral, aparțin rosturilor de atmosferă, cum ar fi sugestiile temperamentale ale valsului, dar și trimiterile la simboluri fixe, - un reper poate fi motivul din “Sonata lunii” de Beethoven. Acestea intervin schimbând sensurile pe o traiectorie evolutivă
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
ridica, la început, dezvăluind scena, nu-și pierde sensul, odată cu apropierea de final. Dimpotrivă, ea semnalează consumarea acțiunii care poate fi învecinată ca gen cu o dramma per musica. Ca să stârnim interesul ascultătorului virtual, merită citat finalul spuselor compozitorului despre narațiunea la care am asistat: „O cvartă perfectă ascendentă, imagine a paznicului înfricoșător al lui Kafka sau a ”Comandorului” din opera Don Giovanni de Mozart străjuiește finalul, în care cei trei soliști sunt absorbiți ca într-un malaxor implacabil. Vocea de
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
pur și simplu, ci ordinea și poziția lor. De cealaltă parte se află formele accidentate, aferente zonei oniricului, incomode și imprevizibile, tributare libertății pe care și-o asumă imaginația de a modifica structurile sonore și orânduiala lor. Născocirile în planul narațiunii sonore ce populează unele lucrări ale lui Aurel Stroe ori Costin Miereanu, în care schema formei este cu totul bulversată, demonstrează, fără îndoială, această libertate. Și mai probează ceva: prioritatea pe care acești compozitori o acordă imaginației. O imaginație care
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
jumătăți a secolului al XIX-lea se construiește pe două coordonate prezente în aproape oricare paragraf din Scrisori: inginerul Ion Ghica și aristocratul Ion Ghica își împart în mod egal textul. Uneori, ei își dau întîlnire în punctele cruciale ale narațiunii. Inginerul aristocrat comandă redactarea scrisorilor. Ca inginer, Ghica a compus un text care se construiește pe o schemă de veracitate istorică. Memorialistul vrea să povestească ceea ce crede el că a fost istoria "adevărată" a Principatelor pînă la înfăptuirea Unirii. De
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
au crezut că a fost profesor chiar înainte de a-i afla numele, R. Trandafir. Cu barba mare și cu privirea blândă, cu vorba bună, de care mulți nu s-au săturat, pentru unii a semănat cu "Domnu Trandafir", profesorul din narațiunea lui Sadoveanu. Și parcă Sadoveanu l-a descris pe domnul R. Trandafir. "Domnu era un om foarte necăjit, (...), care cu greu își ducea gospodăria lui, că venea de multe ori amărât, ca să ne dea cu dragoste învățătura de toate zilele
Bătrânul din Parcul Circului: Final fericit și stranii coincidențe by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77746_a_79071]
-
epopee unică în felul ei a luptei omului cu fiara este romanul Moby Dick sau Balena Albă al americanului Herman Melville. Apărută în 1851, dar intrată în atenția publicului larg abia după primul război mondial, cartea este, în același timp, narațiune, poem și eseu. Paginile eseistice au ca obiect cetologia, navigația pe baleniere, tehnica vînătorii de balene, balena ca hrană, iar trei capitole sînt dedicate reflectării în arta plastică a uriașelor mamifere marine, alcătuind, putem zice, un Pseudokinigheticos al cetologiei: "Cele
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
ziarul Adevărul, cu titlul: "Empatia, o abilitate dobândită prin lectură" scris de Corina Zorzor. Elevii pot obține la acest subiect maximum 36 de puncte. EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. La cel de-al treilea subiect, candidații au avut de redactat o scurtă narațiune în care să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire organizată de școală, cu un scriitor contemporan. Punctajul maxim pentru acest subiect este de 12 puncte. EVALUARE NAȚIONALĂ 2014.. SUBIECTUL 1 este NOTAT CU 42 de puncte, iar
BAREM Limba română de la EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80181_a_81506]
-
întrebare! Și răspunsul unui mare regizor interesează, convinși fiind că dacă el nu va epuiza opera, va propune cel puțin o ipoteză proprie. Ca și Thomas Ostermeier acuma. într-o traducere nouă, după tăieturi multiple care nu afectează însă inteligibilitatea narațiunii, regizorul face apel la o distribuție limitată la șapte actori doar. Și pentru a evita decepția celor reduși la roluri minore, și pentru a degaja raporturi secrete între personaje. Astfel, același actor interpretează pe Hamlet tatăl și pe Claudius uzurpatorul
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
două zile). Revolta, dacă există, se manifestă prin intermediul încărcăturii simbolice a textului (asigurată de exploatarea unor elemente ale unor mituri celtice, creștine, chinezești), chiar dacă printr-o serie de ,,fișe pentru roman" desprinse din ziarele epocii, se conturează ca fundal al narațiunii perioada stalinistă. Renunțarea parțială la tutela mimesisului, densitatea nucleelor mitice, eroizarea și dezeroizarea, construirea unor personaje trăind deopotrivă în istorie și mit pot fi privite și la Ștefan Bănulescu ca o tentativă de incriminare a ,,contrafacerii de mituri" în comunism
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
de revoltă, de reactivitate împotriva apăsării totalitare, o supapă de rezistență. Dacă intenția creativă este comună la acești scriitori - cu precizarea că nu toate temele de extracție mitică provin și dintr-un model etic și în orice caz nu toate narațiunile pot fi citite ca niște alegorii insinuante - poetica mitologizării funcționează diferit la fiecare în parte. Analiza romanelor nu se poate așadar face decât în funcție de orizontul politic în care au fost scrise, chiar dacă, odată cu modificarea contextului, unele înțelesuri își dovedesc vremelnicia
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
îi mulțumește pe elitiști. Negocierea de gen presupune gusturi literare bine definite. Fiecare tip de cititor își revendică tipul de gen preferat. Dar nu trebuie uitate calitățile pur literare recunoscute de comentatorii străini. Suficiente elemente literare originale apar în textura narațiunii, fiind vorba de un roman valoros, în partea superioară a oricărui gen în care l-am încadra. Negocierea de gen este o realitate a literaturii actuale în care genurile literaturii populare (thriller, suspense, aventuri) se întrepătrund cu genul literary fiction
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
contradicție cu normele, festivismul și codurile ideologice. Așadar personajul narator masculin nu este un John Wayne, ci este introspectiv, reflexiv (e o proză de idei!) și trist pentru că istoria tragică a României comuniste nu se schimbă. Persoana întâi, utilizată în narațiunile sale și teoretizată în volumul de eseuri Între Socrate și Xantipa, este una de esență masculină. Bărbații povestitori sunt seducători, prin farmecul personalității lor. Acest fond masculin este unul omogen, dacă urmărim toate personajele masculine ale operei petrupopesciene: Inginerul, absolventul
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
Ogarul rusesc), li se adaugă integrala prozei scurte, de 450 pag., publicată în 2008. Numărul de romane este relativ egal, dacă se includ și experimentele absolut fascinante, precum romanul clepsidră pentru copii și ceilalți - Pâine pestriță / Oglinda nevăzută, ori Unicat, narațiune în care i se oferă cititorului o sută de piste ca să dezlege enigma detectivistă. La noi au apărut șase romane, cele enumerate mai sus, al șaptelea deja tradus așteaptă publicarea la Editura Humanitas fiction: romanul-antologie Teatru de hârtie, demonstrație de
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
centrifuge: acestei generații de scriitori austrieci de diferite naționalități, dar de limbă germană, îi lipsește complet furia identitară ce va face mai tîrziu atîtea victime. Proza de factură specială scrisă de ei spre jumătatea secolului al XIX-lea desfășoară o narațiune extrem de simplă, apropiată de banalitate; în nuvelele lui Ferdinand von Saar (1833-1906) ori Ludwig Anzengruber (1839-1889), acțiunea merge direct la țintă, cu o finalitate etică afișată, cu personaje lipsite de pitoresc și reprezentînd mai degrabă arhetipuri (femeia pură, femeia pierdută
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
el va participa, conștient sau nu, la universul lor comun. Născut într-o provincie a Imperiului,precum Stifter sau Franzos, Slavici a trecut ca și ei prin Viena, fără însă a rămînea acolo; ca și Ferdinand von Saar, a compus narațiuni lineare, simple, cu resort etic profund, glorificînd valorile tradiționale, așa cum fac doar basmele; ca toți prozatorii austrieci Biedermayer, a scris în limbaj suculent, autentic și regional, dar rămînînd străin de cultul cuvîntului în sine; universul său rural este cel al
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Cînd peisajul citadin pe care scriitorul îl are sub ochi devine cel al Bucureștiului, tonalitatea prozei se schimbă radical: Mitocanul, Gogu și Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică nu doar tematica și decorul, ci și structura internă a narațiunii. Tot către acea dată, prozatorul se aventurează și pe terenul romanului istoric, unde eșecul stilistic devine patent. Limbajul originar, unitar și frust, se împănează treptat cu neologisme deplasate, pe care Slavici le utilizează fără acutul simț al limbii de pînă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ori cea din Mara ("A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tînără și voinică și harnică, și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc") nu mai poate fi determinată cu aceeași precizie: pe măsură ce narațiunea avansează, vocea naratorului misterios se transformă în instanța supremă a povestirii, în echivalent al "corului" din tragediile antice. în această voce auctorială se consumă toată arta lui Slavici, adică într-o povestire ce trece de la simpla relatare la persoana a
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în proza românească, iar scriitorul ardelean compune pentru ele un tipar narativ inedit. Forma relativ tradițională a nuvelei (din Popa Tanda ori Scormon) evoluează treptat spre compoziția de mare amploare. Pe urmele lui Stifter și von Saar, Slavici trece la narațiunea de dimensiuni neobișnuite, narațiune ce ar putea fi numită "microroman", ca număr de pagini, dacă toate celelalte trăsături stilistice ale ei n-ar împinge-o hotărît în aria nuvelei. Așa au laut naștere capodoperele Biedermayer intitulate Budulea Taichii, Moara cu
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
scriitorul ardelean compune pentru ele un tipar narativ inedit. Forma relativ tradițională a nuvelei (din Popa Tanda ori Scormon) evoluează treptat spre compoziția de mare amploare. Pe urmele lui Stifter și von Saar, Slavici trece la narațiunea de dimensiuni neobișnuite, narațiune ce ar putea fi numită "microroman", ca număr de pagini, dacă toate celelalte trăsături stilistice ale ei n-ar împinge-o hotărît în aria nuvelei. Așa au laut naștere capodoperele Biedermayer intitulate Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca, Vecinii, Mara
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
fi numită "microroman", ca număr de pagini, dacă toate celelalte trăsături stilistice ale ei n-ar împinge-o hotărît în aria nuvelei. Așa au laut naștere capodoperele Biedermayer intitulate Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca, Vecinii, Mara. Spunînd că aceste narațiuni se plasează în aria nuvelei, ne referim la structura de bază a povestirii, la personaje, la finalitatea scrierii: toate aceste elemente și altele încă ne arată că Slavici a adaptat subtil formula basmului, cea mai convenabilă formulă pentru inspirația sa
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
modest ca Duiliu Zamfirescu, Slavici a văzut mereu în limbaj doar un mijloc, nu un scop, simplu vehicul pentru un adevăr care îl transcende. Sare în ochi la el importanța extraordinară pe care dialogul și procedeele dramatice le dobîndesc în narațiune. Scenele cruciale din marile nuvele se rezolvă în dialog, în înfruntările spectaculaose dintre Ana, Ghiță și Lică - în Moara cu noroc -, dintre Simina, Șofron, Iorgovan și Busuioc - în Pădureanca -, dintre Mara, Trică, Persida și Națl - în Mara etc. Lecția lui
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
pentru ultima oară. Din păcate, compoziția rotundă din nuvelele precedente nu se regăsește între primele capitole, comparabile cu cele mai bune pagini, și finalul cu totul remarcabil se plasează pe(??) o parte mediană, lungă și amorfă, ce scade vizibil tonusul narațiunii. Nu întîmplător în ea se găsesec și episoadele citadine de la Viena și din orașul ardelenesc. Dincolo de acest viciu de compoziție, Mara înseamnă un tur de forță stilistic. "Vocea" dominatoare a personajului Mara comandă primele capitole, pentru ca apoi, insesizabil, ea să
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
din orașul ardelenesc. Dincolo de acest viciu de compoziție, Mara înseamnă un tur de forță stilistic. "Vocea" dominatoare a personajului Mara comandă primele capitole, pentru ca apoi, insesizabil, ea să fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme Mara dăduse tonul narațiunii, ideea cîștigului cu orice preț era cea care făcea să progreseze narațiunea; de la un moment dat însă, îmbogățirea Marei cade pe planul al doilea, iar erosul ocupă avanscena. Iubirea imposibilă dintre Persida și Națl, la fel ca aceea dintre Simina
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
de forță stilistic. "Vocea" dominatoare a personajului Mara comandă primele capitole, pentru ca apoi, insesizabil, ea să fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme Mara dăduse tonul narațiunii, ideea cîștigului cu orice preț era cea care făcea să progreseze narațiunea; de la un moment dat însă, îmbogățirea Marei cade pe planul al doilea, iar erosul ocupă avanscena. Iubirea imposibilă dintre Persida și Națl, la fel ca aceea dintre Simina și Iorgovan, devine temă primă, iar îmbogățirea Marei, tot mai spectaculoasă, pare
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]