1,096 matches
-
procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului i se adresează un narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot ce este narat). După cum spune Bal despre acest narator concret „de bază”: Nu ne referim la un povestitor, la un „eu” vizibil și fictiv, care intervine în relatarea sa cît de mult vrea, sau care chiar participă la acțiune, ca personaj. Un astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
împărtășească, convins fiind că este amuzantă și educativă - în orice caz, pentru că are o semnificație sau un efect clar. și 2. naratorul care îți împărtășește povestea pentru că forma, semnificația sau efectul ei îi sînt în parte neclare, ca narator, și narează ca și cum, împărtășind-o cu tine, ar spera că mesajul se va limpezi, ca un mesager ce nu își înțelege mesajul și nici nu și-l însușește în întregime. Evident, al doilea tip de narațiune este mai paradoxal și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
martor atent - Stătea la fereastră, privind cum seara invada strada - le vom numi Narațiune Pură (NP). Adesea, exercitîndu- și opțiunea de a fi cît mai semnificative pentru sentimentele unui personaj (opțiunea naratorială de a dezvălui „pînă la omnisciență”) vor fi narate informațiile care merg dincolo de aparențe externe: „simțea în nări mirosul cretonului prăfuit”. Atîta timp cît acele detalii intime rămîn probleme de care personajul nu este conștient, le-aș include în aceeași Narațiune Pură. În mod similar, reprezentările activității mentale și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ce s-a întîmplat” într-un alt fel, dar numai ceea ce un martor extern detașat decide că merită spus - un reporter care este în situația să reflecteze, să reorganizeze, să decidă asupra punctului sau a teleologiei povestirii, înainte de a o nara. Putem deci presupune că narațiunea diegetică va avea mai multe manipulări ale ordinii temporale, ale duratei și frecvenței, și o etajare mai evidentă a prezentării evenimentelor. 5.6. DIL: funcții și efecte În termenii neoplatonici menționați mai devreme (mimesis și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a sa. În final, dacă teoreticianul oscilează asupra caracterului nedecisiv al Discursului Indirect Liber, sau asupra imposibilității de a fi el „rostit”, ori asupra dialogismului acestuia, toții comentatorii recunosc că nici un vorbitor obișnuit, care ni se adresează direct (și nu narează, de exemplu), nu ar produce genul de discurs găzduit de DIL - aceasta, pentru că în astfel de narațiuni cu tentă DIL sînt implicate simultan două situații de exprimare radical distincte: situații cu participanți diferiți (personaj- cătrepersonaj vs. narator-către-cititor), situări spațio-temporale diferite
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Celei de-a Douăsprezecea Prințese Dansatoare. Prințesele, ființe-hibrid, dețin un loc important în roman, povestea fiecăreia dintre ele având în centru o dramă amoroasă ce nu ține cont nici de rang nici de gen. Însă doar unsprezece dintre ele își narează succint povestea vieții, deoarece cea de-a douăsprezecea are un destin aparte. De ea se va îndrăgosti fără speranță Jordan, iar drama ei va fi marcată de curaj și nesupunere. Conflictul dintre genuri și lumile lor se desfășoară într-un
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
său ca prozator, iar, în comparație cu scriitorii care compun generația căreia ar fi trebuit să-i aparțină prin vârstă și prin exigențele acesteia, își asumă, pentru începuturile literare, statutul de "ratat ca prozator", pe care îl explică prin "neputința de a nara gratuit, într-un estetism "esoteric", în realitate, pur lingvistic, cum o făceau prozatorii de succes ai momentului, în iluzia că au depășit, astfel, proletcultismul prin verbiaj estet", manifestare căreia a preferat să-i opună, la timpul respectiv, anonimatul marginalizării în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare dublu: cronologia creștină (care formează principalul cadrul de referință temporal în funcție de care este structurată cronicăresc întreaga secvență de evenimente narate de Șincai) este pe alocuri dublată de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face astfel de referiri: "Anul 306. Care este de la zidirea Romei 1059" (Șincai, 1886, p. 58) [1811]. Laurian a preluat de la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mileniul III î.Hr., având dimensiuni uriașe, cu sute de camere înconjurate de ziduri de incintă. Arta statuară se realizase din pământ ars și din piatră sau marmură; cele mai cunoscute statui descoperite sunt Beduinul și Marea cântăreață', statuile marilor regi (Naram Sin, Gudeea); s-au realizat și statui din metal (cupru, bronz și aur). Foarte reușite sunt sculpturile care reprezintă animale (tauri, lei, mufloni, capre etc.). Basorelieful a fost marea specialitate sumeriană, realizat în blocuri de piatră. Renumite sunt "stelele", pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
capele noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra 108. Chiar și atunci când este narat un episod de-a dreptul hazliu, o utrenie la care i s-a și-ntâmplat popei o șotie [...] care nu i s-a mai întâmplat altui popă pe lume, interiorul bisericii este descris fără umbre caricaturale: Lumânări subțiri și încovrigite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1975 publicam la "Junimea" opul lui Teașcă intitulat ingenios și incisiv "Ce rău v-am făcut?" N-a fost nevoie să recurgem, în redacție, la traducerea... din română în română, rezervată celor mai puțin deprinși cu scrisul, fiindcă Nea Titi nara cursiv, colorat și destul de îngrijit gramatical. Dacă era să emitem vreun reproș, ar fi fost de fond: "piticul" considera că, totdeauna, dreptatea îi aparține și că nimeni în afara persoanei dumisale n-ar avea acces la adevăr și drept la opinie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au împușcat în ceafă", după ce-l duseseră în cotlonul unei subterane de la Jilava. Pe de altă parte, Pacepa vine cu varianta lui: l-ar fi împușcat anchetatorul Iosif Moldoveanu (?), în timpul unei plimbări prin curtea închisorii. În fine, există procesul-verbal ce narează o procedură, să-i spunem astfel, "legală": pluton de execuție, procuror, judecător etc. Această ultimă ipoteză este susținută de rezultatele deshumării, când au fost găsite și identificate cele două schelete (Pătrășcanu și Koffler) îngropate chiar la... locul crimei, în Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
generozitate. Sunt prezente relațiile interumane în colectivitatea creată, mereu împrospătată, calitățile umane ale asistaților, cărora corespondenta noastră, în multe cazuri, le realizează o portretistică ce impune respect, nu compătimire. Pilduitoare, pitorească, adânc omenească este viața de familie, pe care o narează pe toate planurile. Admirabil și de respectat este patriotismul care pigmentează lucrarea tocmai în părțile esențiale, viața satului românesc, justificându-se încă odată părerea lui Lucian Blaga că la sate este și rămîne veșnicia, lucru de care rămânem convinși citind
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
interpretează atenți și o urmează strict în ceea ce le comunică aceasta prin ciclurile ei cosmice. Așa s-a născut epos-ul soarelui și al lunii ca frate și soră, împreună cu alte cântece în care sunt ilustrate miturile originare. Acest epos narează evenimente primordiale sau întâmplări reale, constituind un corpus coerent, foarte apropiat ca viziune cu acela identificabil în Metamorfoze. Unicornul Aia mi-a dezvăluit că în pădurea hercynică ce se întinde în nord, dincolo de Istru, trăiește un animal ciudat cu trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
timp, devorate de flăcările unui rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite din locul de origine, ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi primite ca în propria lor casă.” O problemă individuală Herodot narează ocultarea zeului get și epifania care i-a urmat după patru ani. Eu nu caut nici un fel de epifanii: am nevoie numai de a dobândi seninătatea înainte de a muri. Moartea - așa cum o predică doctrina zalmoxiană - nu e decât o problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi în nici un fel evitate. E o lege atroce cea care pune în mișcare Erosul. Cine o încalcă va fi pedepsit să coboare în cele mai joase întrupări metamorfice, transformându-se în buruiană sau muscă. Metamorfoze Cântecul Soarele și luna narează tragedia unei fete ce se sinucide, ca să se apere de efectele malefice ale unei posibile legături incestuoase cu fratele ei, soarele, care, cu toate împotrivirile și probele impuse, o cere insistent în căsătorie. Soarele comite un hybris, încălcând o cutumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iluminat brusc de o energie extremă, alimentată de o limfă vitală ce mi s-a părut asemănătoare cu aceea care dăduse naștere legendelor. Acele locuri, acum devenite simbolice, pesemne că-l și văzuseră născându-se pe cel care începuse să nareze întâmplările acestea. Dezrădăcinare Am ales soluția fugii; nici o amânare, nici o răzgândire, nici o milă, pentru nimeni. Nu mă interesa ce lăsam în urmă, nici soția, nici Corinna. Nu-mi mai păsa nici de faimă, nici de arta scrisului. M-am dezrădăcinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce se poate povesti fără să înceteze de a rămâne un secret: „Nu știu bine de ce, dar simt că sfârșitul ăsta secret o să fie spre norocul meu”. Chiar de aici începe și Jurnalul lui Ovidiu cu adevărat să povestească moartea, narându-i secretul, împrumutând cuvinte acelui adevăr ce ne privește mai mult decât orice altceva. Pentru că nu există moarte care să nu fie secretă, cifru și metaforă ale unei enigme de nemărturisit și totuși mărturisită la limită, în acel limes, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
făcută publică, dar trebuie să știm că ea este valoroasă doar în raport cu alte experiențe contemporane sau anterioare, care o validează, o îmbogățesc sau doar o confirmă, ceea ce în științele educației este factor de științificitate. Altminteri riscăm să redescoperim și să narăm lucruri deja spuse, în alți termeni să nu evoluăm în mod real în știință și în cunoaștere. Plasarea într-o situație permanent repetitivă, statică este echivalentă cu un regres. Înscrierea într-o paradigmă de cercetare evolutivă trebuie să devină o
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
străbătând Valea Trinidad, de-a lungul Munților Halsema, cu peisaje deosebite, cu sate răspândite pe coline și minunatele terase cu plantații de legume ale triburilor Benguet. Policromia este de-a dreptul surprinzătoare și totodată plăcută ochiului, Însetat de frumos: arborii nara care se Înșiră de-a lungul șoselei, de un verde sumbru sau desfrunziți În celelalte anotimpuri, cu cascadele lor de flori galbene, ori arboles de fuego care domină peisajul prin coroana lor de flăcări, salcâmi uriași ce poartă cu ostentație
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța și autenticitatea imaginației creatoare a D-nei Oltea, pentru că aici narează și descrie (la modul artistic, dar și științific) Încercarea de escaladare a Everestului, În 1953. Și mi-am spus că scriitoarea a făcut o călătorie În imaginație, dar atât de verosimil, Încât o clipă am crezut că D-na Oltea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acest moment s-a hotărât ca fața Sfintei Parascheva să fie acoperită și ea cu veșmânt, la fel ca și celelalte părți din sfintele moaște”. Placa de plexiglas menționată anterior a fost așezată în 1992 (Adumitroaie, Vicovan, 2011 : 263). Episodul narat de pelerini în timpul interviurilor plasează însă gestul mutilării sacre în jurul anilor 1960 sau 1990, iar autoarea acestuia era descrisă ca fiind „femeie simplă, de la țară” sau „o vrăjitoare”. În viziunea lui Neumann, corpul arhetipal feminin este traversat de o linie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
științei și civilizației și susținând mereu egalitatea sexelor și fraternitatea. O anecdotă care reflectă starea de spirit a acestor lucrători de excelență 19, cum erau denumiți în Evul Mediu companionii masoneriei operative pe care o găsim sub numele de companionaj, narează un dialog dintre un vizitator al unui șantier de construcție al unei catedrale și cioplitorii în piatră. Întrebați ce fac, ei au răspuns pe rând: Îmi câștig existența, domnule, spuse primul bărbat sobru fără să-și ridice capul, al doilea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din India, la scuturile sacre chineze și japoneze ale mahayanei 71 budiste, la reprezentările mayașe și din Insula Paștelui, la totemele din Americi și Noua Zeelandă. Basorelief sau statuie, sculptura de odinioară și de azi este realizată din materiale diferite. Relieful narează mitul, povestea sacră și are valoare decorativă asemenea picturii, statuile însă reprezintă simbolic divinitatea, elementul sacru sau simbolul acestuia care participă prin excelență la actul ritual. Și sculptura realizează prin marii ei artiști o simplificare, o reducere la părți ale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În formarea indică a autorului, zona miraculosului există, dar el a fost atras de aceasta printr-o existență genetică a căutării acestei cunoașteri. Proza lui Mircea Eliade nu este mistică; el este demonic condus de pornirile-i firești în a nara visurile. Revenind la Coleridge, Borges sugerează că visul repetat, întâi împăratului mongol pentru a construi un palat și apoi poetului pentru a zidi din cuvinte ceva mai durabil decât construcția primului, nu-și poate avea originea în hazard le fel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]