805 matches
-
pună în lumină relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza însăși fiind atribuită vorbirii și nu limbii. În naratologia de inspirație structuralistă, reprezentată, de exemplu, de T. Todorov, textul ca obiect de studiu este investigat printr-o metodă analitică ce evidențiază laturile sale verbale, sintactice și semantice, cu alte cuvinte, condițiile producerii textuale care se oglindesc în totalitatea elementelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
explicat vizează dimensiunea propriu-zis temporală a verbului, capacitatea care permite localizarea unui eveniment în timp. În cazul actualizării verbului, timpul implicat este reprezentat în fluența diferitelor maniere de manifestare a timpurilor verbale. Problema timpului a devenit temă de cercetare pentru naratologi, care au vizat raportul dintre timpul istoriei și timpul povestirii, raport care relevă trei tipuri de fenomene: 1) relațiile dintre ordinea faptelor povestite și ordinea prezentării lor, 2) relațiile dintre durata evenimentelor povestite și lungimea povestirii care le este consacrată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l'espace, P.U.F., Paris, 1957 (trad. rom. Poetica spațiului, Editura Paralela 45, Pitești, 2005); La Poétique de la rêverie, P.U.F., Paris, 1960 (trad. rom. Poetica reveriei, Paralela 45, Pitești, 2005). Mihail BAHTIN (1895-1975), estetician rus, specialist în naratologie. Teoria dialogismului și a polifoniei, întemeiată de el, care constă în evaluarea interferențelor dintre vocile participante la construcția mesajului - autor, narator, personaje, lector - în cadrul temporal și spațial (cronotop) generat prin discurs, impune o nouă paradigmă în cercetarea științelor literaturii. Lucrări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1984; Pour une philosophie de l'acte, L'Âge d'Homme, Paris, 2003. Mieke BAL (n. 1946), profesoară de teoria literaturii la Universitatea din Amsterdam și director fondator al Școlii de Analiză a Culturii, printre domeniile de interes figurînd semiotica, naratologia, antropologia, transdisciplinaritatea. Lucrări de referință: On Meaning-Making: Essays in Semiotics, Polebridge Press, Sonoma, CA, 1994; A Mieke Bal Reader, The University of Chicago Press, Chicago, 2006; Travelling Concepts in the Humanities. A Rough Guide, University of Toronto Press, Toronto, 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
New Horizons in the Study of Language and Mind, Cambridge University Press, 2000; The Architecture of Language, Oxford University Press, 2001. Dorrit COHN (1924 -2012), specialistă austriacă în literatura germană și comparată, profesoară la universități din SUA. Studiile sale de naratologie au rezonat cu formalismul european promovat prin școala franceză de analiză a discursului. Lucrări de referință: Transparent Minds. Narrative Modes for Presenting Consciousness in Fiction, Princeton University Press, 1978; The Encirclement of Narrative: On Franz Stanzel's "Theorie des Erzählens
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
importante au apărut reunite în volumul Studies in Ethnomethodology, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J., 1967. Gérard GENETTE (n. 1930), specialist francez în teoria literaturii, reprezentant al "noii critici" (alături de R. Barthes), cel mai important naratolog al secolului al XX-lea. Prin intermediul naratologiei, care a revoluționat teoria literară, Genette a valorificat eficient instrumentele de cercetare oferite de structuralism, investigînd genurile literare, tipurile de discurs, dar și transtextualitatea și alte fenomene descoperite în mecanismele de funcționare a limbajului. Studiile sale au impus concepte novatoare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane, Emanuela Ilie • Dicționar de genetică literară, Bogdan S. Pârvu (coord.) • Dicționar. Scriitori canonici români, George Bădărău • Dicționar de scriitori nord-americani, Sorin Pârvu (coord.) • Dicționar de istorie și politică europeană (1945-1995), Derek Urwin • Dicționar de naratologie, Gerald A. Prince • Dicționar de postmodernism, Sorin Pârvu (coord.) • Dicționar englez-român, Petru Iamandi • Dicționar englez-român al Bibliei autorizate. Geneza (facerea) sau întâia carte a lui Moise, Mihai Stroe • Dicționar englez-român de termeni economici și juridici, Areta Voroniuc • Dicționar englez-român de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmează exemplul, totuși; Gerald Prince, pe de altă parte, simte nevoia suplimentării modelului binar original cu încă două categorii: narrating (relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente) și narration (producerea narațiunii) - se vede bine tendința de a include în naratologie nu numai textul literar ca atare, ci și textul cultural, ba chiar și textul științific dacă prezintă el, precum discursul psihiatric, atribute naratoriale pronunțate. Delimitarea - și mă gîndesc în primul rînd la aceea esențială: fabula vs. sjuzhet, histoire vs. récit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu adevărat naratorul se reduce la o „fabulă”/„istorie” cronologică, una pe care cititorul încearcă să o reconstituie în ordinea ei temporală - și că secvențele „subiectului”/„povestirii” nu sînt decît devieri de la o poveste preexistentă; ea, o premisă indispensabilă a naratologiei, ne permite să despărțim în final non-narațiunile de narațiunile care reproduc secvențe ale unor evenimente ce pot fi identificate ca un dat nontextual, anterior reprezentării narative și indiferent de această prezentare. Nu înseamnă că întîmplările din Mara lui Slavici se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de țigară și, iarăși, un cerculeț de cafea pe ea! Uitîndu-te la toate acestea crezi că ai în față o narațiune - deși desenatorul o neagă cu vehemență. Acest exemplu, deși straniu, încearcă să atingă un punct fundamental, dar problematic, al naratologiei. Perceperea conexiunilor neîntîmplătoare într-o secvență evenimențială este prerogativa destinatarului: este inutil pentru oricine (de exemplu, pentru povestitor) să insiste că are în față o narațiune dacă destinatarul nu o percepe ca atare (vezi 7.3). În acest caz, cel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
simplă, este descrierea verbală a unuia sau mai multor evenimente generatoare de curiozitate, ca și a modului în care curiozitatea este diminuată sau satisfăcută. (Colby, 1970: 177) După cum vom observa în următorul capitol, definiția este similară cu aceea a precursorului naratologiei, Vladimir Propp. Propp a studiat structura cuprinzătoare a basmului rusesc, una în care starea inițială de echilibru este tulburată de diverse forțe destabilizatoare. Această destabilizare produce un dezechilibru încă înaintea oricărei acțiuni, ducînd la reinstaurarea unei versiuni schimbate a echilibrului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
natura narațiunii și trăsăturile ei tipice, din perspectivă literară și lingvistică, în: Bal (1985); Chatman (1978); Georgakopoulou, Goutsos (1997); Hoey (2001); Longacre (1983); Schiffrin (1994); și Scholes, Kellogg (1966). 2 Structura de bază a istoriei 2.1. Istorie / fabula / histoire Naratologii au stăruit îndelung asupra unei diviziuni teoretice a materiei în domeniile istoriei (fabula sau histoire) și discursului (sjuzhet sau discours). Istoria reprezintă materia de bază, neprelucrată a povestirii și (cu anumite trăsături deosebitoare) cuprinde evenimente, personaje și cadru. Relațiile dintre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
doilea de narație, iar acesta din urmă va fi subiectul la care mă întorc acum. Problema de a specifica exact cîte instanțe narative opționale sau obligatorii sînt implicate în procesul de narare poate deveni foarte complicată. Schema general acceptată de naratologi este următoarea (vezi Chatman, 1978: 151). În cercetarea lui Chatman, autorul real și cititorul real sînt lăsați la o parte, sub pretextul că contrapunerile lor „implicate” funcționează ca substitute în procesul de transmisie narativă. Mai mult decît atît, Chatman susține
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
argumenta că, în pofida unei relevanțe potențiale a constructelor „autor implicat”, „naratar”, „cititor implicat”, cele trei roluri narative principale în procesul de transmisie narativă sînt: autorul, naratorul și cititorul. Nu este întîmplător că din cele șase roluri dezbătute în studiile de naratologie, acestea trei sînt cele mai des întîlnite la suprafața textelor narrative, și sînt primele care ne vin în minte cînd ne gîndim la narațiuni. Noi, cititorii, deschidem romanul Marile speranțe și cineva ne spune cum și-a descoperit propriu-i
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aplicații interesante semnate de un critic și romancier preocupat de teoretizarea narațiunii, dar nu lipsit de spirit critic. De asemenea, mai sînt recomandați în mod special Fludernik (1993) și (1996), cu sinteze magistrale și sugestii privind numeroase probleme fundamentale în naratologie; Berendson (1981;1984); Ryan (1981); Fowler (1981); Uspensky (1973); Rifelj (1979); Nelles (1984); Warhol (1986); și Herman (1997). Teoria lui Simpson cu cele nouă fațete ale naratorilor este amănunțit expusă de Simpson (1993). Acest capitol a lăsat complet deoparte problema
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
probabil cea mai puternică atracție pentru cititorii de romane și proză scurtă. Iar aceasta, dintre toate elementele narațiunii, pare a fi cel mai ostil unei analize sistematice - drept care subiectul ca atare este oarecum neglijat în studiile naratologice. Pentru început, mulți naratologi nu percepeau aici un subiect care să se susțină: se punea sub semnul întrebării ceea ce se numește statutul ontologic al personajului, persoana și sinele (statutul ontologic al unui lucru se referă la situația sa ca parte a existenței: în ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
umane în sensul literal al cuvîntului, ele sînt în parte modelate pe concepția cititorului despre oameni și, prin aceasta, capătă forma de persoană. (Rimmon-Kenan, 1983:33) Ultima parte a acestui citat face trimitere la "concepția cititorului” (o referință rară în naratologia anterioară) și recunoaște că personajele sînt "în parte modelate” după oameni reali. Indiferent de ce spun unele teorii, cititorii încă interpretează personajele din roman ca indivizi (fie aceștia plasați într-o lumină difuză sau clară, fie ei recognoscibili, imprevizibili sau impenetrabili
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și literatura română. Concepte operaționale. Teste pentru examenul Național de bacalaureat, autori Florin Ioniță, Gheorghe Lăzărescu, Adrian Săvoiu și Florentina Sâmihăian, între care recunoaștem și artizanii reformei, lucrarea fiind tipică pentru tipul dorit de viziune reformistă și lucrarea Hermeneutică și naratologie aplicată, Ed. Eurocart, Iași, 2003.din colecția „Bacalaureatul reformei” autoare Emilia Boghin și Lăcrămioara Vulpeș. Ambele lucrări își argumentează demersul de a propune lucrarea liceenilor prin cerințele programei de bacalaureat. în lucrarea care corespunde viziunii oficiale avem un inventar de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
mai sus, amalgamate discret cu elemente de poetica textului a fost sublimată în cele două concepte total noi pentru învățământul liceal românesc - care nu le recunoaște de altfel ca discipline de învățământ în aria curriculară a științelor predate: hermeneutică și naratologie. Deși autoarele clarifică elevilor sensurile termenilor, acest lucru nu e suficient pentru instaurarea lor ca discipline de drept ale liceului. Iată care sînt „conceptele operaționale” pe care le propun autoarele: dieceză, narator și naratar, extradiegetic, intradiegetic, homodiegetic, autodiegetic, omniscient, uniscient
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
produsă ea vizează pe toți actorii actului didactic din interiorul disciplinei. * O ultimă remarcă vizează reflexia supra faptului că în căutarea noului, vechile analize literare, rafinate până la transformarea lor în comentarii literare au primit o nouă re-rafinare devenind hermeneutică și naratologie. Chestiunea este numai de nuanță și ridică la orizont problema noilor provocări ale disciplinei din perspectiva „excelenței”, provocări care trebuie mereu să primească evident alte și alte soluții originale și superioare celor oferite mai sus, pentru a răspunde cerințelor de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
părea stranie, este justificată în J.-M. Adam și U. Heidmann: "Du récit au rocher: Prométhée d'près Kafka" (Poétiques comparées des mythes, Ute Heidmann (ed.), Lausanne, Payot, 2003: 187/212). 8 Informații utile se regăsesc și în Dicționarul de naratologie, Institutul European, 2004 (n.tr.). 7. 9 8 10 Asupra acestei probleme complexe a modalităților, vezi sinteza lui Nicole Le Querler 1996. 9 11 Trad. de Alexandru Philippide, Florile răului, ediție bilingvă, Gunivas, Chișinău, 2001, p. 721 (n.tr.). 12
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de care s-a bucurat în învățământul francez problematica enunțării. Primul capitol, consacrat situației de enunțare, justifică această abordare din perspectiva crizei stilisticii în anii '60 și a "imperialismului semiologic", propriu programului structuralist ce a determinat progrese doar în domeniul naratologiei, al poeticii și al vocabularului. La începutul anilor '80, "teoriile enunțării și o abordare lingvistică a coeziunii și coerenței textuale" au permis lingvisticii să devină un "adevărat instrument de investigație" pentru textul literar. Deplasarea interesului spre procesul enunțării se explică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
studiul textelor, având ca fir conductor problematica enunțării, cu simplificările și restricțiile impuse de necesitățile pedagogice. De aceea am renunțat să mai ținem cont de subiectele deja îndelung tratate în manualele de studiu literar, în special de cele referitoare la naratologie și la problematica "figurilor" de retorică. De asemenea, am lăsat deoparte și analiza poeziei (care ține, în mod tradițional, de o disciplină specifică și pentru care studenții dispuneau deja de numeroase manuale), precum și a pieselor de teatru, al căror studiu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care privilegia noțiuni comune diversității materialelor semiotice (cinematografiei, benzilor desenate, imaginii, teatrului, literaturii scrise...), evitând să pună accentul pe specificitatea limbilor naturale. De aici și situația relativ paradoxală a unei lingvistici oficial "imperialiste" și invadatoare, însă de fapt deosebit de discrete. Naratologia, poetica și studiul vocabularului au fost domeniile care s-au dezvoltat cel mai bine în interiorul programului structuralist. Naratologia, în ciuda câtorva împrumuturi terminologice destul de metaforice ("propoziție narativă", "mod"...), a cunoscut o amploare care se datorează în foarte mică măsură lingvisticii. Cât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe specificitatea limbilor naturale. De aici și situația relativ paradoxală a unei lingvistici oficial "imperialiste" și invadatoare, însă de fapt deosebit de discrete. Naratologia, poetica și studiul vocabularului au fost domeniile care s-au dezvoltat cel mai bine în interiorul programului structuralist. Naratologia, în ciuda câtorva împrumuturi terminologice destul de metaforice ("propoziție narativă", "mod"...), a cunoscut o amploare care se datorează în foarte mică măsură lingvisticii. Cât despre studiul poeziei, profund marcat de celebra "funcție poetică" a lui R. Jakobson, remarcabilele sale progrese sunt, în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]