825 matches
-
Solander, din echipa lui Cook, găsim un membru danez al Academiei de Științe, care scrie că anumite balene din Islanda îReydon-siskur, adică pîntece-ridat) au o lungime de o sută douăzeci de iarzi, ceea ce face trei sute și șaizeci de picioare. Iar naturalistul francez Lacépède scrie, chiar la începutul laboriosului său tratat de istorie a balenelor, că balena normală are o lungime de o sută de metri, adică de trei sute douăzeci și opt de picioare îvezi pag. 3 a tratatului, apărut în 1825). Dar oare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
malul Rinului. Jeremy Bentham î1748-1832), jurist și filozof englez, teoretician al utilitarismului. John Hunter î1728-1794), chirurg și anatomist englez. E vorba probabil de Ambroise-Louis Garneray î1783-1857), pictor francez, care a călătorit mult și a fost și marinar. Anton Leuwenhoeck î1632-1723), naturalist olandez. Wapping - cartier pe malul Tamisei, unde erau spînzurați corsarii. Acea zonă a oceanului, cunoscută de vînătorii de balene sub denumirea de Bancurile Braziliei, nu-și trage această denumire, ca Bancurile din Newfoundland, din împrejurarea că pe acolo s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie cunoscute prin intuiție. Ei afirm] c] însușirea de a fi bun sau r]u poate fi identificat] sau redus] la o alt] proprietate (fericirea, poate, sau voința lui Dumnezeu, pentru a da dou] exemple foarte diferite). Susținându-și opiniile, naturaliștii trebuie s] țin] seama de afirmația conform c]reia este eronat (eroarea naturalist]) s] se derive valori din fapte. Subiectivismul JAMES RACHELS Exist] în acest moment un punct de vedere acceptat pe scar] larg], deși uneori f]r] o reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și devine universal valabil] pentru toti ceilalti pornind de la experiența unui singur individ. Ahimsa reprezint] „binele” c]tre care tind celelalte valori (Sogani, 1984, p. 243). În concluzie, o persoan] poate percepe Jaina că pe o practic] autonom]; nu este naturalist], ci normativ], admițând posibilitatea existenței valorilor obiective, dintre care ahimsa pare s] fie cea mai distinct] și semnificativ] contribuție. iii. Etică gandhian] M.K. Gandhi sau Mahatma Gandhi, dup] cum e cunoscut, nu este nici pe departe uitat în India; mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
naturalismul se opune teoriei erorii a lui J.L. Mackie care este de acord cu faptul c] judec]țile morale propun afirmații care sunt fie adev]rate fie false, dar neag] faptul c] vreuna dintre ele este adev]rât]. Pentru un naturalist morală nu este o ficțiune, o eroare sau un mit, ci un set de cunoștințe sau cel puțin de informații. În sfârșit, naturalismul este (într-un sens vag) o doctrin] reducționist]. Deși exist] adev]ruri morale (de exemplu, afirmațiile adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
metafizice sau ontologice: caracterul bun al lucrurilor bune const] în faptul c] ele au proprietatea de a fi bune, o tr]s]tur] de bâz] a realit]ții care nu mai poate fi analizat] sau explicat] (vezi capitolul 36, „Intuiționsimul”). Naturaliștii nu sunt de acord. Pentru ei, caracterul bun mai poate fi analizat sau explicat, redus la altceva sau identificat cu o alt] proprietate. Într-adev]r, naturaliștii cred c] acest caracter nu exist], așa cum îl concepe Moore, ca o proprietate unic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realit]ții care nu mai poate fi analizat] sau explicat] (vezi capitolul 36, „Intuiționsimul”). Naturaliștii nu sunt de acord. Pentru ei, caracterul bun mai poate fi analizat sau explicat, redus la altceva sau identificat cu o alt] proprietate. Într-adev]r, naturaliștii cred c] acest caracter nu exist], așa cum îl concepe Moore, ca o proprietate unic] și sui-generis. (Același lucru este valabil și pentru caracterul r]u, drept sau inacceptabil al lucrurilor.) Dar consensul se oprește aici. Naturaliștii au p]reri diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alt] proprietate. Într-adev]r, naturaliștii cred c] acest caracter nu exist], așa cum îl concepe Moore, ca o proprietate unic] și sui-generis. (Același lucru este valabil și pentru caracterul r]u, drept sau inacceptabil al lucrurilor.) Dar consensul se oprește aici. Naturaliștii au p]reri diferite în privința reducerii la altceva a binelui, r]ului etc. Exist] naturaliști hedoniști care reduc faptele despre caracterul bun la fapte despre pl]cere și durere. (Caracterul bun al prieteniei const] în faptul c] ea conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca o proprietate unic] și sui-generis. (Același lucru este valabil și pentru caracterul r]u, drept sau inacceptabil al lucrurilor.) Dar consensul se oprește aici. Naturaliștii au p]reri diferite în privința reducerii la altceva a binelui, r]ului etc. Exist] naturaliști hedoniști care reduc faptele despre caracterul bun la fapte despre pl]cere și durere. (Caracterul bun al prieteniei const] în faptul c] ea conduce la pl]cere.) Exist] și naturaliști aristotelieni care prefer] faptele legate de natură uman] și de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în privința reducerii la altceva a binelui, r]ului etc. Exist] naturaliști hedoniști care reduc faptele despre caracterul bun la fapte despre pl]cere și durere. (Caracterul bun al prieteniei const] în faptul c] ea conduce la pl]cere.) Exist] și naturaliști aristotelieni care prefer] faptele legate de natură uman] și de progresul uman. (Prietenia este bun] deoarece este în consonant] cu nevoile umane sau cu natura uman].) Exist] pan] și naturaliști teologi care cred c] acest caracter bun al prieteniei deriv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
progresul uman. (Prietenia este bun] deoarece este în consonant] cu nevoile umane sau cu natura uman].) Exist] pan] și naturaliști teologi care cred c] acest caracter bun al prieteniei deriv] din faptul c] ea este sfințit] de Dumnezeu. Pe scurt, naturaliștii recurg la tot felul de fapte - sociale, psihologice, științifice, chiar si metafizice și teologice - presupuse, atât timp cât nu revin la ideea faptelor sau propriet]ților morale ireductibile. Întrucât unele dintre aceste fapte sunt metafizice sau supranaturale, măi degrab] decât naturale în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum este posibil ca un asemenea grup de teorii morale disparate s] poarte aceeași etichet]. R]spunsul vine din istorie. Potrivit lui G.E. Moore, toate aceste teorii sunt victimei ale erorii naturaliste (despre care vom discuta mai tarziu). El a denumit naturalist] aceast] (presupus]) eroare pentru c] era mai des întâlnit] la filosofii care cochetau foarte putin cu naturalismul - aceia care doreau s] fundamenteze morală pe tipurile de fapte care puteau fi aprobate de științ]. Ins] aceștia erau doar o subgrup] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
motrice a naturalismului - ce anume îl face atractiv că opțiune teoretic]? Aceasta este o întrebare destul de dificil], pentru c] naturalismul nu este atat o doctrin], cât o familie de doctrine reunit] de câteva teze comune. Iat] un r]spuns simplificat. Naturaliștii combin] credință în posibilitatea adev]rului moral (convingerea c] unele lucruri sunt într-adev]r bune și altele sunt rele), cu respingerea caracterelor nenaturale de bine, r]u etc. prezentate de c]tre Moore. Uneori, aceast] respingere se datoreaz] perspectivei științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu deriv] din „este” sau autonomia eticii Dac] morală poate fi redus] la adev]ruri de un alt fel, atunci etică nu este „autonom]”. Adev]rul în moral] este determinat de deliber]rile dintr-un alt ț]ram. Totuși, atunci când naturaliștii și antinaturaliștii se afl] în disput] cu privire la autonomia eticii, nu au în minte neap]rât acest lucru. Prin „autonomia eticii” ei înțeleg o tez] asem]n]toare cu aceea c] „trebuie” nu poate derivă din „este” sau, măi general, c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile care au acel caracter sau cu un alt caracter pe care il au lucrurile bune. Aceasta este eroarea naturalist]; o confuzie între dou] lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile care au acel caracter sau cu un alt caracter pe care il au lucrurile bune. Aceasta este eroarea naturalist]; o confuzie între dou] lucruri distincte. Pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sinonime sau parafraze cu care ele sunt strict sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu este deloc necesar că naturaliștii s] dep]șeasc] argumentele lui Moore și Hume susținând c] acel trebuie moral și binele predicativ (trebuie al lui Hume și binele al lui Moore) sunt lipsite de sens. (Este ceea ce încearc] s] fac] Anscombe în Modern moral philosophy [Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
complet comentariile critice. A) Cel mai bine ar fi s] pariem pe naturalismul sintetizant, date fiind obiecțiile noastre la teoria lui Moore. „Binele” (și același lucru e valabil și pentru celelalte cuvinte morale) nu are același înțeles cu orice „X” naturalist. Totuși, exist] (sau ar putea exista) un predicat naturalist „X” care desemneaz] aceeași proprietate. (Așa cum „ap]” și „HH2” nu sunt același lucru, chiar dac] reprezint] același lucru.) Identitatea dintre caracterul bun și caracterul X nu ar fi analitic], în virtutea înțelesurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional]) c] am recunoscut Vocea lui Dumnezeu. Dar punctele slabe ale acestei abord]ri pot fi observate cel mai bine într-un cadru laic. Dac] acest caracter bun trebuie identificat cu ceva naturalist prin intermediul cercet]rii empirice, „binele” trebuie s] exprime un concept empiric, adic] trebuie definit în așa fel încât caracterul bun s] ne influențeze și s] apar] într-o teorie empiric]. De exemplu, el ar putea fi definit sub forma cauzei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este dac] judec]țile morale sau condițiile de adev]r, care conform descriptivismului le dau acestora înțeles, sunt sau nu determinate prin definiții (sau, măi inexact, explicații ale înțelesului) care se refer] numai la propriet]ți și adev]ruri nemorale. Naturaliștii cred c] acest lucru este posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înțelesului) care se refer] numai la propriet]ți și adev]ruri nemorale. Naturaliștii cred c] acest lucru este posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci putem presupune c] este o mare diferenț] între ceea ce este considerat] a fi fericire casnic] în Australia și în Arabia Saudit]. Singurul mod în care un descriptivist poate ieși din aceast] dificultate este fie de a spune (dac] este naturalist) c] „se cuvine” și „fericit” au înțelesuri diferite în cele dou] regiuni și, prin urmare, și condiții de adev]r diferite, fie (dac] este intuiționist) c], deoarece convingerile oamenilor din cele dou] ț]ri difer], exist] eo ipso și o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat la "lucrurile însele", excesul de formalism, de o parte, sau empirismul nemăsurat (naturalist, "dogmatic", după un gând al lui Quine), de cealaltă, subiectivarea "lumii" chiar în condițiile unui exces de "obiectivism", lărgirea competențelor comparativismului, de fapt transformarea comparației în operație judicativă fundamentală, în sensul că tocmai operarea ei ordonează spațiul cunoașterii, stabilind competențe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Sf. Spiridon, 1898, Paris 1900, Psychiatrie. 9. Brăescu A. N., Suflurile cardio-pulmonare și importanța lor în diagnosticul leziunilor valvulare ale inimii, Iași, Tp. Dacia,1900. 10. Brăescu A. N., Scleroza în plăci forma juvenilă în Buletinul Societății de Medici și Naturaliști din Iași, 1902, nr. 3/1969. 11. Brăescu A. N., Două cazuri de paralizie generală, în Buletinul Societății de Medici și Naturaliști Iași, 1901, nr. 5/133. 12. Brăescu A. N., Suflurile cardio-pulmonare. Considerațiuni generale, în Buletinul Societății de Medici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Tp. Dacia,1900. 10. Brăescu A. N., Scleroza în plăci forma juvenilă în Buletinul Societății de Medici și Naturaliști din Iași, 1902, nr. 3/1969. 11. Brăescu A. N., Două cazuri de paralizie generală, în Buletinul Societății de Medici și Naturaliști Iași, 1901, nr. 5/133. 12. Brăescu A. N., Suflurile cardio-pulmonare. Considerațiuni generale, în Buletinul Societății de Medici și Naturaliști Iași, 1901, nr. 1, p. 1 și continuare 1901, nr. 2, p. 33. 13. Brăescu A. N., Asistența alienaților în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]