1,466 matches
-
a absorbi neabsorbitele - de până atunci - vibrații la care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul meu, le emiteam, dar și foamea de Absolut au născut în ființa mea, spontan, starea de beatitudine, necunoscută și neînțeleasă vreodată. Simțeam plutirea, desprinderea completă de cele lumești: nu mai eram convalescent, nu mai eram slab, nu mai eram lipsit de viitor! Desprinzându-se de pe scaunul său, Francisc, un tânăr înalt, blond și la fel de slăbănog ca și mine, a venit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și mai îndepărtat ca de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi de mai multe ori pentru a ne pedepsi neștiința. După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la intrarea facultății, în stradă; pe când mai stăteam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
intrăm într-o biserică în ziua Domnului și să asistăm la Sf. Liturghie stând în popor. Acolo, departe-departe, în spatele balustradei un preot celebrează sacrificiul divin. Înveșmântat în paramentele sacre, își bate pieptul, sărută altarul, se întoarce, vorbește într-o limbă neînțeleasă celor mulți; își spală mâinile, pune câteva întrebări la care nu-i răspunde aproape nimeni, îi oferă lui Dumnezeu puțină pâine, consacră, se împărtășește. Aici, în mulțime, fiecare se descurcă pe contul lui. Cineva recită Rozariul, careva se roagă unui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Îmi petrec aproape tot timpul pe patul ăsta, fără să mai am nici o putere. Până și să vorbesc îmi cere un efort uriaș. Uneori, comunicăm doar prin priviri. Întuneric Azi-noapte, am început să tremur deodată, cuprins brusc de o frică neînțeleasă. I-am spus Aiei să aprindă o torță de rășină ca să pot vedea cât mai multă lumină în jur. Am visat că sunt la Roma, noaptea, în Colloseu, și mă asediază o cohortă de șobolani. Am deschis ochii, isterizat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iunie 1923, data comemorării trecerii în neființă a poetului. El îi denunța pe acei scriitorii bucureșteni "doritori de senzații neașteptate, de bizarerii scânteietoare, de cacofonii în genul jazz-bandului, de rafinării toarse la cafenea" pentru care Eminescu a fost mereu un "neînțeles", sau căruia i s-a refuzat înțelegerea, tocmai pentru că "e adânc român chiar cu subiectele, fie și cu modelele cele mai străine", fiind "unul din marii cugetători ai rasei noastre". Pledoaria lui Iorga venea după atacurile contra lui, susținute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
urmează un drum analitic distinct și novator în interpretarea poemului eminescian, ea însăși caracterizându-și cercetarea într-o paradigmă programatică, astfel: "Demersul de față propune argumentarea unei noi înțelegeri a sensului profund al poemului, în locul tezei sensului alegoric al geniului neînțeles, teză reductivă și denaturatoare, care printr-o lungă istorie era și este încă obstinat guvernatoare a receptării și interpretării celebrului poem". ÎN CONTEXT UNIVERSAL Iustin Tambozi * Dumitru Garofil * Lefterie Naum * Dumitru Copilu-Copilin EMINESCU ÎN BALCANI (J. Tambozi, D. Garofil, Lefterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau, mai des, prin antologii: Baudelaire și Edgar Poe, Verlaine și Rimbaud
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
carnea lor palpitândă. Ajunse sub dogoarea verbului tău inspirat la o stare de incan descență totală, cu tumulturi interioare care le predispun spre cele mai mari abandonuri, posesiunea ta reală asupra acestor ființe, pline până atunci de contradicții și rezistențe neînțelese, Începe din chiar acest moment precis, de la acest avant-goût mai prețios chiar decât posesiunea ta deplină peste tot ce le-a mai rămas din biata lor mândrie și fărâmă de virtute. Legenda mis tică a fecioarei rămase grea dintr-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul ăsta zgomotos și anonim, să-i ofer cumva o mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
picioare, spune Ștefan. La puterea lui, Sultanul ista de nimic n-are teamă. De un singur lucru se teme: de batjocură! Și-apoi, batjocura e o armă ce intră în socotelile mele, pe lângă altele... -De-i așa, am tăcut, murmură Vlaicu. "Neînțelese sunt cărările Domnului". Întocmai, boier Vlaicule, întocmai... Ștefan tace. Tac și boierii. Logofete, de unde, de ne unde, să cumpărăm un pașă, o cadână, vreun eunuc, o iscoadă apropiată Marelui Vizir, să ciulească urechile ce gânduri negre se urzesc la Înalta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice rumânul. Ioane, se adresează el lui Țamblac, îți mulțumim pentru împărtășania din marea ta înțelepciune; mai deslușim și noi, proștii, din rosturile neînțelese ale lumii; sunt multe gânduri mari și misterioase de care noi n-avem habar. Că doar la sprinteneala minții nici dracu' nu ne-ntrece, sare și Mihail. Visez o vreme, desigur, eu n-oi apuca-o -, când și-n Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă aflam Într-o asemenea Împrejurare, adăugă călugărul clătinând din cap, și nu pot spune cât de uimit am fost. Da, viața noastră are legi ciudate și numai Înțelepciunea fără margini a Părintelui nostru Ceresc poate cuprinde sensurile Înțelese și neînțelese... Monseniorul trimisese după medicul său personal, care-i era devotat și pe a cărui discreție se putea bizui. I-am admirat curajul: el, primul prelat al Bisericii francilor, adăpostea o adulteră scoasă În afara legii, făcându-se și el vinovat În fața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dea bani de băutură. Într-o noapte ploioasă a fost atacată de hoț. Era un bărbat cum povestea dânsa cu un ciorap negru tras pe cap cu cojocul întors pe dos și cu un cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
său, „speranțele sioniștilor au trecut dintr-o dată de pe planul ideatic la cel al politicii concrete”. Acești politicieni au adoptat o linie de angajare clară și publică a Marii Britanii, pentru că au înțeles drumul de urmat pentru „cel mai exploatat și mai neînțeles popor”. Angajarea britanică în susținerea planului Paul Johnson. Chaim Weizmann s-a născut în orașul Pripet Marș din Motol și a primit o educație evreiască dintre cele mai tradiționale. Datată la 2 noiembrie 1917, Declarația Balfour preciza: „guvernul M.S. privește
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dramatismul existenței evreilor din România, pe monotonia suferințelor îndurate de evrei, pe vinovăția autorităților și chiar a populației românești, la un moment dat, face ca multe probleme să rămână controversate, generând dificultatea acceptării unei vinovății pentru o responsabilitate necunoscută și neînțeleasă. De aici preocuparea noastră de a răspunde la întrebarea: cum au trăit evreii în Dorohoi? De aici preocuparea pentru a realiza o lucrare cu tema: Comunitatea evreilor din Dorohoi între anii 1919 și 1945. Obiectivele urmărite fac trimitere la modul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau în spatele casei în livadă , împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să nu meargă prea departe. Dar să refacem cursul evenimentelor, așa cum au evoluat conform programării ambasadorului: La începutul săptămânii următoare plecării curierilor, la două luni de la sosirea mea la Lima și la o săptămână de la dezamăgirea mea privind comportamentul de neînțeles al șefului, marți, 20 ianuarie, la orele 17,00, eram convocați în biroul șefului misiunii la ședința de partid, prima de acest gen de când eram la Lima. Eram cei cinci membri de partid. Nici acum nu știu dacă fuseseră alegeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
urmașilor. Războiul, foametea, stagnarea se țin minte mai mult datorită martorilor oculari și odată cu dispariția martorilor riscă să dispară și istoria modernă a neamului. Nu știu cum și de ce am avut întotdeauna impresia că destinele oamenilor simpli, din popor se trec necunoscute, neînțelese, necompătimite. Deseori când trec prin Moldova mi se pare că aud tânguindu-se pe câmpurile, peste satele și pădurile noastre glasurile celor ce s-au stins fără să fi găsit cui să plângă. E o datorie a noastră să culegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Plopii fără soț, în fața cărora este așezat bustul lui Eminescu - o copie a celui din fața Teiului din Copou. Aș îndrăzni să afirm că oriunde s-ar afla adevărații Plopi fără soț ei aduc în sufletele noastre poezia și zbuciumul îndrăgostitului neînțeles. Îl aduce pe Eminescu așa cum l-am perceput poate la primul nostru contact cu poezia lui și putem spune că înainte de a învăța să citim ne-au picurat în suflet versurile romanțate: „Pe lângă plopii fără soț Adesea am trecut; Mă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Arta și cultura, după Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite aparent (întâlnite în Eseuri) îmi par nu numai frapante, îmi par chiar ciudate prin nuanțele, accentele, asemănările care se repetă istoric și metafizic, într-o filozofie agreată la rând de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar căile luminate se arată numai celor care surprind metamorfoze și miraje precum în sadoveniana "feerie a codrului, sub luna albă de iarnă". Omul și natura se întrepătrund, au clipe când "își spun ceva neînțeles, ceva foarte vechi și foarte trist", săvârșesc în fapt un act de comuniune înscris în arhitectura cosmică. Iată și o sinteză goetheană până la suprapunere: "Suflet al omului/ Cum semeni cu apa/ Destin al omului/ Cum semeni tu vântului!". Parcă spaimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat În sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune, Într-un fel, cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o Încercare de reabilitare, atât a gnosticismului, cât și a Mariei Magdalena, din punct de vedere „științific”. Departe Însă de a fi „științifice”, prejudecățile feminismului sunt simptome ale unei mentalități revanșarde, antimachiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cu admiterea („Mă înțelegeți, contestația e un vax, nici un profesor nu va recunoaște că el sau vreun confrate de-al lui a greșit“), măcar să mă recom penseze cu ceva. Discursul lui mi-a întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
statistice ale Federației Mondiale a Surzilor pe glob există o populație de cca 75 milioane de surzi. Printre aceștia se numără și elevii Școlii pentru Hipoacuzici din București. Ei trăiesc într- o lume a auzitorilor și sunt, de cele mai multe ori, neînțeleși și neacceptați, ceea ce duce la un sentiment frustrant de izolare, de singurătate. Aici intervine rolul profesorului din școala pentru hipoacuzici. El trebuie să îi ofere elevului hipoacuzic instrumentele intelectuale și psiho- comportamentale necesare integrării în viața socială și culturală din
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
din deal, de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]