1,431 matches
-
lentoarea unor astfel de clipe de magmă răcită. În contemplare neputincioasă și în gol de gânduri. Îmi pare rău că îmbătrânesc într-o lume urâtă, între oameni înglodați în meschinării și temeri. Oameni asuprindu-se unul pe altul dintr-o neînțeleasă patimă a supremațiilor. Închipuiam cândva să notez ceea ce n-am înțeles din ceea ce nu fac oamenii din jurul meu. Să le înțeleg spaimele de ei înșiși, frica de a-și trăi bunătatea, unicitatea. Și care pot trăi și fără acele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost cândva să mă trăiesc. Abia acum, scriindu-mă, mă trăiesc în tot adevărul meu, după cum viața mea, atunci, se trăia doar, nescrisă încă, risipindu-se numai în bucuria textului închipuit. Poate, astfel, înțeleg textualismul atât de mult discutat, cândva, neînțeles atunci și, adeseori, persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la rându-i, nemuritor. Mă las încă în ușa berăriei, neștiind că știu acum ce va urma. Mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
carieră literară. O tristețe a zădărniciei în fața întâmplărilor vieții tale, când, prins deodată în neștiutul lor, te trezești neputincios, neajutorat, aruncat în voia unor neînțelesuri cu care nici măcar nu poți crede că lupți. Tot așa m-am pomenit năuc în fața neînțelesului când, în urmă cu foarte mulți ani, venind de la doctorul F., unul dintre filateliștii pe care îi cunoscusem la Ester, s-a întâmplat ca tocmai în după-amiaza aceea țiganii să-mi fure în aglomerația din autobuz portofelul. Nu era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un timp neînțeles, într-adevăr, de ei și care nu făcea altceva decât să-i tragă în sorbul patimii de a-i ucide doar. Mi-era atunci scârbă de mine, de timpul meu care ucidea țărani, de toate jocurile mele scriitoricești, de neputința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adunau și aduceau tării și temeiuri de a merge mai departe. Mă cerceta, probabil, Luminarea și eu nu eram pregătit să o primesc. Mă lăsam doar în voia tăriilor ei, redându-mă vieții din deznădejdi și spaime, întărindu-mă cu neînțeleasa putere a așteptărilor, cu tainica putere venită din afara ta de a te ridica din prăbușire și de a porni iarăși spre departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înfierbîntată de atâtea nume de fete, al căror chip gingaș căutam să mi-l imaginez, după descrierile făcute de iubiții lor, îmi zburau versurile naive închinate acestora, fără să le cunosc! Sufletul îmi era înfiorat de emoții și de nostalgii neînțelese... Muncisem din răsputeri pentru succesele în dragoste ale atâtor colegi fericiți poate... Făcusem zeci de versuri fără nici o râvnă, fără nici o dragoste pentru dragoste! Eram un fel de Cyrano modern cu atâtea Roxane, dintre care însă nici una nu-mi era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-și imagineze drumul Înapoi. Dar gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de viața pământească, așteptând-o. Urcă În șaua lui Murguleț fără un cuvânt. Departe, dincolo de Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Ștefan și ale lui Vlad Împinseseră, pas după pas, cea mai mare oaste a lumii dincolo de frontierele Moldovei și Țării Românești. A treia minune fusese scufundarea flotei care sosea pe Marea Neagră, cu misiunea de a relua luptele. O catastrofă neînțeleasă și explicată de Ștefănel scurt, În stilul lui asiatic de a vorbi: „A venit furtuna”. Tânărul desenase, apoi, pe pământ, o ideogramă. Singurul care o Înțelese fusese Alexandru. „Vânt deasupra unei mări Întunecate, cădere a luminii În haosul Începuturilor”. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
umeri, dar înțelesei imediat că mă înșelasem. A da din umeri înseamnă a înțelege și a încerca să te debarasezi. Ori din tăcerea care se prelungea nu se confirma cu nimic că pe umerii bătrânului învățător ar apăsa vreo tristețe neînțeleasă, vreo melancolie turburătoare sau vreo întrebare insolubilă. Era secretul lui. Să nu fii trist, ci să acționezi împotriva motivelor care te-ar îndemna să fii. Să nu-ți pui întrebări care să te apese, că doar nu ești buricul pământului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
omul își poate modifica într-un mod amețitor felul de a vedea încît nu-l mai recunoști. Optica lui poate fi răsturnată. Dramele de ieri sânt nu atât uitate, cât răstălmăcite, diminuate cu bună-știință, înțelese greșit, sau pur și simplu neînțelese deloc, ca și când o înverșunare stranie l-ar apuca împotriva înțelepciunii. Din suferințele îndurate nu trage nimeni nici o concluzie, războaiele, despre care am proorocit că le vom desființa, nu le desființăm. Pe lângă interese economice, care ar justifica ciocnirile și antagonismele, descifrăm
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
câinii mămăliga din traistă ca unui târâie-brâu ce mă aflam. Poate că de atunci și-a dat tata seama că Îmi lipsea spiritul combativ și că aveam să devin un neisprăvit și un bun la nimica precum Marin Foiște, intelectualul neînțeles al satului. Eram mai prostănac decât ceilalți, dar mă țineau după ei - chiar dacă uneori mi-era frică sau nu-mi plăcea ce făceam - ca să nu mă Îndepărteze și să nu mă strige, cum se mai Întâmpla, „boieru’“ (cuvânt nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești Sau să plângi Pentru fericirea aceasta, Mamă. Trupul meu, dezghiocat din taină Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr și mi se strâng cuminți lângă claviculă. Ce bine e ! Neînțelesele peregrinări și cuvintele. Ucenicii de care ești mândră și care te sperie. Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, Toate‐ s în urmă. Liniștită de suferință‐nțeleasă Mă ții în brațe și pe furiș Mă legeni ușor. Leagănă‐mă, mamă. Trei zile numai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și uitați-vă aici. Le dădu scrisoarea și-și mută privirea, ascunzându-și lacrimile cu brațul. La citirea scrisorii, cei trei părură loviți de trăsnet. Nobunaga și Nobutada erau morți. Să fie oare cu putință? Era lumea chiar atât de neînțeleasă? Kyutaro însuși se întâlnise cu Nobunaga chiar înainte de a veni la Muntele Ishii. Sosise acolo, în fond, la ordinele lui Nobunaga, iar acum privea iar și iar scrisoarea, nevenindu-i să creadă ceea ce conținea. Atât Kyutaro, cât și Hikoemon vărsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie sau Takigawa. Dar poate că cele mai neînțelese dintre toate erau intențiile lui Tokugawa Ieyasu. După incidentul de la Templul Honno, Ieyasu se afla într-o poziție nemaiîntâlnită până atunci. Ce gânduri avea sau cum priveau ochii săi reci actualele evenimente, nimeni nu putea ști. CARTEA A NOUA AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el. Din nou m-au cuprins întrebările la care răspunsul - ca de fiecare dată - era incert... “Totul se petrece ca într-o poveste cu zâne bune, pe care le afli unde și când nu gândești. Mereu mă întâlnesc cu lucruri neînțelese... Unele la vedere, altele între nălucire și realitate. Numai astăzi. Coșul plin cu tot ce le trebuie unor oameni care au sfârșit treaba!... Dar la amiază?...” Am ajuns la chilie pe când înserarea cuprinsese întreaga fire. Din chilioara mea, printre frunzele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de purtător de cuvânt pentru toată generația aceasta mai nouă și a decretat ca o sentință de la volumul mașinii sale Maybach „Nu citesc, că madoarme”. Și bine a mai spus-o! A spus-o, sărmanul, cu aerul acela de martir neînțeles, din care noi trebuie să rămânem ferm convinși, că el, marele doritor de lectură, ar citi pe rupte, dacă nu ar exista acest mic impediment, strict obiectiv de altfel, adormitul după primele două fraze citite. Degeaba vă ascundeți și pufniți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată, cineva care trăia la periferia vieții. Amărâtă, am presupus că toată dimineața își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat să completez un formular. — Nota de plată o trimitem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cei din jur. Te privea drept în ochi, înțelegea tot ce-i spuneai și zâmbea des și afectuos, cât doi copii puși laolaltă. Atunci ce-avea? Suferise cine știe ce traumă teribilă, care îi distrusese capacitatea de exprimare? Sau, din motive încă neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la încercare voința și curajul - un joc copilăresc, de care avea să se plictisească până la urmă? Fața și brațele îi erau curate, fără vânătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Se spune că ce nu te omoară te face mai puternic. Și cel puțin asta a făcut viața pentru mine. Mi se pare că sunt puternică, oricum. Mama îmi spunea mereu că sunt autodistructivă. Dar eram un copil foarte sensibil. Neînțeles. Bruscată când eram copil de colegi la școală și de sora mea acasă, nu aveam pic de încredere și mergeam cu capul plecat mai tot timpul. Credeam că, dacă țin capul jos, oamenii nu or să mă vadă și or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
balm, shaving foam, Perfect! revin în baie și desfac capacul noului after shave, îmi torn în palmă stângè, apoi, dupè ce așez sticluța pe poliță din fața oglinzii, îmi frec bine obrajii, dar noul miros, persistent, mè surprinde în mod straniu, neînțeles, parcè ar fi un miros cu mii de brațe, care încolècindu-se în jurul meu, mè cuprind într-o îmbrèțișare teribilè, sufocantè, Am simțit întreaga zi mirosul acesta nou, intens, intrigându-mè, aș fi fècut orice că sè-l înlètur deși nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din mânè plutonierul major, cei doi subalterni executându-se prompți, îl apucè de braț pe turbulent că sè-l scoatè afarè, cetèțeanul, temperându-se, a devenit subit extrem de docil, incepand sè mormèie în barbè, ca pentru sine, o litanie de cuvinte neînțelese, Presupun cè prin dincolo se înțelege un fel de celulè, o locuințè provizorie, de o noapte, pentru toți cei ridicați, în împrejurèri similare de scandal și turbulențè, A doua zi, dupè ce li se mai limpezește puțin mintea aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant de adânc... când ceva de neînțeles i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici ți-ai găsit să dormi? Cară-te până nu-ți dau una! Ai înțeles? Bichon încă nu se eliberase de efectul alchimic al acelor umori excepționale asupra constituției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]