1,317 matches
-
pe umăr. Purta maleta vișinie cu un decolteu Îndrăzneț. Mama avea aproape patruzeci de ani. Și după părerea Valentinei Îi arăta pe toți - dar când o cunoscuse, proful Îi spusese că pare sora mai mare a Valentinei. Mulțumită prostește, dar neîncrezătoare din fire, mama Îl Întrebase dacă așa le spunea tuturor femeilor pe care le Întâlnea. Dacă o făcea din pură gentilețe. Iar proful, uimit, Îi răspunsese că era Într-adevăr așa. Mama ar fi fost În stare să se Îndrăgostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
publică. Ce gest nobil, spuse Maja. — Organizăm și cursuri serale pentru imigranți. — Și asta-i frumos. Dar, după părerea mea, ar trebui să faceți distincție Între cei cu acte În regulă și clandestini. Toți suntem clandestini, spuse Aris. Maja dădu neîncrezătoare din cap și-i atrase atenția că era doar o iluzie a tinereții. Un fel de populism implicat social și corect politic, de care Aris era, fără Îndoială, afectat. Dezmoșteniții, oamenii simpli, așa-numiții asupriți, nu sunt mai buni decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face cu el. — Clama ți-o fac cadou, spuse Axel Rose. E din inox chirurgical, nu provoacă infecții. — Scoate-ți tricoul, spuse Miria. Ți-l pune pe sfârc. Durează puțin. Eu mi l-am făcut deja. — Doamne, nu, spuse Valentina neîncrezătoare. — Știi să faci semnătura mamei tale? Întrebă Axel Rose, Întinzându-i o foaie de hârtie imprimată al calculator. Nu vreau să am probleme. Eu Îți fac un cadou pentru că ești prietena Miriei, dar nu știu nimic, semnătura falsă ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trei milioane de persoane, noi doi aveam ceva să ne spunem. Îmi pare mult să spun că era scris, spuse Sasha, Însă putem să vorbim oricum. Dacă aveți zece minute la dispoziție, vă pot invita la o cafea. Emma clipi neîncrezătoare. Inima ei speriată Începu s-o ia la goană. Coasta dureroasă se făcu simțită. Și ea fu bucuroasă. La aproape patruzeci de ani, nu credea că avea să i se mai Întâmple. Îi păru rău că-l Întâlnise Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-ți recomand o Îngrijitoare din Eritreea, excepțională, a rămas fără loc de muncă, fiindcă bătrâna ei a murit pe neașteptate, infarct, imaginează-ți ce ghinion, era sănătoasă tun, e de Încredere, e sora Îngrijitoarei mele... — Din Eritreea? Întrebă Maja neîncrezătoare. Înțelege italiana? Eu și Elio vrem personal care să vorbească bine limba, deja o avem pe Sidonie, care Îi vorbește Camillei În franceză, și dacă nici femeia de serviciu nu știe italiana, vocabularul ei va ajunge... — Ai perfectă dreptate. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că deja se săturase de ei. Nu trebuia să trimită mesajul acela. Îl jignise. Tati nu merita asta. Tati era foarte delicat acum. Asta Înțelesese În această seară. Un lucru uimitor. Regele Mufasa fu târât și făcut bucățele În fața ochilor neîncrezători ai puiului Simba. Kevin Își acoperi ochii cu mâna. De obicei se Întrista la gândul că Simba - chiar fără să vrea - Își ucisese tatăl. Îi aducea aminte că și el Își ucisese tatăl, povestind Întâmplarea aceea cu atacul armat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de celular. Îi plăcea să spună mult cu un efort minim. — Aveai dreptate, Îi spuse, arătându-i telefonul. Se distrează cu tatăl lor, se simt bine, totul e În ordine. — Ce Înseamnă MAMĂ TI?, Întrebă Sasha. Emma zâmbi și spuse neîncrezătoare: — Chiar nu știi? Ce facem? o Întrebă Sasha. Să ne luăm rămas-bun acum, ar fi vrut să-i spună Emma. Cândva citise un vers, dar nu-și mai amintea al cărui poet. Spunea cam așa. Cine știe ce Îți rezervă cuvântul adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fals, forțat, ochii îi erau ciudați, parcă și el observă că râse singur. Îl priveam în ochi și nu spuneam nimic. Shen. I se auzi glasul răgușit printre bătăile frunzelor. Angela. La rândul meu i-am răspuns. Frumos nume, zise neîncrezător. Apoi parcă mă privi altfel; parcă nici nu mă privi pe mine, ci ceva din mine. Se apropia cu pași mărunți și calculați, mai aproape, mai aproape...se opri. Era doar la câțiva centimetri de mine, îi auzeam răsuflarea. Privi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când ne aminteam întâmplarea din acea zi. Să se teamă de așa un bărbat copilăros? Să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu și-a dat gândurile la iveală. - Acel câine netăiat împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben pe jumătate în șoaptă: - Dacă fratele meu e îngrijorat pentru forma penisului cumnatului nostru, să-i spunem tatălui nostru să ceară ca dar de nuntă pielea acestuia. Cu adevărat, hai să cerem ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vreo douăzeci de ani. Bătrînii spuneau că n-ar fi trebuit să i se Îngăduie niciodată unui scriitor să se instaleze În minusculul apartament ocupat odinioară de paznic. Faptul că era irlandez nu intra În discuție. Bătrînii de aici erau neîncrezători față de străini, oricine ar fi fost aceștia. Pentru a fi acceptat de insulari, trebuia să fii cel puțin breton, preferabil născut aici. Ca mine. Deși cunoșteam pe de rost ceea ce a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot ce a Îndurat: moartea lui Gildas, cea a lui Nicolas... VÎrîse adînc cuțitul În rană, cu cruzime, nu exista o mai bună strategie pentru a evita să răspundă Întrebării tinerei femei. Lucas simți o străfulgerare de ură, dar durerea neîncrezătoare pe care o citi pe chipul Mariei Îl străpunse. - Nicolas?... Nu... Nu, nu el... O simți clătinîndu-se, i se prăvăli În brațe. - Luați-o de aici! explodă Lucas. Yvonne Îl măsură cu dispreț. - Nu știi să-ți păstrezi cumpătul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să meargă să consulte un psiholog, cineva care s-o poată ajuta să explice viziunile acelea recurente, hipnoza putea, de asemenea, să dea rezultate bune, făcînd-o să coboare la un eveniment traumatic ascuns adînc În subconștient... Marie avea o expresie neîncrezătoare. - SÎnt sigură că sînt refractară la genul ăsta de trucuri... - În astfel de cazuri, se administrează un ușor calmant Înaintea ședinței... - Un calmant?... Cum ar fi Mésadrolul? GÎndurile lor urmară Într-o străfulgerare același raționament, astfel că vorbiră amîndoi odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O știu pentru că eram acolo. Îl văzu tresărind și Înghiți În sec Înainte de a adăuga: - Bebelușul acela eram eu, Christian. O privi neîncrezător. Dar privirea verde nu mințea. Simți scurt că rațiunea Îl lasă baltă. - Nu eram decît un copil... - Pierric avea doar șase ani și mi-a salvat viața, ținîndu-mă la pieptul lui toată noaptea. Christian avu o expresie amară. - Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură din cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum Însă, când iar ne paște urgia, o să avem din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prins să ne strecurăm printre frunzele grele și copacii groși. Deodată, dădurăm peste o potecă Îngustă care se afunda În desiș. Runa, care știa cel mai bine să vadă urmele, ne făcu semn să așteptăm. - Sunt tot copii, pufni ea, neîncrezătoare, privind la crengile din jur. Numai copii. Ne uitarăm și noi, cu luare aminte - crengile și frunzele erau rupte doar până În dreptul pieptului nostru. Mai merserăm ce mai merserăm până ce ieșirăm Într-un luminiș, unde dădurăm peste nenumărate urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
câine... Asta ați vrut! He-he-he! Dar nu! N-am să vă las! Regulamentul prevede covor roșu. Am să cer eu covor roșu! ARTUR (Dintr-o dată interesat.): Prevede așa ceva? Nu minți? GARDIANUL: Am să cer pantaloni noi, cămașă albă, nouă-nouță! ARTUR (Neîncrezător.): Ești sigur? GARDIANUL: Sunt! Eu m-am născut gardian! Cunosc regulamentele pe de rost. ARTUR: Poate că s-au schimbat între timp... GARDIANUL: Nici vorbă. La noi nu se schimbă nimic. ARTUR: Nu știi ce vorbești. GARDIANUL: Cred și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Da’ acolo ce se vede? BRUNO (Privind în direcția arătată.): Unde? FETIȘCANA: Acolo. (Toți privesc.) BRUNO: A, s-a luminat de ziuă. GRUBI: Știi, acolo nu e ca la noi. Aici se-ntunecă și acolo se-nluminează de ziuă. FETIȘCANA (Neîncrezătoare.): Ei, aș! GRUBI: Zău! Întreabă-l pe BRUNO. PRIMUL BĂRBAT (Scoțându-și pălăria.): Domnișoară, domnul GRUBI are dreptate. S-a dovedit științific acest lucru. FETIȘCANA: Zău? (Începe să arunce rufele murdare în groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Pfuuu! Ce mizerie! PRIMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fetiței! Să v-auză Dumnezeu! îngână Garofița. Și dau pălinca peste cap. Bună-i! Arde! Te curăță de boală, mamă! Mai târziu, după ce domnișoara și-a luat rămas bun și cei doi părinți au rămas singuri, se uită amândoi curioși, neîncrezători la foaia de hârtie albastră, certificatul de naștere al fetiței, pe care scrie cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai au o fată, pe nume Sabina. ─ Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. ─ Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
părinte la popor. De ce-l citești, nu ca să nu uite poporu cum și ce-a fost? Părintele Macovei clătină abătut din cap. Oftă. Goncea nu-l lăsă să deschidă gura: - Mai e și chestia aia mistică..., zâmbi el lung, parcă neîncrezător. Cu Chiru ăla de l-ai făcut scăpat sau ce io-i fi făcut, de se zice c-a rămas în Baltă, unde-a inundat de-a făcut baraju’, ș-o ține de atunci tot așa într-o veselie. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
accident de-a nenorocit-o unul și s-a retras. Mă mai văd cu ea, că mă duc și eu câteodată p-acolo, la bordeleze. Singura chestie e că Mantinela mă bagă la tariful minim, de începători. Clătină capul, trist, neîncrezător. Oftă învins: - Parcă citește Tomnea ăsta listele cu ăia de cere bani... Are contabili, casieri, magazioneri care face treaba. El doar deschide teșchereaua! Pancratz nu-l mai urmărea. Își continuă gândul. - Tata tot intendent în diplomație a fost. Dacă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-o parte. Nu-i fu greu să observe pe frunte, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la acea întâmplare, se pierduseră, nu se știe cum), Centrul îi pregătise un Starousal WetDrama, o versiune FirePlace și un program secundar numit Sex in Space. Câteva mici cadouri, spuseseră ei, pentru alungarea monotoniei. Și îi făcuseră cu ochiul. Întrucâtva neîncrezător și cu plăcerea unei surprize interzise, activase Sex in Space, ceea ce fu o mare prostie, deoarece computerul de agrement se blocă. Îl resetă și citi atent instrucțiunile. Ele specificau: Încărcați oricare din aceste programe și apoi introduceți utilitarul Sex in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să șușotească și să se înghiontească între ei. Numai Cristina, din bâzâiala generală, azvârlea în sus un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]