917 matches
-
la candidatura pentru președenția republicii liberale România, am renunțat fără nici o explicație, lăsând pe seama istoricilor viitorului să elucideze misterul. Odată mai mult opinia publică a fost bulversată, ce zic, șocată, inimaginabila mea imprevizibiliate imperativă a operat, imanent, cu urme de neșters. Versiuni circulă mai multe, se enumeră astfel cinci motive principale determinante ale retragerii din arenă, dintre care ultimul, anume lipsa oricărei șanse de reușită, ar fi prevalat. Cel dintâi se referea la uriașul val de simpatie ce s-ar fi
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
Memoria și uitarea hăcuiesc încă și mai mult trecutul, articulându-l; orice experiență pusă în cuvinte este ca și uitată.” O perspectivă postumană prin excelență: „cei care se consideră «umani» vor pretinde că au un «suflet» și o «istorie» de neșters, în timp ce postumanii vor susține că sunt parte din tot ce există și că orice lucru are un lucru al său, inclusiv rețeaua pe care o pun actualmente în trepidații cu tropăitul lor indignat. Este o ceartă fără rost, iar dacă
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
Gina Sebastian Alcalay O serie de fragmente biografice ce mi-au căzut recent în mînă analizînd traiectoria unor mari creatori care prin geniul lor au lăsat o amprentă de neșters asupra secolelor lor, mi-au lăsat în gură un gust mai degrabă sălciu și amar. De multe ori în cazuri similare am fost confruntată cu opțiunea: între un om (o personalitate) cu slăbiciunile și carențele sale dezgropate încet, încet, din
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
unde învățam. De altfel, mulțumită energiei și eforturilor sale neobosite, a fost posibilă construirea, în timpul ultimului război, a clădirii liceului, care găzduiește astăzi și o mare parte a Universității de Stat "Alecu Russo". Îi păstrez profesorului Simion Vărzaru o amintire neștearsă și plină de recunoștință. În primul rând pentru înaltele cunoștințe de limbă română, pe care mi le-a transmis mie și colegilor mei și care ne-au făcut să vorbim foarte bine limba noastră. Ajungând la București, el a continuat
Curierul „Ginta latină” by Alexandru Budișteanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2251]
-
prin două epoci de aur ale arhitecturii: perioada gotică, sub domnia Sfântului Împărat roman Carol al IV lea, și sfârșitul anilor 1950, moment în care povestea ei de dragoste (de inspirație sovietică) cu betonul nearmat a lăsat o urmă de neșters asupra peisajului urban. [...] Dar Molvanîa este și o țară ultramodernă, iar Lutenblag se mândrește cu o viață nocturnă dintre cele mai agitate din Europa. Puteți vedea în localuri studenți molvanieni la curent cu moda, dansând toată noaptea pe muzica orchestrelor
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
o dată, iraționalul unei reacții colective nu este în sine un argument suficient pentru evoluția ulterioară a evenimentelor. Finalul filmului relevă faptul că aceste chestiuni rămân nerezolvate, că odată stigmatul așezat pe fruntea membrului unei astfel de societăți tribale devine de neșters. Vinterbeg supralicitează în acest sens pentru ca demonstrația să fie perfectă, însă câmpul motivațiilor rămâne fragil și numai excelenta prestație actoricească îi camuflează inconsistențele.
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
boierul Alecu Balș, familia și invitații săi. Cealaltă parte a concertelor au avut loc în tradiționala sală Ion Baciu a Filarmonicii, care, deși este marcată tot mai vizibil de trecerea timpului, poartă între zidurile ei amintiri memorabile și rezonanțe de neșters. Spicuiri din Festival, ediția 2011 Anul acesta, organizatorii au inclus în program (22 noiembrie) un concert inedit pentru scena și publicul Filarmonicii: o excelentă incursiune în ambianța muzicală a începutului de veac 19, cu ansamblul bucureștean Trei Parale. O asemenea
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
al unei vitalități tulburi, arhaice: Și-am scris la lumina pupilelor duble/ O sută de versuri fără unu / ( Cel care ne mănîncă delirul tăcerii/ Cu gura lui mătrăgunu’).// Acum, mă rog de mierea de candelă/ Să-mi fie dulciul de neșters / Și scriu încăodată cele 99/ De versuri peste singurul vers" ( Un vers de electru). În această atmosferă de mister verbal ( virtuozitatea e tangentă la abscons), poezia dobîndește o alură de descîntec straniu, e o "descîntotecă" de murmurat în neștire, deschisă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
acel mic nod din creier, moștenit prin mii de milenii, de la reptile? Oare, de când lumea, indicele de violență socială rămâne stabil? Sau vălurește el ciclic, după petele solare? Cutremurându-ne de groaza unei orori, devenim mai sensibili? Una din amintirile neșterse ale anilor mei de formație a fost secvența dintr-un film documentar în care un șarpe înghițea ritmic o broască rămasă doar cu capul afară din fălcile reptilei. Cu ochii încă mai bulbucați, broasca țipa cumplit. N-am tras din
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
Cum, de ce, în ce împrejurări au scris ei i se par criticului întrebări "la fel de importante ca lectura propriu-zisă a operei". Deși exilul nu e o invenție a timpurilor moderne, acest fenomen - ni se precizează - lasă pentru prima oară "urme de neșters" în literatura noastră odată cu Revoluția de la 1848. Dintre revoluționarii români exilați la Paris, Ion Heliade Rădulescu trăiește cu cea mai mare intensitate drama lipsei de audiență a intelectualului aparținând unei "culturi minore", drama inadaptării, prilej pentru autor de a întreprinde
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
Tăcuta umbr-a lacrimei fierbinți Ce-a izvorât odată, mi se pare, A mai rămas chezașă-n năzuinți Pe-obrazul tău, neștearsă de uitare... O clip-a fost, ori cine știe câte Și-o albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă urmașii lui moș Vasile Căpitanu sunt buni de plată.” „Asta cam așa-i. De aici din catastif se vede limpede că toți și-au plătit datoriile, numai Vasile Capitanu a rămas cu datoria neștearsă... Ceea ce înseamnă bun de plată”. „Și cum se poate cere datoria asta, domnule perceptor?” - a întrebat Costică. „Faci tu o cerere la primărie și percepția îi pune pe urmași la plata datoriei. Adică pe Toader Grindei, zis Căpitanu” - a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și înghite. — Dimpotrivă, e vorba de fragilitate. Spune acolo, în Coran, că cea mai fragilă și iluzorie protecție e casa păienjeniței. I se umezesc ochii. — Cum ai intrat în circuitul porno? o întreb. — Nu mai are importanță, zice. E de neșters, ori cum. Nici n-am socotit la câte ședințe filmate am participat. Aruncă țigara. — Nu știam engleză. Când mi-au propus numele mai scurt Butt, mi s-a părut că sună bine. Numai platitudini trec prin cap în momentele astea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Francisco de Quevedo, nici Velázquez, nici căpitanul Alatriste, nici epoca mizerabilă și magnifică pe care am cunoscut-o atunci nu mai există. Însă rămâne, În biblioteci, În cărți, În tablouri, În biserici, În palate, În străzi și piețe, urma de neșters pe care au lăsat-o oamenii aceia În peregrinarea lor pe pământ. Amintirea mâinii lui Lope se va șterge doar odată cu mine, când voi dispărea; ca și accentul andaluz al lui Diego de Silva, sunetul pintenilor de aur ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și alunecând de lângă ea, și-abia când totul se isprăvi și trebuiră să urce rănitul pe bancheta din spate, o trezi dezmierdător, cuprinzând-o în brațe ca pe-un copil. În văzul bătrânei. Asta știa. Știa și-avea să rămână neșters: starea aceea nemaipomenită de limpezime și vioiciune cu care se trezise; o senzație atât de-mbătătoare de poftă de viață în moliciunea aerului, că aproape nu înregistră ultimele preparative pentru transportul rănitului și nici tragerea la sorți din cuvintele schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
văzut că citea articolul domnului Pleșu din Dilema veche nr. 282, Brancardierul român, text bazat pe antiteza spital occidental, spital autohton. Primul stabilment seamănă cu un mecanism impecabil, al doilea este un fel de poem care-ți lasă "amintiri de neșters". La cardiologie, de pildă, unde e necesară imoblitatea, "în banalele spitale capitaliste ești dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon și ești adus înapoi cu același pat". La noi, unde paturile din salon sunt imobile, intervine brancardierul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
a desfășurat o bogată activitate în domeniul științelor naturii, fiind bine cunoscut pentru activitatea sa în mediile academice din diferite centre universitare. Din fericire, noi am avut șansa de a-i fi fost elevi mulți ani și-i păstrăm o neștearsa amintire ilustrului nostru dascăl de de științele naturale, care predă lecțiile cu atâtea exemple, într-o manieră veselă, dar de o înaltă ținută stiinfifica și educativa. Lecțiile sale erau așteptate de către elevii, căci profesorul știa să le facă deosebit de atractive
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
să stârpească și meditația asupra morții, și imaginile vieții și făcu sforțări spre a se fixa în ceva intermediar, evenimentul unic al executării sale. Făcu repetiții mentale, căutând ținuta cea mai solemnă, spre a lăsa în urmă-i o amintire neștearsă. Își evocă după aceea adunările camarazilor comemorîndu-i statuia probabilă ce i s-ar ridica mai târziu, perpetuarea figurii sale în manuale. Era mereu încredințat că fapta sa ieșea din comun și va trebui să fie înregistrată în istorie. Evenimentele în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contau pe surpriza la intrare și ieșire, când vitraliul, puternic luminat de lumina electrică, cădea în atenția musafirilor. Atunci puteau face o aluzie cât de mică la Pica și aveau certitudinea că acela care pleca lua cu el o impresie neștearsă. Pe pereții interiori, de-a lungul scării, Ioanide făcuse câteva aplicațiuni de mici basoreliefuri și medalioane. Ideea îi venise prin Hagienuș. Acesta încerca să-și vândă pe furiș piesele arheologice. Într-o zi, orientalistul intrase repede în casa lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin urmare și în gândire, lucrurile noi pe care acesta le examinează spre a le cunoaște; ele se vor adapta cadrelor preexistente. Din acest motiv, atunci când se formează o reprezentare elaborată a universului, limba vorbită își pune o amprentă de neșters asupra sistemului de idei care prinde contur”. Oamenii care aparțin unui grup lingvistic posedă, prin limba lor, un tezaur comun, din care fiecare cunoaște o parte mai mare sau mai mică, în funcție de cultura și de atitudinea sa, și faptul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și Divicone, care sunt întru totul invenția mea; împreună cu sfântul din Orléans, aceste personaje reprezintă feluritele manifestări ale creștinismului pe care le putem descoperi în acea epocă tragică și tumultoasă din care Biserica a ieșit modelată într-un chip de neșters, cum s-a întâmplat, de altfel, cu întreaga societate europeană. Coperta 2 Deasupra Fragment din roman: Atila era acolo și discuta însuflețit cu căpeteniile. Părea încruntat și furios, dar pefect stăpân pe sine. Hotărât, se îndreptă apoi spre războinicii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de un ofițer de pe Dacia, să vizităm Atena. Întâi, muzeul, unde văd un frumos tablou de Jordaens și câteva desenuri de Rubens, apoi cam în grabă urcăm pe Acropole, unde locul, templele și trecutul cunoscut din cărți ne lasă amintiri neșterse. Acei ce au creat aceste minuni, desigur, au fost o lume mai fericită decât amărâții muritori de azi. Cum vor fi arătat întregi acele temple cu statuile și lumea aceea frumoasă și simplă. Nimeni mai mult decât grecii vechi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cariera sa, a funcționat la mai multe școli, din cauza anilor de căutări și modificări ale învățământului românesc și a tulburărilor din timpul războiului Noi am avut șansa de a-i fi fost elevi mai mulți ani și-I păstrăm o neștearsa amintire ilustrului nostru dascăl de geografie, care predă lecții de o înaltă ținută stiinfifica și educativa. Totdeauna lecțiile sale de geografie erau chiar așteptate cu multă curiozitate de către elevii, deoarece profesorul Vasile Tiganescu știa să le facă atractive prin descrierea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
costa, le folosesc de-o vreme încoace când fac laba, să văd dacă sunt rezistente în condițiile unui futai simulat. Până acum, totul e-n regulă. Cum rămâne însă cu sacrul cauciuc care și-a lăsat de-acum amprenta de neșters a formei imprimată pe portmoneul meu, cel cu totul deosebit, cu moțul lubrifiat, pe care îl păstrasem anume pentru cordeală? Cum aș putea să cred că n-a suferit nici o stricăciune după ce am stat cu fundul pe el la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a început a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de neșters, o amărăciune prea adâncă spre a putea fi înfățișată în cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă mormânt; mintea îi repeta rar cuvintele preotului citite din sfânta carte: ” Și, oricine cred în Mine, nu va muri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]