11,252 matches
-
întors spre fereastră. Avea în jurul taliei un scutecel, piciorușele fiind rămase la vedere, subțirele, cu bazinul bombat, având acele semne de copil subnutrit, rahitic..., prost îngrijit. Dormea. Doctorița a strigat-o pe nume, atingându-o. Fetița a avut o reacție neașteptată. Deși, doctorița era poziționată în fața ei, fetița a deschis ochii mari odată cu întoarcerea capului, țintind cu privirea, însă, pe Emanuela. Acesteia i-au dat lacrimile, privind-o fără a-i veni să creadă că ceea ce s-a întâmplat este real
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
Lizette în persoană, care i-a spus următorul proverb: „Nu tot ce zboară se mănâncă și nu tot ce se naște, e bastard!”. Ca într-o comedie de bulevard, amândoi au ridicat mâinile ca-n fața unui revolver apărut pe neașteptate. Și-au ridicat mâinile și s-au predat neputinței. Secretara și-a retras demisia, iar directorul și-a promis sie însuși să nu-și mai vâre nasul în burta salariatelor sale. ------------------------- Harry ROSS 20 februarie 2015 Israel Referință Bibliografică: Harry
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
poveste aștepta cuminte reacția lor, parcă. Se născuse, ajutat de Flower-Power, dintr-o jumătate de pară a cărei fărâmă de codiță rostuia împreună cu o bobiță de afină boticul strălucitor și găsitor de miresme. Trupul, bombat spre rotunjor, oferea privitorilor mulțime neașteptată de țepi-vârfuri de scobitori răsărind împodobite cu stafide. Ce mai, hlamida arămie îi conferea un aer de sărbătorit, cum i se și cuvenea Americanului. Doar el îi adunase acolo spre bucuroasă întâlnire, nu?! -Aha, arici pentru American, dar de ce tocmai
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
numărat și noi, cei care ne-am pus semnăturile în josul articolelor care salutau victoria poporului... De ce “Libertatea”? Foarte simplu: a fost cuvântul care a izbucnit cu o forță indescriptibilă din piepturile celor care, în Piața Palatului, își savurau noua și neașteptata condiție de oameni liberi. Document, atestare istorică, “Libertatea” mai are și o altă semnificație: ea consfințea prima și cea mai importantă dintre libertățile pe care le-am obținut, din propria noastră voință, cu preț de sânge, și care acum ni
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
care au avut loc în Europa de Est și Centrală la sfârșitul anului 1989, începând cu căderea zidului Berlinului, au culminat așteptat sau neașteptat cel puțin cu o lovitură de stat în România (decembrie 1989), percepută nu de puțini teoreticieni ca un neașteptat dar divin”. Ion Măldărescu: Acest „dar divin”, cum îl preamărește domnul Tudor Petcu, a constituit începutul sfârșitului României, domnule profesor octogenar. România a fost condamnată, jucată ca miză la ruleta Noii Ordini Mondiale și a fost pierdută, în detrimentul oropsitului popor
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
c-un ștergar/ cusut de mama din sufletul ei blând și iubitor/ și de colindele cântate de bunic la gura sobei” (Un decembrie al amintirii). În tensiunea amintirilor și regretelor, a singurătății și a unui cumplit zbucium sufletesc declanșat de neașteptata trecere din prezent în trecut, Ileana-Lucia Floran își asumă ipostaza așteptării, convinsă că reîntregirea cuplului este posibilă doar prin chemarea celui plecat către cel rămas: „M-ai lăsat în urmă,/ cu ochii scrijeliți/ de osânda secetei/ care mi se rostogolea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
chiar urmărit de critici și vânat de scribi sub acoperire, am perseverat. Nu este ușor să creezi, să faci un pas fără să asmuți asupră-ți vietăți triste și ridicole. „Limpezimi în ape tulburi” a creat rumoare. Reacția a fost neașteptată. S-au dat telefoane... Am luat act. Nu-i nimic.. Nu am făcut altceva decât să dau cuvântul oamenilor, fără puneri în scenă și conspirațiuni. Întotdeauna voi fi încântat să vorbesc pe șleau. E cel mai bun mod de ascultare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
medii peste 7.00 la tituarizare, dar care nu au fost repartizate. În segmentul II, sunt 53 de cadre care vin din primar și care nu au fost la concurs," a declarat inspectorul general școlar. Soluția de rezervă este una neașteptată, Inspectoratul General al Municipiului București (ISMB) dorind să atragă și categoria persoanelor ieșite la pensie. "O altă categorie este aceea a pensionarilor, pe care vom încerca să îi atragem, sau titularii care ar putea lua o a doua normă. Avem
Pensionarii, soluția de avarie a Inspectoratul Școlar al Capitalei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82203_a_83528]
-
din el, trebuie să-l opresc de a mai exista, și atunci mă gândesc la un final de efect, așa cum obișnuiește literatura adevărată, cu ajutorul fanteziei să închei eu scena morții lui." în articulo mortis, bătrânul comunist va rosti cea mai neașteptată lozincă - las cititorului plăcerea de a o gusta. Finalului îi succede un Argument de natură a limpezi de astă dată starea autorului în lume, din care motive n-a fost nici rezistent, nici dizident, că, nesupunându-se cenzurii și succedaneelor
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
ingrat, meschin, în care este introdus Nicolae Labiș în panoramă, împins în fundal. Geo Dumitrescu, fără vreun volum publicat în acest interval, trecea printr-o perioadă de indezirabil, fiind exclus în 1954 din PMR și reprimit abia în 1963. Oarecum neașteptată este uitarea lui Miron Radu Paraschivescu (enumerat totuși în configurația generală a canonului, dar nereluat la privirea în detaliu a poeziei), tributar epocii cu multă poezie conjuncturală, dar necreditabil pentru comportamentul său prea îndrăzneț la conducerea "Almanahului literar" de la Cluj
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
plăcere a jocului. Se simțea că se pronunță asupra oricărui subiect în cunoștință de cauză, că a citit mii de cărți și că a reflectat asupra a ceea ce a citit. Dar și că se amuză în sinea lui, descoperind posibilități neașteptate de sistematizare a informațiilor, paradoxuri, ase-mă-nări între extreme etc. Spiritul ludic (practicat de altfel cu măsură și bun-gust), făcea credibil sentimentul răspunderii față de literatura română, care altfel ar fi părut demagogic (pentru că așa pare, din nefericire, la noi tot ceea ce
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
159) Dincolo de asemenea cazuri de scăderi vizibile, meritele cărții sunt - și ele - limpezi. Și nu am în minte neapărat reușitele tehnice care țin de o anume claritate a scriiturii, de un stil fără trasee sintactice ocolitoare sau de o precizie neașteptată a informației îndoielnice. Sunt, e drept, și acestea de remarcat, după cum rămân de condamnat alunecările în afara limitelor unor astfel de parametri stabili. Ce mi se pare mai greu sesizabil dintr-o perspectivă comparatistă, dar totodată mai plauzibil sub unghiul de
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
I. Caragiale, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu etc. etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan, un singur protagonist: Tudor Arghezi, valorizat superlativ la același nivel cu Mihail Sadoveanu și, într-un mod neașteptat, fără nici un reproș, ca și în cazul prozatorului. Nicăieri nu e vorba de misticism, dimpotrivă, Arghezi e un "antimetafizic". Privirea globală a operei e întru totul favorabilă, fără nici o umbră: "Universul poetic arghezian e de o colosală bogăție și varietate
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
impresionant de domnitori executați) sau de asasini (există un lung șir de asasinate, din Antichitate - de la Burebista - pînă în anii epocii contemporane - Duca, Argetoianu, Iorga etc.); se poate muri în floarea vîrstei (Porumbescu, Labiș, Lipatti); moartea poate să vină pe neașteptate (Gheorghe Bibescu, Ionel Brătianu) sau după o lungă agonie (Bolliac, Galaction); se poate muri în exil (vezi iarăși domnitorii), în închisoare (numai dacă am aminti de victimele comunismului și ar fi îndeajuns) sau în sanatoriu (Eminescu, Bolintineanu). Sinuciderile sunt și
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
Cosmin Ciotloș In mod neașteptaT, două din cele mai consistente - poate chiar, neconcesiv, cele mai consistente - volume de critică literară apărute în intervalul acestei jumătăți de an editorial se referă exclusiv la figura publică a poetului Eminescu. Îmbucurătoare - dar și demnă de multe precauții - potrivire
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
morală, a accentuat experiența de grup și a atenuat semnificativ diferențele specifice. Pradă aceleiași situații-limită, presupusul Tizian și prezumtiva Rosalba Carriera devin egali prin eșecul și prin victoria comună, prin ieșirea abruptă din lumea lor firească și prin revenirea, la fel de neașteptată, în spațiul lor anterior. Iar dacă ele au fost expuse, mai apoi, la Muzeul de Artă, acest lucru se datorează în primul rînd aventurii pe care au trăit-o împreună, faptului că, asemenea unor ființe vii, au reușit să-și
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
James Levine. Printr-o fericită întâmplare, prin indisponibilitatea baritonului prim ce urma să interpreteze rolul, el a cântat un spectacol, înregistrând un succes remarcabil. În rolul lui Figaro a demonstrat că posedă o voce bine timbrată, consistentă, prezentând o lejeritate neașteptată în execuția registrului acut și în același timp, un joc actoricesc nuanțat, plin de vivacitate și dezinvoltură. Sperăm să-l mai auzim pe scenă cât de curând. În Almaviva, tenorul clujean Tiberiu Simu ne-a impresionat prin vocea sa plină
B?rbierul din Sevilla by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/83261_a_84586]
-
ale mezzosopranei. Opera conține pasaje de recitative alternate cu vocalize elegante, exprimând o largă paletă de stări sufletești, de la bucurie și dans la rugăciune și moarte. Ca și în lucrările sale de teatru instrumental, compozitoarea le încredințează instrumentiștilor și soliștilor neașteptate roluri: în teatrul instrumental (și în opera de cameră) instrumentiștii se exprimă și prin mimică sau joc de scenă, le sunt încredințate mai multe instrumente (care au și rol de personaje); în oratoriul de cameră, soprana bate din palme, iar
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
Al. Săndulescu Liviu Grăsoiu, autorul unor monografii apreciate despre V. Voiculescu, G. Topîrceanu, Emil Giurgiuca, deci cu state vechi de istoric literar, este în egală măsură, dacă nu ceva mai mult, un critic al actualității, al "aparițiilor neașteptate", cum s-a numit rubrica susținută lunar în "Convorbiri literare" între 2000-2007. De aici și titlul volumului. Autorul a avut în vedere "debuturile insolite și curajoase" și, aș zice, nu numai. El se întoarce mereu la "prima sa dragoste" - Vasile
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
atras de inedite, ca cele de mai sus, și în principal, de scriitorii din exil sau de comentarii consacrate operei lor, ca în lucrarea de referință a regretatei cercetătoare germane, Eva Behring, Scriitori români din exil 1945-1989. în acest sens, "neașteptat" i se pare criticului volumul Scrieri de George Ciorănescu, prefațat de Iordan Chimet. Mai întâi, este remarcat poetul din volumele Morior ergo sum (1981) și Metaerotism imaginar (1990), apoi, prozatorul și traducătorul, Liviu Grăsoiu regretând "necunoașterea în România a creației
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
său îi apare concentrat "cu multă substanță și multă încărcătură emoțională". în bună măsură autobiografic se vădește și volumul Confesiuni paralele, republicat sub titlul Frica al lui Costache Olăreanu, și pe care criticul îl comentează, de asemeni. O excelentă "apariție neașteptată" este pentru Liviu Grăsoiu volumul Tortura pe înțelesul tuturor al fostului său coleg de la Radio, Florin Constantin Pavlovici, în care identifică, pe bună dreptate, un "memorialist de mare talent", "un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
care identifică, pe bună dreptate, un "memorialist de mare talent", "un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului, a talentului descriptiv și de portretist". Și "totul pe fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu Grăsoiu înscrie și opere sau autori stimabili, ca Ovidiu Drimba, cunoscut om de cultură universalist și comentator al lui Blaga, ca prozatoarea Maria-Luiza Cristescu, lăsând o veritabilă "mărturie testamentară" în ultima ei carte Politici ale romanului românesc contemporan, ca
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
-se la locul și rolul compozitorului și a muzicologului Liviu Glodeanu în universul muzicii românești, strălucitul muzicolog, lexicograf și prof. univ dr. Viorel Cosma, în Lexiconul Muzicieni din România nr. 3 (2000), nota: Despărțirea timpurie (39 de ani) și brutală, neașteptată, de Liviu Glodeanu a însemnat o pierdere imensă pentru componistica românească, fiindcă făcea parte din generația post enesciană de puternică forță interioară de la care se aștepta foarte mult, operele Zamolxe și Ulysse, Suita pentru corul de copii, Oratoriul Un pământ
LIVIU GLODEANU - 75 de ani de la naștere by Al. I. BĂDULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83436_a_84761]
-
o tentă melancolică, în care se citește și o mare, îndreptățită îngrijorare pentru destinul culturii românești măcinate din interior." Cronicarul a mai reținut studiul lui Ion Papuc pe marginea traducerilor din Rilke ale lui Mircea Vulcănescu. Există, potrivit, autorului, o neașteptată corespondență între sensul unora din versurile lui Rilke și destinul care îl pîndea pe cărturarul român. Preocuparea pentru sacralitate este prezentă la Mircea Vulcănescu în toate etapele biografiei sale, sub cele mai diferite forme, însă ea devine manifestă, se personalizează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
Împins de un restort magnetic); "dar cîine al iadului oricîte flăcări gălbui/ ar țîșni din gura ta păcătoasă/ tu niciodată nu te vei înălța cu ele la cer (...) că nu știu de ce în vremea de azi iarna cumplită/ vine pe neașteptate/ și te zidește atît de adînc în zăpadă/ încît după ce scapi de ea te simți/ îmbrăcat în vestmîntul celor înviați din morți" (Trecerea crivățului prin oraș). Un cuvânt aparte de apreciere se cuvine lui Ștefan Borbély, pentru excelenta prefață dedicată
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]