1,328 matches
-
țări Luceferii ce cată-i Zâmbesc de la fereastră Sau muntele îl râde Formând reflex doi sori? Se-apropie nostalgic Și brusc,se-nseninează Zărind năframă albă În repede-asfințit: “Ce dor mi-a fost crăiasă Ca să te știu asemeni Cum inima-mi nebună De mult te-a zămislit!” Roșind de încântare Sfioasă peste poate Șoptit doar,castelana Răspunse:”Dragul meu!” ... Și-așa sfârși povestea Ce-am spus-o într-o seară-n Castelul de pe munte Iubit de Dumnezeu. DAN MITRACHE Referință Bibliografică: POVESTE
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
poftă de mâncare pantagruelică, altădată, seara, refuza masa, acum ceva nou se petrecuse cu ea: o cuprinsese o poftă nebună de viață. Poate plimbările, poate aerul primăverii, poate decorul nou al vieții, departe de grijile zilnice, sau poate Eminescu! Ce nebună! De ce-i spusese ea că-l iubește? Ea, femeie măritată, cu două copile acasă! Se zăpăcise, Eminescu-i luase mințile! Și-acasă nu scrisese nici un rând de câteva săptămâni. Negreșit că-i va scrie lui Ștefan că se simte bine
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
cineva, o forță nevăzută, îi luase glasul; voia să deschidă gura și nu putea. Trase apoi zmucit mâna din mâna poetului, prinse poalele rochiei lungi cu mâna, le ridică așa cum fac țărăncile când trec o apă, și fugi ca o nebună din acel templu... Eminescu, cu vocea lui de bariton, striga după ea: „Corinaaa!” S-a trezit din vis cu vocea lui Mihai strigând-o. Inima-i bătea ca ieșită din baieri, o durea capul, parcă tot corpul îi era greu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
casă, / De-i afla-o afară,/ Cu ibovnic vorovind/ Tu să n-o lași, / Până ce ea cu mine / S-a-ntâlni/ Și n-a vorovi. Tu să nu-i dai stare, / Și-așezare / Pân-seara / La-mbrățișare... Veronica râse ca nebuna de descântecul lui ciudat. Era așa de frumoasă când râdea cu gropițele ei din obraz și cu părul în neorânduială ca o mătase, încadrându-i fața roșie ca mărul, cu gâtul ca un colan, ieșind din albul cearceafurilor... -Dar spune
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
doliului ce-l va purta în suflet toată viața, soția și copilul Andrei. Soarta nemiloasă făcuse ca, imediat după ce se cununaseră în sfânta biserică, Nicolae să fie mobilizat în săptămâna viitoare, și dus pe front în linia întâia. - Oprește-te, nebuno!... Vrei să mă sperii? A-nceput să-și maseze zona din partea stângă unde-i zvâcnea inima, dar când trecea cu degetele peste golul din capul pieptului, se oprea. Îi era frică să apese, fiindcă-i spusese lui cineva: Dacă te
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
spune prin hohote de râs. - Pentru asta... Ești mulțumit? Acum trecuse ea deasupra, și-l gâdila în apropierea buricului. Hai să fim cinstiți: așa-i că n-ai pierdut mare lucru?... Mișcându-se în sus și-n jos ca o nebună, se apleacă pecum o cobră și îi mușcă buza de sus, fără să-i producă prea mare durere. Nu tot timpul ai fost cu mine? Recunoaște că nu ai dus dorul de... Ai avut-o când ți-a poftit pipota
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
în zbor, îmi place codrul galben ca o portocală toamna și-mi place șirul cocorilor zburând spre apus săgeți mișcătoare către ape și goluri de întuneric din stele îmi place cum cade argintul pe jos și luna cum mișună ca nebuna prin câmpuri de cer e parcă ființa ce privește la noi cu regret că suntem trestii de baltă trecătoare suflete așteptând la poarta Sfinxului intrarea-n abis câteodată mi-ar plăcea să mai am paisprezece ani să mă dau cu
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului La umbra nopții Ascult cum noaptea suflă-n felinare cu zgomote ciudate de stricate fiare și-n valuri de ceață ascunde lumina până dimineață când fuge ca nebuna. Chemați de a vântului aprigă suflare norii acoperă lumina din zare, printre falduri cu-ntuneric pudrate noaptea plimbă cosițe răsfirate. Aș vrea și eu să pot ascunde gânduri să mă pot pierde printre uitate rânduri, umbra nopții să mă prindă
LA UMBRA NOPŢII de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348425_a_349754]
-
pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale lunii? Adormim apoi, în fine, Tu la mine, eu la tine; Doar o stradă ne desparte Patul fix la jumătate Și privim pe săturate, Pe fereastra-n trei canate, Cum de noi râde, nebuna, Pe cer, luna... Referință Bibliografică: Zău, nu-i șagă! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 696, Anul II, 26 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345035_a_346364]
-
vrea - o mașină roșie, acum vrea altceva... Of! of! își pleacă Ghiocel supărat clopoțelul. Am să tac!” Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi scoarțe oltenești? Dar mie nu-mi pasă ce spune lumea. Deschid brațele strigând: - Doamne
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
pleacă Ghiocel supărat clopoțelul. Am să tac!” Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi scoarțe oltenești? Dar mie nu-mi pasă ce spune lumea. Deschid brațele strigând: - Doamne, ce mult te iubesc!... Heiii! Te iubesc! Te iubesc! Zefirul
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi scoarțe oltenești? Dar mie nu-mi pasă ce spune lumea. Deschid brațele strigând: - Doamne, ce mult te iubesc!... Heiii! Te iubesc! Te iubesc! Zefirul îți poartă râsul, iar ecoul lui - verde iarbă, descrește
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
nu mai există iudeu, nici elin, nici sclav, nici bărbat, nici femeie, ci toți suntem una în Iisus Hristos" (Galateni 3, 28), el introduce un principiu de egalitate, care va duce la democrație. Secularizarea propune idei creștine care au devenit nebune Omul s-a dezvoltat, s-a subiectivizat total de orice comportament. Putem zice că emergența persoanei, care este un lucru dificil în creștinism, a adus chestiunea individului. Putem să opunem persoana individului în sensul în care în creștinism persoana este
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
care putea să te strângă în brațe și să se bucure de frumusețea corpului tău, oricând își dorea. - Chiar? Revenită seara la hotel împreună cu soțul meu, m-am trezit speriată de rătăcirile mele... și de cele două lumi ce sfâșiau nebune noaptea... alungând liniștea minții mele. Ce vrajă ai aruncat asupra mea? Ce pot face să ascund cea de-a doua lume în care am rătăcit nebună pentru câteva clipe ce mi s-au părut o eternitate? Poate n-ai să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Acasă > Poezie > Cântec > LUNA,LUNA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Luna,luna Luna,luna nu ești bună, Tu umbli că o nebună, Străbați ceru-n lung și-n lat Te-ntorci de unde-ai plecat. Străbați ceru-n lat,în lung, Si toate stelele fug. Calea Laptelui ți-o lasă Să te plimbi că o mireasă Alba.rece și confuză, Poeților să fii
LUNA,LUNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377070_a_378399]
-
acești termeni: " Stimați domni, dacă observați cu atenție balenele, veți constată că sunt întotdeauna înconjurate de prieteni( delfini, foci, oameni curioși); că au o viață sexuală foarte intensă și cresc pui ,pe care ii alăptează cu tandrețe. Se amuză că nebunele cu delfinii și se îndoapă cu creveți. Innoata toată ziua și descoperă locuri fantastice că Patagonia, Marea Barentz sau coloniile de corali din Polinezia. Dacă aveți noroc,le puteți auzi și cantul: într-adevăr ,cântă foarte bine și uneori sunt
BALENĂ SAU SIRENĂ (1) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377967_a_379296]
-
stârnesc atâta sfadă, Parc-ar fi cete de huni... Spre seară se-ntorc la case, Flămânzi și reci ca un sloi... (Doamne, cât sunt de frumoase Iernile de pe la noi!) Când sub zări apare luna Și ne luminează cerul, Cucuveaua, ca nebuna, Spurcă cu blesteme gerul Iar din coșuri -vălurele- Ies ielele fumului, Să vegheze sus, sub stele, Deasupra cătunului. Referință Bibliografică: IARNĂ ÎN SAT / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
Se-ating de miezul nopții... Un miez de noapte-n aștept Mi-aduce limba unui orologiu de ispită Ce aripa nesomnului o poartă-ntinsă Peste un gând fluctuând în dor, Același dor nestins de tu...! Din neguri, flăcări se desprind nebune... Mai știi, când soare luciferic Țâșnea sărutul nopții ?!...gura ta !! Pe gura mea arzândă, Într-un furnal topind fiori Pe-un crater de dorință Se materializa, mijind încă un dor... Iar un mângâi nebun la cap Mă descheia la bluză
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
e începutul Celui de-al treilea război mondial în trupul De femeie. Mă tot întreb dacă am devenit Un produs modificat genetic. M-au prevenit Liniile din palmele noastre întâlnite În punctul comun al destinelor diferite. Inima mea fugi ca nebuna. Tu ai scos doar Șiretul de la pantof și fără să simt măcar Ai legat-o bine cu un nod dur, marinăresc, Când eu te-am întrebat rar: Știi cât de mult te iubesc?" Referință Bibliografică: Știi cât de mult te
ŞTII CÂT DE MULT TE IUBESC? de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376475_a_377804]
-
Merg înainte... fără cuvinte, ducând cu mine câteva amintiri, poze cu oameni și gândurile ei. Înaintez cu încredere pe sub cupole și turnuri imense distruse, reclame și cimitire de lucruri scumpe învechite. Norii trăiau în aceeași balanță cu timpul, într-o nebună, nebună speranță de veșnicie - un echilibru jilav stabil. Umezeala-mi germina gândurile și visele; în cotloanele uscate ale sufletului îmi creștea dorința de-a întâlni oameni! Merg mai departe... peste pasarele-ntrerupte, cuvintele devin simple sunete spre uitare, o lume fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
vremii suvenir.Merg înainte... fără cuvinte,ducând cu mine câteva amintiri,poze cu oameni și gândurile ei.Înaintez cu încredere pe sub cupoleși turnuri imense distruse, reclameși cimitire de lucruri scumpe învechite.Norii trăiau în aceeași balanță cu timpul,într-o nebună, nebună speranță de veșnicie- un echilibru jilav stabil.Umezeala-mi germina gândurile și visele;în cotloanele uscate ale sufletuluiîmi creștea dorința de-a întâlni oameni! Merg mai departe... peste pasarele-ntrerupte,cuvintele devin simple sunete spre uitare,o lume fără iarbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
erau dansurile ninsorii în joc, și iarna râvnea la pulpe abstracte, divina sămânță încolțea iar în acte, tu Venus, femeie, Sfinx ademenitor, te-ai prelins în noapte, un demon, regină de Amor, privirea ta, pulsa în himere, dar nu uita nebuno, hipnoza, e un act de durere, în mintea mea, oricând revi și pleci mi-e seacă făptura și anii-mi sunt reci, sunt rece de cald și tu mă topești, pe reci ghilotine, din nou mă iubești, o umbră de
FEMEIE NEBUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375867_a_377196]
-
păr, să-și arunce basmaua din cap și să țipe: - Săriți lumeee! Săriți, că mă omorâ Vulpe! El rămâne un moment blocat de surpriză, după care fuge imediat în curte, să nu-l vadă careva la drum și să aibă nebuna de babă martori când se va plânge la poliție că a bătut-o el, când de fapt nu ar fi făcut niciodată asta. Înțelesese imediat că asta era schema perversei babe Tanța. El a fugit în casă în timp ce ea făcea
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
naște lumea cea nouă” (Dulcea inimii roua). Tonul melodios de (des)cântec, specific poeziei populare, transfera textului poetic fiorii credințelor folclorice vechi: „La miezul nopții argintii/ răsar fecioare pe câmpii/ despuiate joacă-n luna/ cu silfii-n doruri se-mpreună/ nebunele Alea Frumoase/ saltă-n iarbă de matase;/ cui pe câmp îl întâlnesc/ mințile-i rătăcesc sucesc.../ pe cearcăn pe sub stele/ după zborul cel de iele.../ el cu zile-n veci pierdute - /răi și iad un vino du-te...” (Ielele Șoimanele
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
dar se temea că dorința ei a fost înțeleasă greșit și nu dorea așa ceva. Nu avea, sub nicio formă, să creadă el că intimitatea l-ar obliga pe viitor. „Eu îl doresc pentru că-l iubesc mult. Îl iubesc ca o nebună! Îl vreau cu totul, dar... ce crede el? Că-i cad pe cap așa, ca o fată ușoară? Doamne ferește! E departe de mine gândul”. A tras pătura și și-a acoperit trupul gol, continuând să-l privească. - Te superi dacă
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]