1,158 matches
-
O carte cu poze, răspunde Mihai, apoi, auzind exclamația de nemulțumire a fetiței, întrebă: Tu ce vrei să-ți aducă tăticu'? Mmm... v'eau... tărăgănează vorbele Cristina alintîndu-se, iar Mihai aude în receptor vocea îndepărtată a lui Adrian, care-și necăjește sora spunînd: "chitară cu băț", numai că fetița, entuziasmată, repetă și ea: V'eau chita'ă cu băț!... Îmi iei? Bine, îți iau! promite Mihai. După schimbul de vorbe de rămas bun, iese din cabină și întreabă pe primul tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să preia legătura și formează un număr. Sărut mîinile! Servus! Așa se spune la noi. Iar tu o faci frumos, cu căldură și mi-i tot mai dor s-o aud. Dar și să te revăd! Mie, mai puțin, îl necăjește Liliana. Scriu mereu cînd sînt singură. E o prostie, bineînțeles, n-am pic de talent, dar e așa fain! Parcă ai fi aici, lîngă mine. Încerc să te recompun și, deodată, îmi dau seama că iese altceva, un... Mihai Vlădeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plecată prin uzină. Mihai își face formele. Pleacă spre București cu trenul de noapte. Cristina a ținut să fie trează, să-i reamintească niște comenzi, din care nu lipsesc "bomboanele cu băț". Dar numai un băț simplu nu vrei? o necăjește Mihai, iar fetița, lipită toată pe pieptul lui, rîde alintat. Adrian doarme, iar Ana abia așteaptă să-l vadă ieșit pe ușă, să pună piedica la yală și să se culce din nou. Înainte de-a ieși, după ce se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-n vorbă... N-am putut să nu-i spun că vii, crede-mă! Parcă-mi citea gîndurile. La un moment dat am avut impresia că e gata să mă întrebe la ce oră sosești. Nu te-a mai sărutat? o necăjește Mihai, trecîndu-și vîrful degetelor peste buzele ei. Liliana roșește toată. Se ridică din fotoliu, își strînge mai bine pardesiul și se reașază. Mihai scoate fularul de la gîtul său și-i acoperă cu el genunchii. Mîinile Lilianei rețin palma lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
așternut pe buze, murmură ca pentru sine: Nu am dreptul să spun, asemeni Anei, că știu cine-mi ești! În dragoste n-are ce căuta gelozia. Sau, cel puțin, în felul ăsta de dragoste. Înseamnă că-ți sînt indiferent! o necăjește Mihai. Mă înțelegi greșit dacă mă întrerupi! Obrazul Lilianei e roșu. Ochii ei se pleacă, preocupați de fularul așezat pe genunchi. Auzi! o ceartă Mihai în șoaptă, dar pe un ton sever, din care nu lipsește o vagă nuanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și-și mușcă rădăcina degetului arătător. Ți-am spus eu că avem altceva mai bun de făcut! o amenință Mihai. Da, răspunde Liliana, devenind gravă. Îmi pare rău! N-am mai scris nici un rînd. Mihai surîde. Te-am prins! îl necăjește Liliana. Cînd Mihai întinde mîna puțin, să-i atingă obrazul cu palma, capul ei se scutură, ochii i se închid strîns, apoi îi prinde palma, lipindu-și-o apăsat de obraz: Doamne, ce rău îmi pare c-am luat termosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se ridică în capul oaselor. Copiii, răi sau buni, așa cum ni i-a dat Domnul, sînt acolo, arată Tamara cu mîna spre deal. Or, după cum se comportă acum, ei sînt oameni maturi și noi copii... adaugă ea, continuînd să-l necăjească pe Mihai cu floarea. E îmbrăcată doar într-o rochie ușoară, de vară. Desculță, cu picioarele zgîriate în cîteva locuri. A renunțat la jocul cu floarea și s-a ridicat în picioare, parcă să-i dea prilejul lui Mihai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
asupra mărimii pe care trebuie să o fi avut peștele scăpat de Costică. Mariana, maică-sa și sora acesteia fac plajă dincolo de dig. Mihai s-a așezat pe mal și lasă undița în voie. Cristina merge pe la fiecare și-l necăjește în vreun fel. Vine și la tatăl ei, ținînd o margaretă în mînă: Mă iubește, nu mă iubește; mă iubește, nu mă... Dă-mi și mie undița! se aprinde, repezindu-se spre bățul de bambus, mai să se prăvale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și-a pus hainele la locul lor, a descălțat pantofii fără să dezlege șireturile, n-a mîncat tot iar vocea lui de puber irascibil, cînd mamă-sa îl ceartă, pune liniștea la pămînt. Cristina umple paharul: vine mereu și-l necăjește. Mihai o roagă, încearcă să-i explice, fetița pare că a înțeles, dar a doua zi o ia de la capăt: ba îl pupă cînd iese din casă, ba vine și-i povestește cum s-a jucat afară, lîngă bloc... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trebuie să fie colectivă, nu? Hai, nu-ți fă griji! Doar l-am citit, îl știu; va pleca sigur la tipar. Cînd? Curînd, fii pe pace! Cum? Cum! Prăpăstiosule! Vor mai cădea, bineînțeles, vreo sută, două de pagini... rîde redactorul, necăjindu-l prietenește. Hai, gata, nu-ți mai fă griji! devine serios, conducîndu-l spre ieșire. La ora unu, Mihai se întîlnește cu regizorul și merg împreună la casa de filme. E bine că vestea scoaterii lor din plan l-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
arată ea spre vin. Ciocnesc, șoptindu-și ceva, aproape fără glas, doar din mișcarea buzelor. Nu știam că există și asemenea minunății pe lume, arată Mihai paharul din care a gustat. Mai ai timp să înveți și pe asta, îl necăjește Violeta, rîzîndu-i cu fața invadată de-o fericire stranie. Mihai înțelege că femeia a redevenit aceeași din toamna de demult. La ce oră ai birou executiv? o întreabă. N-am! Bine... Azi voi chiuli! completează Violeta, uitîndu-se fix în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-o de-atîtea ori. Însetate de atingere, palmele nu i se pot abține și se lipesc de trupul femeii, alintîndu-l. Doamne!... murmură Doris, dăruindu-se cu un gest de felină alintării. Așa, fără barbă, nu crezi că-ți sînt accesibil? o necăjește Mihai, plecat mult asupra ei. Ba da, ba da! șoptește femeia. Acum ești senin, așa cum mi te-am dorit mereu și te vreau! Dar... nu pentru tine m-am grăbit, Mihai! îl ceartă vocea ei, devenită mai angelică parcă. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ceară femeii cîteva semințe... Seara, cînd sunt singură și tracasată de toate cîte s-au petrecut peste zi, scena pe care o citesc adesea ca pe un tranchilizant este aceea cu Teona urcînd treptele abrupte, urmată de tine, care o necăjești mereu, băgîndu-i mîna pe sub poala halatului de doc; mergeți în tabloul de comandă al instalației de fosgenare să luați niște registre de parametri și nu mai aveți răbdare să ajungeți acasă... Ignorați chiar și faptul că reactorul chimic ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În Dumnezeu nu dispăruse cu totul, cum se temuse, mai ales duminica după-amiază. Simți chiar că prinde puteri noi pentru a aștepta În compania lui Susan ca lumea să Înceapă să plece și Juan Lucas să Înceteze s-o mai necăjească pe sălbatica asta mică, Își făcu socoteala că ar putea suporta o dată, În ziua aceea, dantura falsă pînă la zece și jumătate. Susan În același colț al terasei Îl primise cu un zîmbet, Îi luase paharul din mînă și așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exercițiul acela plicticos din pricina căruia ajunsese să urască lecțiile de pian. De altfel pianele de la Frau Proserpina nu miroseau decît a mucegai și ea nu-i arăta nici cea mai mică afecțiune și nu-i zîmbea niciodată și nu se necăjea cînd el greșea, pe scurt, dacă lucrurile mergeau tot așa bietul Julius Își pierdea tot talentul și cel mai mult se va bucura de asta Juan Lucas, care habar n-avea de muzică, În afară de discurile la modă și instalațiile stereofonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
începem? —Jigsaw. Pantalonii mei magici care mă fac cu trei kilograme mai slabă s-au cam lăsat și sper să îi pot înlocui.... Deși nu cred că am mari șanse, recunoscu ea tristă. —De ce? Horoscopul nu e favorabil astăzi? o necăji Clodagh. — De fapt, deșteapto, nu este deloc nefavorabil, dar nu asta contează. Imediat cum găsesc ceva ce îmi place, ăștia aleargă să le ia de pe rafturi. Cică linia iese din producție. În fiecare magazin, Ashling a încercat, una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
realizând mai apoi că este un pic prea evidentă. —Tu, doamnă, spuse femeia bătrână, zâmbind. Pleacă de-aici, bombăni Lisa. Oliver a izbucnit instantaneu în râs, întinzându-și buzele frumoase peste rândurile de dinți albi și puternici. Ești sensibilă, o necăji el. Poate chiar mă iubești. Sau poate tu mă iubești pe mine, replică ea scurt. Nu am spus niciodată că nu te iubesc, replică el. Și, deși nu era ceva ce simțea ea de obicei, atunci, în acel moment neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cine vorbea. Păi, îmi place și munca de la reviste. Dar nu ți-ar veni să crezi cât de mult mă solicită Channel 9... Așa că nu ți-ar mai fi trebuit Colleen și toată munca asta în plus pe cap? îl necăji Lisa. Jack ocoli întrebarea. Ideea este că postul de televiziune are în prezent foarte mult succes. După doi ani de chin și tratative, personalul este în sfârșit bine plătit, sponsorii corporativi sunt mulțumiți și clienții primesc programe de calitate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era o adevărată cocină. —De mii de ori mai rău ca la noi! Între timp, Ashling își petrecuse seara de miercuri ducând un bol Portmeirion frumos ambalat mamei lui Phelim, completându-i astfel setul. —Mi-am terminat treaba aici, o necăji ea. Apoi a trebuit să stea mult prea mult timp în bucătăria doamnei Egan, ascultându-i discursul obișnuit. —Phelim nu știa nici pe ce parte a feliei de pâine să pună untul. Trebuia să se fi însurat cu tine, Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vorbit cu mine până acum, exclamă ea și își luă geanta de jos. —Aoleu! Domnișoară Repară-Tot, unde te duci? Părea chiar panicat. La lecția de salsa. —A, dansurile tale murdare. Va trebui să mă iei și pe mine odată, o necăji el. Hai, abandonează-mă vulturilor, atunci. Ashling ieși, trecând pe lângă Dan „Încerc orice măcar o dată“ Heigel de la Sunday Independent, care punea înghețată în șampanie. Imediat după ce ea plecă, Jack a fost atacat de Kelvin, care ținea în mână două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe cât pretindea să fie. Spunea că are douăzeci de ani, dar Lisa bănuia că are douăzeci și doi sau douăzeci și trei. Își lua cariera de model foarte în serios. Nu prea e mare inginerie, nu-i așa, dulceață? îl necăji Lisa. El părea rănit. — Oricum, nu intenționez să o practic o veșnicie. —Lasă-mă să ghicesc, de fapt vrei să te apuci de actorie, spuse Lisa. Surprinderea se așternu pe acel chip aproape perfect. —De unde ai știut? Lisa înghiți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De ce ideea trebuia să îi vină mereu peste ore întregi? 37tc "37" Spre ușurarea și bucuria lui Ashling, Marcus a sunat joi seara și a deschis conversația cu întrebarea: —Ai planuri sâmbătă seara? Ea știa că ar trebui să îl necăjească, să îl chinuiască, să îl amăgească o vreme, să facă pe inabordabila, să îl facă să transpire. — Nu, spuse ea. —Bine, atunci. Te scot să luăm cina. Cina. Sâmbătă seara - e combinație plină de înțelesuri. Însemna că nu era supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jena! Mereu faci așa. Nu e o cârpă de față, spuse Lisa, intrând în baie râzând. E mult mai mare. Oliver apucă prosopul pe care i-l lăsase Lisa. —Cu ăsta nu îmi usuc nici nasul! — Îmi pare rău! îl necăji ea tandru, desfăcând unul dintre prosoapele de pe ea. Uite, îți dau și cămașa de pe mine. Ești o scârbă, mormăi el. Știu, dădu ea din cap. Chiar ești incredibilă. Oh, știu, aprobă ea, cu o sinceritate extremă. Cu mișcări ușoare, Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doar un pretext care să îi atragă atenția de la tristețea ei. Când el a ieșit pentru a folosi copiatorul, ea se strecură lângă el și îi șopti: Nu aș fi zis niciodată. —Ce să zici? — Tu. Un socialist sushi, îl necăji ea, jucându-se cu părul. Pupilele lui s-au dilatat, făcându-i ochii aproape negri, și o privire a scânteiat între ei. Peste cincizeci de minute, Trix a intrat din nou în birou, cu punga de sushi la cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ați cuplat, în sfârșit? întrebă ea cât de calm putea. Încă nu era complet împăcată cu ideea că fusese ignorată, nu era stilul ei și probabil nu va fi niciodată. —Pardon? —Tu și Jack. Îți place de el, nu? o necăji ea. Adică, îl placi în sensul acela? Culoarea care i se instală în obraji era răspunsul lui Ashling. Și el chiar te place, sublinie Lisa. Nu, nu mă place. —Ba da. —Ba nu. —Of, nu mai fi atât de naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]