951 matches
-
câteva sute de tineri. Va o căuta din ochi pe Xenia, era curios de felul cum trecuse peste noaptea În care el, treaz sau adormit, fusese numai cu ea. O zări prin mijlocul careului, apoi urmă un moment care Îl nedumeri: fata (fata lui!) făcu un semn cu mâna ridicată și rosti scurt: Atenție! Pe platou Își făcuse apariția profesorul acela frumos spre care se Îndreptase Xenia după ce au dansat „Tango d’amore”. Xenia se Îndreptă către el, se opri și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și un echipaj de la A.N.D. O femeie, participantă la trafic ne sfătuiește să pornim din nou la drum. O facem cu atenție.Ocolim două mașini care se tractează.In apropierea satului Sălcioara se formează o nouă coloană.Oamenii sunt nedumeriți.Veștile sunt puține și contradictorii. Iși face apariția un agent de circulație de la comuna Banca. Dinspre Popasul Stâna Costești vine un camion echipat cu un plug pentru dezăpezire.Agentul aduce o șufa prevăzută cu cârlige.Timpul trece.Conducătorii auto se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lei. Coborî din tren într-un sat plin de câini. Căută cazare.I se cerea un preț prea mare.Oferi o jumătate din preț.Fu refuzat.Un câine alb încercă să-l muște.Fu nevoit să plece pe jos).Era nedumerit de semnificația acestui vis.Intră într-o intersecție.Se aplecă să schimbe un CD.Derapă necontrolat pe acostament.Se răsturnă de 4 ori pe taluz. Mașina era șifonată. Era lovit la cap. Motorul era întreg.Sună acasă.Iși liniști familia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în lunga mea ședere prin lazarete, bucuria să constat că, cu foarte mici excepții, toți doctorii au fost la înălțimea situației și toți au înțeles să-și facă datoria în cunoștință și cu curaj". Tocmai de aceea el se arată nedumerit de o anumită campanie de presă purtată la vremea aceea împotriva medicilor angajați în lupta cu flagelul 562. Fostul internat în lazaretul de la Zimnicea nu-și drămuiește elogiile adresate doctorului Al. Lucian și mai cu seamă doctorului N. Gh. Lupu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
conștiincioasă a ambianței infestate se dovedesc prea puțin satisfăcătoare atunci când agentul patogen reușește să îmbrace forme greu decelabile și-și poate asigura supraviețuirea adăpostindu-se în compartimente necunoscute ale mediului natural. Mai trebuie amintită încă o descoperire care i-a nedumerit pe epidemiologi: se știa până de curând că genul Vibrio cuprinde, potrivit reacției sale când este pus în contact cu anumite produse biologice specifice, un grup antigenic 0:1, cu biotipurile "clasic" și eltor, și un grup antigenic non 0
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede că nu le am pe toate. mă uit în oglindă și nu văd nimic. nici chiar pe mine însămi. acolo, în spațiul straniu, o muscă măruntă se mișcă haotic. ar trebui să mă înspăimânt? ei spun că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ridicat, s-a dus la baie, când și-a privit În oglinda Încețoșată fața tot mai stoarsă, umflăturile de sub ochi, ridurile care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord cu un lifting, și a doua zi, la micul dejun, nedumerit: Ai avut cumva insomnie, draga mea? Am avut impresia că rătăceai prin casă ca o fantomă... Christa apasă iritată pedala acceleratorului. * — De fapt, nu m-am exprimat bine când am spus că fiecare adoptase amintirile celuilalt. Amintirile circulau În sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
faptul că primarul nu avea stofă de infractor, deși își amintea limpede un caz de delapidare dintr-un oraș de provincie în care fusese implicat un primar. Chavel încercase cu stângăcie să se apropie de primar și fusese uimit și nedumerit de antipatia acestuia. Ceilalți îl tratau cu amabilitate și chiar cu prietenie: îi răspundeau când le vorbea, dar singurul demers pe care-l făcuseră ca să lege o conversație cu el fusese acela de a-i adresa un salut. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vadă pe stradă, lumea o să treacă pe celălalt trotuar, a spus ea veselă. O să zică „Asta e una din fetele Walsh! Aia care a înnebunit și a trebuit să fie internată!“ Așa o să zică! —Taci din gură! Și o să fie nedumerită din cauza Annei și-o să întrebe „Care dintre fetele Walsh? Parcă erau două care aveau niște doage lipsă...“ — Vin acolo și vedete pop, am întrerupt-o scoțând asul din mânecă. Asta i-a închis gura. — Cine? m-a întrebat Helen. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște chicote isterice. Sigur, cum altfel ai putea să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat buzna pe ușă și m-a înșfăcat de mână. —Vino-ncoace! mi-a spus ea grăbită. Să nu asculți nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era Cloisters în realitate. Furia îndreptată împotriva lui Luke a revenit. Eram mai mânioasă ca oricând. —Luke Costello e un ticălos mincinos, am șuierat printre lacrimi de furie. Celine a început să râdă. Dar cu blândețe. Atât cât să mă nedumerească. —Ce-i așa de distractiv? am întrebat-o. —Rachel, din experiența mea, ceea ce oamenii scriu în formularele alea e adevărat, mi-a explicat ea. Lucrez aici de șaptesprezece ani și nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să mintă. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
viața, cu Dumnezeu prin preajmă, era să-ți dorești lucruri pe care în realitate nu le doreai. Dumnezeul cu care am crescut eu era unul plin de cruzime. Sora cu care am crescut era o soră plină de cruzime. Mă nedumerea felul în care se controla. Mă nedumerea slăbiciunea mea. Cum de eu îmi doream oul ăla de Paște cu atâta disperare, iar ei părea că nu-i păsa nici cât negru sub unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ți dorești lucruri pe care în realitate nu le doreai. Dumnezeul cu care am crescut eu era unul plin de cruzime. Sora cu care am crescut era o soră plină de cruzime. Mă nedumerea felul în care se controla. Mă nedumerea slăbiciunea mea. Cum de eu îmi doream oul ăla de Paște cu atâta disperare, iar ei părea că nu-i păsa nici cât negru sub unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat, n-am avut de gând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
calificare. Nu realizasem nimic în viață. Nu fusesem niciodată fericită. N-aveam nici soț și nici prieten îchiar și în starea aia de disperare refuzam să folosesc termenul „partener“. Ce eram eu? Vreun cowboy? ). Și ceea ce mă durea și mă nedumerea cel mai tare era că Luke, singurul bărbat care părea că ținuse cu-adevărat la mine, nu mă iubise niciodată. Era vineri, a doua zi, ședință de grup, iar la bătaia ceasului Josephine s-a repezit asupra mea. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pare un nonsens. Doar dacă nu cumva au existat martori care au văzut până la un moment dat persoana în cauză, după care aceasta s-a topit, ori a dispărut dintr-o dată. Înțe legeți ce vreau să spun? Aha, asta te nedumerește? se dumiri Pop. Am priceput, uite despre ce este vorba! Cei de la Pinforest, pentru că despre ei este vorba, au semnalat dispariția țapinarilor. În cazul lor știm exact unde au fost văzuți ultima oară. Apoi, este cazul șoferilor a căror camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt. Bănuia că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem zilele, domnule ofițer, oftă starostele scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să mai țină cont de nimic. Tufișurile i se agățau de haine, crengile îl loveau peste față, dar el se bulucea mai departe. Căuta în dreapta și în stânga, cu mâinile întinse înainte, încercând să dea de trupul copilului. Se opri nedumerit după câteva zeci de metri nepricepând de ce nu găsește nimic. Îl chemă din nou pe băiat sperând ca acesta să răspundă. Îi veni în minte că poate este rănit și nu-i în stare să mai vorbească. Poate zăcea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aer. Una dintre ele, cu fața descom pusă de durere, se trânti pe jos. Se zvârcolea și bătea cu brațele în pământ, scoțând țipete de jale. Își smulgea părul de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii, pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se va întoarce după ei ori poate vor fi găsiți de altcineva. Se cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a plecat, revino-ți! No, nu-i nevoie să strigi, șopti bătrânul, nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau larg deschiși, privindu-l lung. Însă nu asta îl nedumerise. Pentru prima dată Calistrat îi spusese pe nume, în sfârșit, acel enervant "băiete" dispăruse. Stai liniștit și spune-mi dacă te doare ceva! îl întrebă Cristian pe bătrân. Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o bănuială. Câteva clipe mai târziu, cablul se tensionă și piesa metalică de la capătul cilindrului se trânti din nou cu zgomot. Pop îl privi nedumerit pe ginerele său: E o capcană, nu-i așa? Inspectorul dădu afirmativ din cap. Era, într-adevăr, o capcană. Bine, dar ce vor să prindă în ea? se întrebă bătrânul cu voce tare. E prea mare, nici un animal de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și pentru prima oară am văzut că ia contact cu podeaua. I am sărit în spate și prinzându-l cu brațele ca într-o menghină de gât l-am întrebat? Te dai bătut sau te umplu de sânge? Încă era nedumerit. Nu putea să accepte că un țâr cum eram eu avusese curaj să-l înfrunte. Dădu să se scuture de mine dar îi era imposibil să facă ceva în spații închise fiindcă eu mă sprijineam de piciorul unui pat și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu ea. Am dat din cap ușurată. Dură câteva clipe până să găsesc puterea să continui. ― Îmi pare rău. Trebuie să fi fost Îngrozitor. Dar... ― Dar asta nu schimbă faptul că am evitat să vorbesc cu tine? Știu. Am fost nedumerit și supărat pentru o vreme. Mi-am mușcat buza inferioară și, cu mare greutate, am reușit să mă uit În ochii lui. Dumnezeule, erau atât de frumoși! ― Dar am fost un prost, continuă el. Un prost furios. Când am spus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]