2,311 matches
-
câteva volume de autor, este un fel de “osândit la singurătate” care “așteaptă lumina cea nouă /în adâncul adâncurilor/ unde simte că se agită marea.” În poezia lui natura cântă trist, salcâmul “ îmbătrânit de ger/ și de singurătate,/ își privește/ nedumerit/ frunzișul,/ își numără / întărâtat/ inelele... Ploile de toamnă sunt ” o amărăciune”, în “Autoportret” autorul e”fiul unei duminici de mai” care dialoghează cu Timpul. 2.Gheorghe Antohi, născut în comuna Slobozia Conachi, județul Galați, profesor pensionar, având mai multe volume
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
sevă și de jurământ; să mă transform în clipă de repaos, să mă renasc, s-ajung iar pe pământ. Să cred din nou că roua dimineții e lacrima pământului smerit, e dorul după soarele fugarnic, ce vine, pleacă-n ritm nedumerit. Să nu mă-ntreb de ce pământul tace când luna îl îmbracă în mister, de ce-i atâta veselie ziua, de ce amurgul este-un mic aster? Cam multe vreau, dar roua de pe glezne a dispărut și soarele petrece. Vai, ce îmi curge
DESCULŢĂ-N ROUĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358572_a_359901]
-
în încăpere. Privirea lui uica Livi se întorsese spre fereastră, atentă, ca și cum ar fi putut distinge prin ceață imagini invizibile altora. Erebus, rostise în cele din urmă ca pentru sine, dar știu că v-am cam încurcat socotelile ... Erebus? întrebasem nedumerit. Firește el, explicase, fără să-și abată privirile de la fereastră uica Livi. Fiindcă divina Hecate a decis să-l păstreze pe frumosul Endymion veșnic în viață, a dat puteri câinilor acestuia să-l țină pe Erebus mereu la distanță. Dar
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
Cu viața morală ireproșabilă...“ Mai mult, în calitate de pictor bisericesc cu foarte multe comenzi, părintele Sofian câștiga destul de bine. Cu toate acestea, alt informator arăta că singura „agoniseală“ a părintelui era o bibliotecă, „singura avere pe care o prețuiește“. Securiștii erau nedumeriți: cum poate exista o asemenea persoană cinstită, conștiincioasă, lipsită de ambiții materiale, dar care să nu fie animată de idei comuniste? „Omul nou“ propus de ideologia atee avea, la modul ideal, aceleași coordonate precum cele identificabile în părintele Sofian, însă
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
auzi o voce subțire în spatele porții. Afară era un ger năprasnic. Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie. - Minodora? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii mijiți a somn. Ora era destul de înaintată, iar profesorul de matematică tocmai se pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
concrete: Mat. 6, 19 și Luc. 12, 16. Bultmann și alți exegeți au văzut în Hristos un moralist al înțelepciunii dominat de spiritul unei religiozități populare [50] . Când a trebuit să înțeleagă taina iconomiei lui Hristos Iisus, Bultmann a rămas nedumerit și de-a dreptul indignat, exclamând: „ce religie primitivă este aceasta în care o ființă divină se întrupează și ispășește păcatele oamenilor prin propriul său sânge!” [51] . Este incontestabil că aici Mântuitorul face apel la „sensul comun”. De exemplu, în
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
adevărat prooroc ca și Ioan cel ucis din dorința ei. Unul dintre fariseii mai vârstnici care încă se mai îndoia de acțiunile arhiereului, își aminti însă câteva dintre cuvintele lui Ioan Botezătorul. Spuse deci cu o voce sugrumată și oarecum nedumerită: -Dar Ioan a spus ucenicilor săi despre Iisus că el, Ioan, nu e vrednic nici să-i lege măcar cureaua sandalelor fapt ce arată totuși prețuirea pe care i-o acorda Botezătorul acestui Iisus! Iar dacă oamenii l-au socotit
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
aproape! Spre casă?” “Da, spre casă!” am răspuns stingherită. „Dumneavoastră?“ “Eu?...eu?...eu...” Văzându-l așa de încurcat, am încercat să ies din situație. “Vă doresc o zi bună, în continuare! La revedere!” “La revedere! La revedere!” repeta și el nedumerit. Prietenul lui se îndepărtase, abia acum am văzut, dar supraveghea încă scena dintre noi. “Bă, a zâmbit! îi stigă celuilalt. A zâmbit când i-am ieșit noi în cale...îți dai seama?” “Du-te acasă!” părea să-i spună celălalt
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
ferestre numai de Anul Nou. Așadar, Moș Crăciun trebuia uitat. În consecință, doamna m-a luat de după umeri, m-a condus înapoi în bancă și mi-a spus că mă roagă să mă gândesc la altă poezie. M-am așezat nedumerită. Vedeam cum părinții celorlalți copii se întorc spre mine și-mi zâmbesc cu simpatie. Mama îmi ținea mânuța între palmele ei moi și calde, liniștindu-mă. După câteva minute, învățătoarea m-a chemat din nou să recit poezia la care
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
Cât mai multă spumă. Navigăm pe spumă! Până o să ajungem noi înșine spumă. O să ne spargem de malul timpului. Până atunci, se adună un vag sentiment că stăm într-o grădină zoologică. Ne vizitează lumea. Se uită la noi curioși, nedumeriți și buimăciți. Sau, poate înțeleg ceva, dacă au un bun translator de coduri, metehne și balcanisme. Un lighean de promisiuni se revarsă peste viețile noastre. Trăim cu perdelele trase. Și ecranele aprinse. Analog și online. Ecranosfera ne cotropește, tandru, ființa
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
-ți declanșeze o amintire ,un fel de trăire...genul"am fost odată acolo"..."am mai făcut lucrul acesta odată"? Trăirea ți se derulează rapid prin fața ochilor,te simți invadat de un sentiment ,genul "deja-vu"si după aceea dispare lasandu-te nedumerit:"Mi s-a intamplat in realitete sau am visat?" Încerci să recompui dar tot ce obții este numai senzația de "nu este prima oară când lucrul acesta mi se întâmplă". Și ai sentimentul straniu că s-a întâmplat de foarte
DEJA VU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359315_a_360644]
-
visat, ci c-au fost fapte. Eva: (adânc mișcată) Din tot ce-a fost, ne-a mai rămas doar nostalgia nesfârșită - puteam fi tineri și eterni de făceam față la ispită ... (Eva plânge încetișor, Adam cade pe gânduri. Deși foarte nedumerit, Set crede că părinții lui aiurează, așa că nu-i mai întreabă nimic.) Scena 4 Glasul Domnului: Voi oameni osândiți de timp după edenica ratare, aveți acuma de luptat pentru a voastră înălțare. În lupta fără de răgaz cu rău-n inimi
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
fi trebuit să existe, conform speculațiilor ce se făceau în jurul lor. Aveau un program de bătrânei, adică mai mult de casă, fiind mai toată după-amiază ocupați cu vizite de tot felul: de la postaș la femeie de serviciu, vizita vreunui profesor nedumerit sau ceva studenți întârziați și confuzi în prepararea cursurilor, după care Maestrul se deplasa adeseori la Catedră de Istoria Religiilor (aceasta fiind aproape de apartament), iar seara (după oră 11), în biroul din apartament, el se aplecă asupra lecturii care de
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
a făcut fără să se întoarcă, semn cu mâna să mă apropii. Nu știam ce se petrece, ținea în fața ei o copertă albastră de plastic dincolo de care se afla o scrumieră în care ardea o țigară. Văzând că rămân la fel de nedumerit, mi-a zis, parcă ferinduse să nu stârnească nici un curent de aer: - Privește și taci. Eu când nu înțeleg ce se petrece în jurul meu, mă blochez. Așa s-a întâmplat și de data asta. Totuși mi-am tras un scaun
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
ca să-nțelegi De ce dădură-acele legi, Cu care-ți luară din salariu Siti mai goliră buzunarul. Și-apoi și cea cu TVA De te goli așișderea. Că nici-o lege de-asta-n UE Oricât ai caută-o nu e... Și-atunci mă-ntreb nedumerit În care UE-am nimerit ??? Mânați flăcăi și m-ascultați, N-aveți cu biciu’-n ce să dați... Și-atunci de ce vă mai mirați Și tot mereu vă întrebați ? De ce vor toți să nu ne vadă ? De ce suntem tot timpu-n
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
aștept eu. Ne întâlnim la capătul liniei trenului de Constanța. Avem timp să bem și o cafea până la trenul spre munte. - Bine. Abia aștept să ne revedem. Nu uita ce mi-ai promis. - Ce anume ți-am promis? întrebă el nedumerit. - Că nu vii deja consumat de moldovencele tale, glumi fata. - Am grijă să nu mă consum de tot, poate vrei să spui că vin doar mai antrenat? - Vezi tu ce pățești la munte, obraznicule. - Și tu ai grijă ce faci
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
și s-a uitat speriat în jur. N-a recunoscut nimic. Nu și-a dat seama unde se află. A văzut silueta bărbatului îngenuncheat lângă el. - Unde sunt? întrebă el cu vocea dogită. Sunt dezbrăcat! se miră lung, privindu-se nedumerit și cu teamă în ochii-i tulburi, de cum constată că este gol pușcă. Hainele mele... Pe tine te cunosc, dar nu te văd bine în lumina asta... - Sunt Doru, băi, omule! Prietenul tău. Am făcut un chef ca lumea în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
aur și avea o piatră roșie în mijloc,semn că Will muncise destul de mult pentru el.Acum că aproape făcea parte din familie,Karon îl lua nerebdatoare de mână și îl duse să îi arate unde vor face nunta.Will nedumerit se lasă purtat de ea până la un gard viu. -Aongus te rog să iei toporul și să tai toată porțiunea asta de plantă agățătoare,pentru că vreau să îi arăt ceva lui Will. Aongus se duse repede,aduse toporul și cu
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
permis. Până atunci, am să vă spun povestea mea. “Bine ai venit în lumea sufletelor asemeni ție!”, a fost primul lucru pe care țin minte să-l fi auzit când m-am trezit în acea dimensiune. --Cine ești? am intrebat nedumerita cercetând spațiul dimprejurul meu. Imediat am realizat ca inca port amprenta obișnuinței, încercând să “văd” când de fapt eram imateriala și că mă raportez la mine ca la o ființă de gen feminin, ceea ce în condițiile de fata era total
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
permis. Până atunci, am să vă spun povestea mea.“ Bine ai venit în lumea sufletelor asemeni ție!”, a fost primul lucru pe care țin minte să-l fi auzit când m-am trezit în acea dimensiune.--Cine ești? am intrebat nedumerita cercetând spațiul dimprejurul meu. Imediat am realizat ca inca port amprenta obișnuinței, încercând să “văd” când de fapt eram imateriala și că mă raportez la mine ca la o ființă de gen feminin, ceea ce în condițiile de fata era total
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
dar trebuie sa-I coș capul.A rămas fără el de atâția ani,rase față zgomotos.Insa nu eram tristă ci doar îmi aminteam de acele clipe fericite. -Dar de ce te gândeai la cadouri,Karon? Întreba grădinarul cu o fată nedumerita. Karon afișa și ea ceva însă o privire de supărare ,gândind că avea dreptate și nimeni nu își va aminti de ziua ei. -Glumeam,fata mea,cum să nu îmi aduc aminte ca ziua ta va fi peste o luna
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
de tine în stare de inconștiență. - Îmi pare rău, mai mult nu-mi amintesc. Și pentru mine este o enigmă cum s-a întâmplat să mă împiedic și să cad pe spate de m-am lovit la cap. Săndica la fel de nedumerită a fost și atunci când a fost dusă în salon și când să se schimbe în ținuta de spital, spre rușinea și nedumerirea sa, s-a trezit fără chiloți. Știa precis că nu pleacă niciodată așa de acasă. Nici cel puțin
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
contrariată și spera că va afla răspuns la nedumerirea sa, când se va întoarce acasă. Până atunci a rugat o infirmieră să-i cumpere alți chiloți de la magazin, dându-i banii necesari și indicații asupra mărimii, culorii și calității. La fel de nedumerit era și inginerul-șef, care a promis că va aduce după-amiază toate actele necesare internării subordonatei sale. Cum să nu o vadă Axinte intrând în magazie, dar să audă căzătura? Aici era ceva neclar. Credea că ceva se întâmplase între
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
să se urce în tren și să se oprească direct la spitalul din Mangalia. Mai trebuia și să revină în Dobrogea să-și ia bagajul de la gazdă și transferul de la Secția Învățământ a Regiunii Constanța. O găsi liniștită, slăbită și nedumerită. Cu un buchet generos de crizanteme albe în mână intră în salonul iubitei sale, chiar dacă mai era puțin până la vizita de dimineață a medicului. Plecase cu noaptea în cap numai să fie cât mai repede lângă Săndica. Accidentul iubitei îl
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
sub semnul fatidicului. Frică ridicată la rang de virtute! Oare țăranii îi e frică de ploaie , sau o așteaptă ca pe o izbăvire? Oare cerului îi e teamă de stele și deșertului de soare? Ne trezim de cele mai multe ori înțepeniți, nedumeriți, pe pragul unei uși întredeschise. Nici înăuntru, nici afară. Firava siguranță a pragului ne țintuiește locului. Ce-o fi dincolo de ușă? Când am deschis-o? Cum am ajuns aici? Unde ești viața, să-mi răspunzi la întrebări? Unde este lumea
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]