5,491 matches
-
de un copil nevinovat, care are nevoie de tine, făcând-o pe extraterestra căzută din cer. Am luptat cu moartea să te aduc înapoi. Nu crezi că e suficient? Ce mai vrei de la mine? Știu că suferi, că te simți nefericită dar fericirea, ca element în sine, nu există. E doar o stare de spirit, ambiguă și de moment, creată de eul nostru interior, la impulsul unei trăiri subiective. Unii se cred fericiți atunci când privesc marea ori cerul înstelat al nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
presa axată pe promovare, afaceri, capital, investiții și, în general, orice credea că-i poate fi de folos. Citi despre oameni de afaceri importanți ori la început de drum, tineri studenți dornici de afirmare, femei emancipate, politicieni, investiții inspirate sau nefericite, sondaje și prognoze pe toate temele, interviuri cu fel de fel de capete luminate și constată, îngrozită, în ce beznă trăise, în ce adânc al necunoașterii și lipsei de deschidere stătuse cufundată ani de zile. Își dezvoltă vocabularul, se familiariză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clare de albastru, vorbiți cu mine? Cine era femeia asta care-i stârnea sufletul mort de prea multă vreme? Îi fu prea simplu să-l convingă de ceea ce spusese. Dincolo de siguranța pe care o afișa, înțelese că era un bărbat nefericit, plictisit de ceea ce făcea și dornic să-și învioreze existența încercând ceva nou, orice. Bariu se relaxă și se retrase din discuție rezemându-se de spătarul banchetei. Luana se sprijini, la rându-i, de țesătura moale din spatele ei. Acum, spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că ești mai bun decât ei. Faptul că te-ai născut În Indonezia trebuie să te ajute. Primii patru ani de viață sunt extrem de importanți În formația cuiva, cu accentul pe extrem! Sper că n-ai trăit aici patru ani nefericiți. Eu, da. Dar asta-i altă poveste. Când Își aplecase capul, pantofii lui Îi atrăseseră atenția. Erau fini și lustruiți, iar ea și a dat seama că nu mai văzuse niciodată o pereche de pantofi scumpi. și i-a imaginat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
datorie mâncând pe cât mai simplu cu putință. Asta Îi venea de la faptul că se socotea asemenea Întru totul cu cei din jur, se identifica lor, așa cum spunea el, și de la refuzul de a se simți În vreun fel deosebit de cei nefericiți doar pentru că ar avea el ceva mai mulți bani. În timpul uneia dintre mesele acelea mai mult decât cumpătate, cu toate că Adam nu scosese nici o vorbă, Karl l-a privit țintă și i-a spus: „Nu e altceva decât un mijloc Împotriva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-ți spusesem eu Încă. Iar când te-am văzut, am știut. Am știut că mi-am găsit copilașul, pe fiul meu, doar al meu. OK, Îmi pare rău că te-am Întrebat. Nu plânge, mami! Nu vreau să fii nefericită! Rotația restaurantului Încetase. Johan a Întors capul spre fereastră și n-a găsit nimic schimbat. Peticele de lumină erau nemișcate. A privit conturul dealurilor din depărtare, urcușul și coborâșul povârnișurilor, și i-a trecut prin minte că, dacă s-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așteptă la masă să fie servită, avu de două ori senzația că leșină din pricina mirosului, a foamei. Pe scaunul din față era o femeie trecută de 50 de ani, aștepta și ea cu ochii în gol avea un aer foarte nefericit. Mai era o pereche, pe celelalte două scaune de la masă, el mare, gras, rotund, mustăcios, ea negricioasă, cu sprâncene dese, împreunate. Discutau despre niște pulovere pentru copii, le zărise femeia într-un magazin, aproape de piață, nu costau decât 63 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gospodărește cu pâine prin sosul verzui, a curățat farfuria. Ca desert mama făcuse o budincă cu zahăr ars, o afumase puțin, se lipise de fundul cratiței era destul de neaspectuoasă, cu siguranță că încurcase rețetele, o tăia în felii, era tare nefericită, dar oaspeții au consumat-o fără nici o rezervă poate le-o fi plăcut, poate plecaseră de acasă flămânzi sau cine știe. Femeia se apropia din când în când de gospodină, și-i spunea să-i mai dea ceva de îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un aer bătrân și nefericit. Și totuși nu văd motivul real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des parcă neînțelegându-i vorbele. Carmina își zise că are un fel de a fi foarte convingător. Aproape ți-ar fi aproape imposibil să presupui că joacă teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcea și ce-i cu asta, nu-i singurul om din sat care bea, alcoolic nu era, asta nu, și nu observase până atunci la el înclinații către violență. Îi era ușor să creadă că toată întâmplarea fusese un accident nefericit, ceasul rău, cum s-ar zice, oamenii se mai iau la harță și peste o jumătate de oră se împacă tot la un pahar de băutură. Între timp ajunseră în fața cofetăriei. Urcau cu eleganță scările în spirală. Ceva în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Iată cum se poate desfășura o lecție de compoziție pe baza textului literar cunoscut, Puiul, de I.Al.Brătescu-Voinești, care se studiază în clasa a V-a: a) activitate introductivă - Din schița Puiul, de autorul menționat, ați aflat despre întâmplarea nefericită a puiului neascultător. Știți cât de mult a suferit puiul cel mare, pentru că n-a ținut seama de sfatul prepeliței și a zburat în bătaia puștii vânătorului. Povestirea se încheie cu moartea puiului, lăsând asupra cititorului un sentiment de profundă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dacă familia de prepelițe a ajuns bine la destinație sau dacă eroul nostru a fost iarăși neascultător și a plătit de data aceasta cu viața. Transpuneți-vă, pe rând, în locul fiecărui personaj, după cum urmează: Grupa I. Imaginați-vă că sunteți nefericita prepeliță. Grupa II. Imaginați-vă că sunteți puiul cel mare, neascultător. Grupa III. Imaginați-vă că sunteți unul dintre ceilalți pui neascultători. Folosind în continuare personificarea, relatați cum gândesc și vorbesc personajele, arătați sentimentele lor în fața unor obstacole, bucuria că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
6. Desfășurarea lecției: h) reamintirea textului literar (se va reciti planul de idei alcătuit în orele precedente, iar câțiva elevi vor dezvolta oral aceste idei, expunând astfel întregul conținut al textului); i) se formulează sarcina suplimentară: Imaginați-vă că sunteți nefericita prepeliță care și-a pierdut puiul neascultător; j) se caută un titlu potrivit povestirii, titlu care să reflecte comportamentul acestui personaj; k) elaborarea în scris a compoziției; l) autocontrolul lucrărilor; m) analiza compozițiilor: se vor citi mai multe tipuri de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acel tren și nu cu altul. Și cum să nu crezi În destin când bărbatul care ocupa locul de vis-à-vis avea să declare puțin mai târziu: dacă ar fi plecat cu două minute mai devreme aș fi fost un om nefericit. Îmi place să cred că așa ar fi fost, căci călătorul de care vă vorbesc urma să devină după un an de curte Înflăcărată soțul meu. Preocupat peste măsură de soarta sa, șeful ridică brațul arătând verdele. Flecăreala bătrânei Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pagini Întregi pe de rost. Dormea cu Schimbarea la față a României sub pernă și era Încântat de Caragiale, Rebreanu și Slavici. Asculta cu respirația tăiată amintirile de detenție ale lui Semproniu care nu avea copii, ci doar o căsătorie nefericită și un zâmbet cum nu mai văzuse vreodată la altcineva. Cărțile, ca și amintirile, erau comentate cu Grațian care știa și toaca-n cer plus As’ noapte, Iisus... de Radu Gyr. De la amintiri și cărți, care nici măcar nu erau Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poștal de control în kilometri și kilometri de ținut mlăștinos pustiu. Am început să-mi creez o ființă lăuntrică și una exterioară, un Eric și un non-Eric, o bucățică de „eu“ în lume. Mă întrebam uneori dacă eram fericit sau nefericit, însă distincția asta parcă nu mai avea importanță, parcă n-aș mai fi fost genul de persoană căreia să i se aplice aceste stări sufletești. Eram un roboțel, o mașinărie concepută să existe, urmând doar programele repetitive pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acestei mișcări, căreia i s-au alăturat simpatizanții acțiunii desfășurată de cunoscuta disidentă Doina Cornea, erau sprijinite activ de cercuri relativ largi de organizații și de cetățeni belgieni (partide politice, parlamentari, autorități locale, organizații neguvernamentale, ziariști etc.). Ecourile unor incidente nefericite care au avut loc cu ocazia vizitelor în România ale unor reprezentanți ai acestei mișcări au sensibilizat și ele negativ opinia publică belgiană. Sentimentele de simpatie, solidaritate și de prietenie manifestate spontan de populația belgiană față de poporul român, începând cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
hezballah au început să atace și unele ambasade occidentale, în noiembrie 1979 luând cu asalt misiunea diplomatică S.U.A. Toți diplomații, precum și personalul auxiliar, au fost luați ostateci și au fost eliberați abia după 444 de zile. Ca urmare a acestui nefericit episod, președintele Jimmy Carter nu îi acordă șahului permisiunea de a intra în S.U.A., Mohammad Reza Pahlavi fiind nevoit să peregrineze prin Panama și insulele învecinate, apoi prin nordul Africii, ajungând în cele din urmă în Egipt, unde a decedat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în ziua când veneam dinspre aeroport. Mă întorceam din Ouro Prieto, din călătoria mea misterioasă. De ce facem asta nici el, nici eu nu știm. Nu este vorba de iubire sau de pasiune. Poate numai pentru că fiecare dintre noi suntem profund nefericiți și am ajuns aproape în același timp la această concluzie. Cândva, Damiel mi-a făcut curte, dar el nu-și poate aminti asta. Nu cred că m-a iubit vreodată și nici acum nu mă iubește. Eu nu am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe rând capul de la unul la altul, asigurându-i și acum de eterna ei afecțiune și discreție. Dar niciun gest al ei nu avea să știrbească cu nimic memoria soțului ei și a prietenului comun, cel neiubit, cel invidiat sau nefericit sau poate nici una din astea doar cel egoist, indiferent, plictisit sau excedat de curtoazia celorlalți. Celelalte doamne ocupau poziții extreme pe bancă și interceptau de-o viață, tulburate de acești curenți ce aproape niciodată nu li s-au adresat lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
păzitor, târziu am înțeles că va trebui să ne împărțim îngerii așa cum împărțim locurile în autobuz: unul se scoală, altul se așază, trebuie să știi să aștepți. Cei ca mine, ce nu au niciodată răbdare, vor rămâne în picioare, profund nefericiți și abandonați. Mă surprinde că ai înțeles că totul în viață este o problemă de resurse, viața ta însăți este o resursă, de aceea este atât de limitată. Cei mai mulți nu pot înțelege asta. Este ca la loto: doar unul câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
hainele Milionarului, din urechi i se scurgeau larve care până la picioarele mortului deveneau fluturi, fluturii iubirii mele pierdute, frumoasă dar încarcerată în concepte și prejudecăți, așa ca mine, zise Mioara. Fluturii aceștia frumoși, fiecare însemnând o zi din timpul iubirii nefericite, câteva mii, numără Ghiborț, care nu știa că nici el nu mai aparține acestei lumi, au fost clipele în care ne gândeam unul la celălalt, când ne vedea cerul și strada era plină de fluturi, vedeau și cei din nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cazuri, ți-ar plăcea să ai pe cineva lângă tine, de n-ar fi decât ca să-l iei drept martor: „Ai văzut ce mi se întâmplă?” Termenul de martor mă scufundă în perplexitate. Nimeni nu ar putea depune mărturie despre nefericita mea pățanie. Ieri, interlocutorul îmi vorbise despre deces când ai invitați, dar nu asta se întâmplase. Nu se afla în preajma mea nici un al treilea care să-mi ateste nevinovăția. Eram vinovatul ideal. Doar nu era totuși să mă instalez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]