1,600 matches
-
îndrăznește și atinge-mă Ușor, iar cu privirea, surâzând,strânge-mă Duios, ca să-ți ostoiești dorul și durerea, Care te-au apăsat, dezgolindu-ți încrederea. Lasă-te blând, pe umerii mei, cu credință, Eu, voi înflori din nou, ieșind din neființă O dată, de două, sau chiar de trei ori În același an, ca tu, de plăcere să te-nfiori. Adună-ți copilă cosițele și împletește-le, Cu florile mele și încrede-te puternic în ele Viața, liniștită de-acuma, să îți facă
MAGNOLIA de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371788_a_373117]
-
de după sfârșitul lumii în forma ei actuală, un fel de sumă a unui minus infinit și a unui plus infinit, ca într-o cuprindere totală și nedepășită a întregii aventuri (în sensul etimologic al cuvântului) a aducerii existentului creat de la neființă la ființă, inclusiv a destinului eshatologic al acestuia. Parafrazând o vorbă a Sf. Părinți care spuneau că lumea a fost creată în vederea Bisericii, putem zice că lumea a fost creată în vederea Învierii, a transfigurării, învierea lui Hristos devenind astfel punctul
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI ZIUA A OPTA de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379267_a_380596]
-
împlinite, moartea și Învierea Domnului, orice explicație fiind insuficientă pentru a ne scoate din starea de copleșire; vorba unei expresii din cântările liturgice: „a pricepe mintea nu poate”. Și totuși! Învierea ne este dată în dar. După aducerea omului de la neființă la ființă, odată cu împodobirea lui cu chipul divin, Învierea Domnului este cel mai mare dar făcut omului în istoria sa existențială. Ea deschide porțile veșniciei și devine pod între viața pământească și cea a împărăției divine. Una dintre marile vești
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
generație de oameni se nasc spre a da, clipă de clipă, lupta cu îngerul negru al morții. Învinși de limitele fatidice ale existenței și de fatalitatea istoriei, toți ne grăbim să ne întoarcem triști și resemnați, pe tărâmul nesigur al neființei. Toate încercările noastre de a ne depăși condiția de muritori, s-au terminat în moarte. După câte știm însă, cel puțin Unul a învins moartea și istoria. Și aceasta pentru că El era deopotrivă om și Dumnezeu adevărat. ● Libertatea spirituală, irenica
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
al tău zbor, prin crăpăturile stâncilor, Din iubire cresc rădăcini, prin care să redescopăr, Cum izvorăște, Apa cea vie. Prin a Ta revelație, reînvie întreaga creație, La o primăvară dulce, a Fiul Tău iubit. Glasul Tău Doamne, ne ridică din neființă, Făcând să crească din iubire rădăcini. RĂMÂI CU BINE Și peste noi s-a așternut tăcerea, Deși inima îmi este mereu la tine, Rămâi, rămâi cu bine, de vei putea, Căci gânduri multe inima îți vor măcina. Nu poți iubirea
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
fie prin Voință (ca la A. Schopenhauer și, desigur, la Fr. Nietzsche). Alți filozofi occidentali, în schimb, au negat aspectul nemanifestatului din realitatea ultimă după meditația Upanisadelor, concentrîndu-le asupra unui singur aspect manifestat, întrucît nemanifestatul echivalează cu nimicul, cu neființa: pentru ei unica realitate este aceea a devenirii materiale (și aici în maniera indiană și a Upanisadelor în general). Din acest curent cultural se desprind două ramuri principale: una a aplicat coerent premisele la realitatea socială, pentru a deduce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dau, unui alt kalpa la început. Și a mea prakrti urmînd-o Eu, iară și iară ființele toate Eu le creez [308] prin unica virtute naturală [309]. ... Nemurirea, oh Prthide, Eu sînt și la fel și moartea; Ființa și Neființa Eu sînt [310]. (După impresionanta teofanie a lui Krsna, ce repetă aceleași concepte într-o manieră și mai dramatică, în Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus de Brahmă, suprema Cauză primordială! Oh, mărite Stăpîn al zeilor, oh Ființă fără de sfîrșit, oh al universului Sălaș! Nepieritorul ești tu; Ființa și Neființa ești: ești Cel de dincolo de toate. Tu primul dintre zei, Tu ești bătrînul Purusa: ești al universului suprem tezaur: Cel ce cunoaște și Cel ce trebuie cunoscut! [311] c) twam = tad (asi) = aham Brahmăsmi Se zice despre aśvattha, copacul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și unitară, văzută și nevăzută (manifestată și nemanifestată: zilele și nopțile lui Brahma), privită însă nu din punct de vedere al multiplului și al fenomenului, ci din cel al nemanifestatului. În definiția acestei realități ultime se afirmă identitatea ființei cu neființa, ca și cu "ceea ce este dincolo (de ființă și de neființă)": aspecte ale aceluiași Absolut văzut în mod alternativ în esse (sau non esse) sau în fieri. De altfel, pentru indienii și grecii antici nu poate fi conceput un esse
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui Brahma), privită însă nu din punct de vedere al multiplului și al fenomenului, ci din cel al nemanifestatului. În definiția acestei realități ultime se afirmă identitatea ființei cu neființa, ca și cu "ceea ce este dincolo (de ființă și de neființă)": aspecte ale aceluiași Absolut văzut în mod alternativ în esse (sau non esse) sau în fieri. De altfel, pentru indienii și grecii antici nu poate fi conceput un esse static, mai curînd unul în devenire: esse, fui, fore amestecă într-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cele mai abstracte, la simpla reprezentare a nașterii și morții concepute ca un ciclu. Este cunoscută deja imaginea păsării Phoenix, care vine tot din Orient. Și astfel, la antici, găsim concepții despre viață și moarte, despre trecerea de la existență la neființă: din viață provine moartea, din moarte viața, iar în existență, în pozitiv se află deja și negativul, și la fel negativul trebuie să aibă în el și pozitiv; în aceasta constă orice schimbare, orice proces al vieții. Numai că astfel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și Hegel: cf. p. 254). Este important de observat că textul în sanscrită: twam akșaram sat asat tatparam yat spune: "tu es l'Impérissable, tu es l'etre et le non-etre et ce qui est par-dela" (E. SENNART), adică: "ființă, neființă este ceea ce este dincolo ființă și neființă (= devenirea)". În: XI, 38: ... Vettăsi vedyam ka... trebuie înțeles ca "subiect și obiect" (în aceeași ființă): mai precis, "cel ce cunoaște și cel cunoscut (sau ce trebuie cunoscut)". [312] Guna = "virtute, calitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de observat că textul în sanscrită: twam akșaram sat asat tatparam yat spune: "tu es l'Impérissable, tu es l'etre et le non-etre et ce qui est par-dela" (E. SENNART), adică: "ființă, neființă este ceea ce este dincolo ființă și neființă (= devenirea)". În: XI, 38: ... Vettăsi vedyam ka... trebuie înțeles ca "subiect și obiect" (în aceeași ființă): mai precis, "cel ce cunoaște și cel cunoscut (sau ce trebuie cunoscut)". [312] Guna = "virtute, calitate" a materiei: śattva (bunătate), rajas (pasiune), tamas
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
planuri. Analizând această nuvelă, Sorin Alexandrescu afirmă că este vorba despre un „itinerar spiritual: Viață și Moarte, Profan și Sacru“. Nuvela pune accentul pe acel Mit al reintegrării, pe ideea de „rupere de nivel“, de revenire la matricea în care „neființa devine ființă, răul coincide cu binele, profanul coincide cu sacrul, pluralitatea coincide cu unitatea“ . Nuvela poate avea și alte interpretări: „Aici se dezvoltă cu o mai mare artă epică tema ieșirii din timp sau a trăirii simultane în două planuri
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
a-și închipui creațiunea" sunt de urmărit notele lui Theofil Simenschy la traducerea textului Imnul creațiunii.32 Eminescu traduce din Rig-Veda astfel: "N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă" (Scrisoarea I) intuind și impunând termenul de "neființă"33, din germanul Nichtsein, în care sein este ființă. Mai apropiat de M. Eminescu din acest punct-zero este Basarab Nicolescu care vorbește în teoremele sale despre "vidul cuantic", despre "o fluctuație între ființă și neființă"; "nimic nu poate epuiza bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
intuind și impunând termenul de "neființă"33, din germanul Nichtsein, în care sein este ființă. Mai apropiat de M. Eminescu din acest punct-zero este Basarab Nicolescu care vorbește în teoremele sale despre "vidul cuantic", despre "o fluctuație între ființă și neființă"; "nimic nu poate epuiza bogăția vidului cuantic. Căci el este Nimicul"34. Sensul de "vid plin" nu este altul decât cel intuit de Sergiu Al. George.35 Am avea la Eminescu un sens ontologic, pentru că "nimicul" corespunzând unui enunț negativ
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Sergiu Al. George.35 Am avea la Eminescu un sens ontologic, pentru că "nimicul" corespunzând unui enunț negativ ca "absență", nu poate fi conceput fără o referință la o "substanță primă", precum în logica indiană Nyaya sau Buddista. "Fluctuația" dintre ființă / neființă sau "bogăția vidului cuantic" are un sens dialectic, hegelin (Ioana Em. Petrescu). Nu de aceste "formule oarbe unite cu un maximum de formule vizionare (p. 99) se apropia M. Eminescu când scria, pe la 1868-1869, într-un prim proiect teatral Mira36
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este nimic din ceea ce reprezintă experiența sau logica, nu este nici identică, nici diversă, nici extensivă, nici intensivă, nici temporală, ... ea scapă, tocmai prin aceasta, oricărei conceptualizări". Lupasco mai scrie: "Afectivitatea sau ființa este ca și acordată configurațiilor existențiale ale neființei logice, fără să putem percepe, nici ca o configurație logică, nici ca afectivitate, sursa și rațiunile, sensul acestei dăruiri reciproce"7. André Breton a meditat mult, cu siguranță, la al treilea capitol, "Logica artei sau experiența estetică". Pentru Lupasco, arta
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
existențiala, nu intelectuală, materie indistincta, foarte aproape de concepția lui Plotin despre materia absolut necalificata, posibilitate latentă și eternă, existentă lipsită de substanță sau întindere 162). Astfel, la Ființă, posibilitățile de nemanifestare devin, prin refractare, manifestate, ceea ce explică mecanismul respingerii spre neființă (non-entity) a diferitelor entități spirituale la Blake, precum și faptul că, de exemplu, Zenitul văzut din veșnicie este în Sud, iar Nadirul în Nord, în concepția aceluiași autor. Se poate stabili o asemănare între Samael și ideea de "Spectru" (sau "Năluca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubire?"191. Ea însăși, ca zeița a Naturii, Natura însăși, a fost creată din iubire, Luvah fiind "Prințul Iubirii". Chiar și Urizen este înspăimîntat de marea atracție a vidului cosmic care tinde să tragă-disipeze materia în el: "Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă"192. Căderea este astfel fragmentarea Unului (Tharmas) în multiplu, căci spune Tharmas: în "vremi ale Veciei fost-am în două sfărîmat/ Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași".193 Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în infinite plase (aceștia fac posibilă ridicarea Universului, ei sînt viața lumii fizice, entitățile vii ce tind spre urcușul în divinitate, sau se scufundă în întunecimile materiei), le leagă, "puternicele energii în spații mici strîngîndu-le"248. Cu picioarele pe marginea Neființei, Urizen construiește în adînc "Găoacea Lumii"/"Coaja Lumeasca" (Mundane Shell) în jurul stîncii Albionului; toți "privesc/ Ce e năuntru acum văzut afară"249. Lăuntricul devine acum exterior. Neamurile din Pîntecele Albionului fug în afară, i.e. cad. Este vorba de fărîmițarea conștiinței
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urma pe stînci și munți, Căpătînd iarăși chip de om din cel de Spectru în chinurile dragostei de mamă. Ingrați ei rătăceau, disprețuind-o, trăgînd spectrala-i Viața, 210 Departe și departe respingînd-o printr-o teribilă putere de aruncare-n Neființă, în jur rotindu-se-n întunecată disperare Și viața cea spectrala trăgînd-o înăuntru cu-orgoliu și semeața bucurie. Acestfel Enion întreaga să viața spectrala le-o dădu. Apoi Eno, o fiică a lui Beula, o Clipă lua 215 Și-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și sufletu-i se strînse de oroare, Picioarele-i pe-a Neființei margine; glasul sau astfel începu: Luváh și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și sufletu-i se strînse de oroare, Picioarele-i pe-a Neființei margine; glasul sau astfel începu: Luváh și Vala tremurînd și dîndu-se napoi, pe marele stăpîn, cel al Lucrării, îl văzură, Și-al sau Cuvînt îl auziră: "Împărțiți-vă, voi, cete, după rang53. Să construim Sălaș pentru al cerului iubit în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate jos răzbubuind în afundișurile Neființei. Încinși pînă la roșu ei, șuierînd, isi despicară-n jos cale de multe leghe Pîn' ce oprindu-se, fiecare își găsește centrul [temelia]; acolo stau ei suspendați 140 Cumplitele scîntei zvîrlindu-și departe-n adîncimea-ngrozitoare. Căci, măsurat în spații ordonate, Fiii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]