2,380 matches
-
până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi resimțind cu nesaț tot ceea ce îl fermecase, jinduind după prezența iubitei lui. Această stare, oricât de acut se manifestase, oricât ar părea de nefiresc, avusese darul de a-l maturiza, de a-l face să simtă, petru prima dată, responsabilitatea faptelor și acțiunilor sale, a gândurilor legate de viitor. Încă de mai înainte reușise să depună un efort susținut pentru a relua întreaga materie
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
din felul cum ne prezintă dragostea sfântă și feciorelnică a Veronicăi pentru Florin Vernescu, devenit acum un om nou, un tânăr serios și întru totul schimbat spiritualicește. Inițial, el nu fusese așa, dar comportamentul demn al tinerei de o frumusețe nefirească l-a schimbat... De la început, Veronica l-a uluit și l-a dezarmat. Din purtarea ei rece, din felul ei de a respinge tot ce vede că-i întinat, iar Vernescu, evident, era întinat până în măduva oaselor, fata ocolindu-l
DINCOLO DE CURCUBEU de IOAN DAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365328_a_366657]
-
pământ. - Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu-și gâtul ca pentru a o vedea mai bine pe fată ori pentru a o auzi. Un munte poate fi sfânt ca oamenii? continuă el privind-o sfidător de data aceasta. O liniște nefirească se așternu peste grupul de copii. Parcă prevestea ceva rău și, ca la un semn, toate privirile se îndreptară spre Mariana, dar și spre Sandu, dojenitoare. Calm, privindu-i pe toți, pe rând, unul câte unul, Andrei făcu semn de
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
fetele și Valentin, își întoarseră capul spre Mariana și așteptară ca aceasta să vorbească, arătându-și curiozitatea și hotărârea de a nu mai întrerupe prin încordarea cu care o priveau. - Muntele Athos... are această denumire, ce vi se pare, poate, nefirească, încă din vremuri trecute de mult. Este vorba de sute de ani. De fapt, nu este vorba numai de un munte, ci de un stat, o țară anume, ca să înțelegem lucrurile bine. Face parte din Grecia, fiind situată pe teritoriul
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit nefiresc, cei care au reușit să iasă la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat” sunt de partea cealaltă, aflați în stare de șoc. Dintre trecătorii speriați câțiva se apropie și chiar se strecoară printre resturile de planșee de beton
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Nu de ei este interesat Albert ci de eventualii supraviețuitori dinăuntru. Privește spre interior, zărește mobila aproape intactă și rămâne surprins părându-i-se că a intrat într-o poveste, ceva de genul „Alice în țara nenorocirilor ”. Mobila văzută este nefiresc de jos. Capătă o senzație de amețeală din care își revine datorită agitației de jos. Cei de acolo se tot străduiesc să-i atragă atenția. Le face semn că le-a înțeles agitația și vociferările. - Ce vezi acolo ?!... Le-ar
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
celui care tușea infernal ?! Își ridică privirea întrebător ... Sudentul de dinaintea lui, cel după care urmează să fie el examinat, s-a blocat la subiectul doi. Nu reușește să-și etaleze cunoștințele, atâta tot. Albert intuiește motivul pentru care există liniștea nefirească ; studentul l-a provocat pe profesor. În fapt, nici nu este vorba de intuiție, colegul lui, care nici nu concepe decât să ia notă maximă, a repetat : - Sunt cel mai bun, la geografie, dintre toți studenții din an, vă pot
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
zi a intrat Vavila într-o biserică. Potrivit iconomiei lui Dumnezeu, tocmai se citea Evanghelia în care se află pericopa ce spune:” Pocaiti-va că s-a apropiat împărăția Cerurilor”( Matei 3:2). Cuprins de remușcări a început să se nefirească din pricina faptelor săvârșite de el. A iesit deci îndată din biserică, le-a chemat pe cele două amante ale sale și le-a spus: - Știți în ce desfrânare și cât de nebunește am trăit cu voi. Știți iarăși că nu
LIVADA DUHOVNICEASCA (11) de ION UNTARU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365094_a_366423]
-
trebuie, cel puțin, să braveze. Acest fapt m-a determinat să continui să scriu pe această temă, ajungând să scriu, în cele ce vor urma a fi publicate, despre iubire’’în regim de cazarmă’’, despre șocul contactului cu o lume nefirească, neînchipuită până la momentul impactului. Întâmplările descrise, faptele și mai ales limbajul (atenuat) pot șoca o parte dintre cititori. Nu vor fi, nici măcar surprinși cei care au satisfăcut stagiul militar obligatoriu. Unul dintre motivele pentru care ,,dosarul revoluției,, a fost închis
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit nefiresc, cei care au reușit să iasă la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat” sunt de partea cealaltă, aflați în stare de șoc. Dintre trecătorii speriați câțiva se apropie și chiar se strecoară printre resturile de planșee de beton
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
te îmboldește să ți-o apropii. Uneori imboldul este reciproc. * Albert și Tamara schimbau două-trei vorbe ori de câte ori aveau ocazia. Ceva instinctiv îi reținea să facă mai mult. Se plăceau însă și fiecare simțea asta din tonalitatea vocii celuilalt. Împrejurările erau nefirești. Acest simplu sentiment de simpatie dacă ar fi devenit fățiș ar fi fost terfelit. Așa cum se manifesta era împărtășit de toate celelalte. Cele câteva înrăite nu o puteau lua peste picior pe Tamara nici măcar în legătura cu alte subiecte fiindcă
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
acorda o notă pe moment. Dacă Minel este caracterizat de ambiție, Dorel, prietenul lui, întruchipează echilibrul și pare stăpânit de dorința de a ajunge un om integru și ferm, pe poziții principiale. Dinu, crează impresia unui copil cu o gravitate nefirescă, de care dau dovadă chiar puțini adulți. Florin este un zgubiliu, plăcut de fete, cam superficial la învățătură dar tatăl său lucrează în Minister, în cel de interne, și oricând se poate întâmpla să ai nevoie fie de un punct
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
câțiva ani același gest se va repeta, marcând sfârșitul. În acești ani, datorită Ericăi ajunsese să înțeleagă minunea de a fi, durerea de a iubi cu o intensitate inimaginabilă. Uneori își reproșa amarnic slăbiciunea de a fi ajuns să iubească nefiresc de mult. Trăind în orașe diferite îi simțea totuși vibrația gândurilor realizând atunci când intensitatea acestora cobora vertiginos. Referință Bibliografică: X. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14 august 2016. Drepturi de Autor
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
sesizat privirile băieților; toate erau îndreptate în aceeași direcție. S-a conformat spiritului de echipă. Aveai într-adevăr la ce privi; la ființa de a cărei apariție a fost plăcut surprins. Chiar dacă se simțea vizibil stânjenită, degaja o anumită distincție nefirească parcă la o elevă. Sarafanul, menit să estompeze personalitațile fetelor, să le reducă la simple eleve, nu se putea împotrivi formelor trupului. Suvițele de păr ondulate îi încadrau fața ce te făcea să te duci cu gândul la statuile Greciei
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
că-i apucai palmele și-l trăsei spre fotoliu. Așezată pe scaun în fața lui îl privi îndelung. Și el asemenea, spunându-ne din ochi ce rău ne pare pentru ce n-am trăit... Avea același chip frumos, doar alungit acum nefiresc și luminat de calviție. Ochii, nemaiavând putere, răzbăteau la mine prin sticla unor ochelari. Rictusul din dreapta gurii ce conferea cândva mult șarm obrazului se adâncise, împietrind acum figura. Și gâtul i se subțiase, încât l-ai fi bănuit neînstare să
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
mine. M-am gandit să-i fac metanie. Când cei din suita să au văzut intenția mea, cel din fruntea lor mi-a zis: - Nu fă metanie, avva! Nu știam însă pentru ce-mi spune asta. Eu însă socoteam lucru nefiresc să nu-i fac metanie. Cand episcopul s-a apropiat de mine - pe Domnul mă jur, fraților, el mi-a făcut metanie mai întâi și nu s-a sculat de jos până ce nu m-am sculat eu mai întâi. M-
LIVADA DUHOVNICEASCA (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364848_a_366177]
-
UN ZID, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011. VIAȚA CA UN ZID DE SILVIA KAȚZ Femeia a început să alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
casa ta și vei trăi rezemată de el. Așa vei fii mereu cu noi, ... Citește mai mult VIAȚA CA UN ZIDDESILVIA KAȚZFemeia a început să alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
cotitură...Sau, a altora, mai bățoși și cu imaginație mai bogată, care știu doar să prepare mai rapid „simbolurile” -cam cum s-ar împreuna doi torenți potrivnici ce-și caută fiecare pentru el „croiala”, unul contra altuia, într-o inversare nefirească a alunecării șipotului translucid care nici măcar n-ar mai clipoci la intervale regulate, darmite să trezească cu sunetul ascuțit și cristalin și cu recea boare, organele de simț al privitorilor... Tot ce-i spus până acum este, până la urmă, asemănarea
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
învățătură cum vedeau ei, din ultima bancă, pe colegii studiați. Analizând formele „grotești” ori cele de „scălâmbăială” copilărească ce li se fereau ochilor, mai închipuite sau mai adevărate: urechi clăpăuge, umeri cocârjiți și trași pretimpuriu sau prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
Pe jos erau întinse multe piei și blănuri, iar bârnele de sus erau scobite cu atenție, lăsând lumina și aerul să pătrundă în intimitatea încăperii. Aela chemă toate amazoanele. Climene apăru la braț cu Celeno, avea un aer de neîncredere nefiresc pentru ea. Talestri o privi cu nervozitate și începu: - Bună dimineața, dragele mele! Cred că toate știti deja motivul pentru care sunteți aici. - Nu chiar! răspunse Celeno. Știm de abaterile Climenei, dar nu cred că era necesar să ne chemi
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Trenul lui va pleca ceva mai târziu față de ora programată. Linia de la care trebuie să plece este blocată de sosirea unui tren cu o întârziere considerabilă. Din trenul abia sosit, călători cu fețe împietrite se îndreaptă grăbiți, într-o tăcere nefirească, spre ieșirile din gară. Până și celor câțiva copii, coborâți din tren, pare să le fi pierit graiul. Albert, cu mintea în căutarea a ceva care să-i sugereze un pic de viață și de căldură, ar vrea să-i
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
așteptând fisuri ale rațiunii în care să se instaleze parazitar. Atunci apare paradoxul ; nebunia este hrănită de rațiune... * În mintea lui Albert, cel puțin pentru o vreme, Sabina și Erica deveniseră o singură persoană. Această mutație mentală, concretizată în dedublarea nefirească, îl readusese în trăirile din adolescență cu deosebirea că, acum avea convingerea netezirii drumului spre împliniri. Zbuciumul și suferințele din acea vreme nu numai că nu își aveau locul dar nici măcar nu exista vreo urmă de percepție a lor. Numai
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
să creeze o stare generală de disconfort. Albert este însă fascinat. Pentru prima dată, de când se află internat, este interesat de altceva decât de obsesia lui. Este ceață, o ceață densă, de care dintodeauna s-a simțit atras în mod nefiresc. Corpul îi este rigid, mișcările îi sunt greoiaie și stângace urmare tratamentului primit dar trebuie, trebuie să iasă afară la norul aflat pe pământ, chiar dacă ar fi nevoit să se târască. Pe măsură ce se îndepărtează de pavilion trupul și mintea lui
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
închis imediat la loc. A repetat gestul de câteva ori, întorcând capul în partea opusă sursei de lumină. Durerea primului contact cu aceasta pierdea încet-încet din intensitatea inițială, potolindu-se, devenind egală. Emanuela se afla pe pat într-o poziție nefirească și nu înțelegea de ce. „Ce s-a întâmplat?” Era extenuată. A închis ochii, din nou, încercând, printr-un exercițiu de memorie, să-și amintească cum a ajuns așa. Ceasul. Da. Ultima imagine, era aceea cu ceasul. Indica 15.47. Deschise
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]