1,869 matches
-
ar putea să vorbească ori să se plimbe ceea ce de fapt nu există?“ (1006 b). Cel care gândește astfel ar ajunge la consecințe dintre cele mai ciudate, că „toate sunt una, și om, și zeu, și corabie, ba încă și negațiile lor“ (1008 a). Sau că lucrurile există doar în mod acciden tal. În acest caz, nici măcar accidentul nu ar exista ca atare (1007 a - 1007 b). Cum contradicția implică orice, nu ar mai conta dacă se afirmă adevărul sau falsul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
bune În viață, puține erau disponibile. Teroarea de sublim smintea toate mințile. Capacități, impresii, viziuni comasate În ființe umane de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe mâzgălite pe ferestrele magazinelor condamnate la demolare. Toți firește erau Înspăimântați de viitor. Nu de moarte. Nu de acel viitor. Un alt viitor În care sufletul cu totul se concentra asupra ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și pentru mijloace limitate. Viața este pentru dadaiști sensul artei. Arta poate înțelege greșit mijloacele și în loc de mijloace limitate să folosească mijloace limitate. Atunci viața și natura sunt simulate în loc să creeeze viața. Pictura academică simulează viața și natura“. Afirmația și negația rămân alte puncte de sprijin importante în manifestările dada, aflate întrun raport strâns. Afirmarea noilor forme de artă nu era posibilă decât în măsura în care negația ajungea să cuprindă celelalte forme de manifestare .” Dada e cauza inițială a oricărei arte” afirma Hans
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
viața și natura sunt simulate în loc să creeeze viața. Pictura academică simulează viața și natura“. Afirmația și negația rămân alte puncte de sprijin importante în manifestările dada, aflate întrun raport strâns. Afirmarea noilor forme de artă nu era posibilă decât în măsura în care negația ajungea să cuprindă celelalte forme de manifestare .” Dada e cauza inițială a oricărei arte” afirma Hans Arp, orice formă nouă de artă nefiind capabilă de afirmare decât în proporția renunțării la tot ceea ce se realizase până atunci. Valoarea capătă astfel
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
trebuie să admitem și existența unei nonvalori, și anume cea a urâtului. În lipsa urâtului, frumosul n-ar mai căpăta noțiunea de valoare, iar dacă frumosul nu are exista, atunci nici urâtul nu ar exista, deoarece el nu este decât o negație a acestuia. Deci, putem spune că frumosul și urâtul sunt două elemente complementare, în sensul în care urâtul nu există decât în măsura în care există frumosul, definindu-se reciproc, și totodată contadictorii, în sensul în care ceea ce este urât nu poate fi
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
la trasfigurarea comică prin bizar și baroc, prin burlesc și grotesc”. Fiecare dintre aceste forme păstrează o proporție considerabilă de urâțenie, dar fiecare are capacitatea de a se transforma în comic. De altfel, “în comic este implicat un urât ca negație a frumosului, la rândul lui negat de comic.” Dispunând de o mobilitate fantastică și de un caracter “accentuat aventuros”, bizarul ironizează cu ușurință obișnuitul. Macabrul se înrudește cu fantomaticul, dezgustătorul, hidosul, scârbosul, dar și cu umorul negru și gluma macabră
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lipsi cu nici un chip, deoarece nu poate renunța la reprezentarea răului și nu se poate mișca în planul unei concepții despre lume limitată și superficială, al cărui scop ar fi doar distracția plăcută”notează Rosenkranz. Definit de esteticianul german ca “negație a formei frumoase a unui fenomen printr-o diformitate izvorâtă dintr-o descompunere fizică sau morală”, scârbosul se situează pe câteva trepte mai jos decât dezgustătorul și grosolanul. De regulă, provoacă scârbă tot ceea ce lezează simțul estetic printr-o disoluție
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul însinguratului care descoperă o umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini demoniace ale
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care muncitorii sunt exploatați În câteva dintre afacerile lor. Și tu ai o relație cu unul dintre ei? Eileen remarcă rapid că discuția Începuse să degenereze și se strecură afară discret. Nu am o relație cu el, am insistat, deși negația suna ridicol având În vedere că tocmai recunoscusem că am ieșit cu el În oraș. Mă fixă intens de parcă mi-ar fi văzut chipul pentru prima oară de luni Întregi și clătină ușor din cap. Nu mă așteptam la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se suspenda în zece zile, iar cazul Martin Goines, mortul de pe 01.01.1950, urma să fie aruncat printre alte dosare nesoluționate. Despre probele culese de pe Tamarind, numărul 2307: Cu două excepții, doar chestii repetitive - ceea ce Hans Maslick numea „duble negații pentru dovedirea afirmațiilor”. Obținuse un al doilea set de amprente, care se potriveau cu degetul lipsă al individului corpolent. Layman le luase și el amprentele celor doi. Pasta albă pe care o culesese era în mod evident un adeziv dentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și pe ingineri și să arătați cum e și cu ei..." Iată de ce îi trebuie atâta timp spiritului revoluționar ca să învingă și de ce sîntem supuși atâtor erori încer-cînd să ni-l însușim: spiritul primar agresiv și apoi spiritul anarhic, de negație, înfloresc și ele pe terenul liber al marilor răsturnări, și nu o dată, în istorie, asistăm la stingerea temporară a spiritului revoluționar și la înflorirea, nu chiar efemeră, a celor două din urmă. Și nu o dată ne trezim, crezând că sîntem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
moartea, totul, totul. — Textul părea să condamne agresiunea, da, da. Dar expresia era suspectă. Atât de dură, de vulgară, de complice... Complicita cu faptele, revela o profundă înrudire, deși părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privindu-mè amuzatè, cu acea privire pe care o iubeam atât de mult! O fac atentè asupra faptului cè, dacè m-ar prezenta copilului pe nume, Uite, el e Matei! bèiatul ar fi fericit cè dilemă din mintea lui, afirmarea unei negații dè tot negație, o problemè, în fond, filosoficè, s-ar împèca cu mine și cu faptul cè nu sunt tata, Corina aplecându-se spre copil, dar eu o opresc, Lasè-mè pe mine! ea minunându-se, Te pricepi la copii, Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acea privire pe care o iubeam atât de mult! O fac atentè asupra faptului cè, dacè m-ar prezenta copilului pe nume, Uite, el e Matei! bèiatul ar fi fericit cè dilemă din mintea lui, afirmarea unei negații dè tot negație, o problemè, în fond, filosoficè, s-ar împèca cu mine și cu faptul cè nu sunt tata, Corina aplecându-se spre copil, dar eu o opresc, Lasè-mè pe mine! ea minunându-se, Te pricepi la copii, Matei?! Nu! Mè pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ce sunt denumite prin propoziții afirmative, verificate de realitate și, pe urmè apare cineva, ca mine, care nu intrè în universul lui cunoscut, anulând acest eșafodaj al afirmativului bine structurat, contrariind cu simplă mea prezențè o întreagè lume în care negația nu și-a ocupat încè locul, nu e tata! Tata! Nu e tata! copilul simțind instinctiv cè acest nu e tata face parte din același registru cu nu e voie acolo, nu umblă la telefon! situându-mè și pe mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E prima dată când vii la oraș... Ai unde să dormi? — Nu. — Știu un loc aproape de casă... Poate te primesc acolo... Văzu că celălalt nu se hotărăște să se clintească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea de la sală, am zis, cam fără nădejde. Brian mai scoase un mormăit. Cu toate astea, progresasem puțin, căci acest mormăit părea să indice o aprobare. Dacă reușea să exprime și o negație, ne puteam pune pe treabă. Nu mai jucasem „Douăzeci de Întrebări“ de ani buni, dar eram gata să fac o Încercare. Apoi, el adăugă, parcă depunând un efort imens: — Dar acum n-o să se Întâmple. N-am ideea la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dinți. Trebuie să fac ceva constructiv, să-mi schimb starea de spirit. Așa că îi dau un telefon lui Jake. Nu e acasă, așa că îi las un mesaj și deja mă simt mai bine. — Nu cred că am trecut prin stadiul negației! spune Daisy. Mă așteptam să-mi dea papucii. Poate că s-a întâmplat din cauza mea, pentru că n-am crezut că-și dorește într-adevăr să iasă cu mine, iar el s-a agățat de chestia asta. Cred că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a fost“. A mai venit și Daisy cu lista celor Cinci Pași și nu am mai putut să mă gândesc la altceva. Am aruncat foaia, dar îi memorasem deja. Știam că nu pot scăpa de stadiul Furiei. Pe cel al Negației începusem să-l experimentez când m-a anunțat că mă părăsește. Îmi spuneam întruna că nu e posibil, că se va trezi într-o zi și își va schimba decizia, va recunoaște că a greșit, iar apoi vom reveni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal existența unui afiș maroniu, cu chenar alb, care decreta ritos: Nu servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții politice democrat-liberale încercase să înlăture particula inițială a negației, prin ștergere cu diluant. Alăturat, Fratele sesizează absent dărnicia exhibiționistă a unui dublu-poster Playboy (paideia, nutreț inefabil, pentru suflete, miam-miam! cum ar fi zis Poetul). Plus prezența insolită a unui calendar color de perete, editat sub egida Direcției de Cultură
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
umple discontinuitățile lemnului și ale neamului, ale unei materii și ale unui social care nu pot dăinui fără această poveste mereu reiterată. Poate că de aici ni se trage și faimosul „boicot al istoriei”, care nu este un act de negație, ci doar o așezare diferită într-o temporalitate aflată într-o firească și permanentă renaștere. Poate de aceea mă fascinează și pe mine catedralele „lor” de piatră, dar iubesc tot bisericuțele „noastre” de lemn... Despărțirea de Țăranul Român. Gînduri la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Pentru a lupta împotriva disperării și a descurajării, Gn 1 pornește de la originile lumii pentru a demonstra că „răul” nu face parte din planul divin. Lumea creată de Dumnezeu este cu totul pozitivă. De exemplu, Gn 1 nu conține nici o negație. Textul repetă de șapte ori (numărul sacru) că „Dumnezeu a văzut [ceea ce a făcut] că era bun” (1,4.10.12.18.21.25.31). Ultima oară spune chiar că „Dumnezeu a văzut că tot ceea ce a făcut era foarte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ea. Iată una dintre aceste banalități de bază pe care ne este greu să o acceptăm: forța lui nu vieții care macină încă imaginarul occidental. Și găsim, de la Sfântul Augustin până la K. Marx, asemenea unui fir roșu, subțire, dar solid, negația radicală a ceea ce este în numele a ceea ce ar trebui să fie. Logică a lui "trebuie să fie" care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei. Îmi amintesc de "dovezile" existenței lui Dumnezeu aduse de Sfântul Anselme. Și sensibilitatea sa
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
noțiunii de Bine () ce-și găsește sfera de aplicabilitate în virtuți () concepute ca medietăți () între două extreme (excesul și lipsa) sau contrarii. Aristotel distinge patru specii de opuși (): relativii () jumătate-dublu; contrarii () bine-rău; contradicția () care își găsește expresia în afirmație () și negație (); privația este reductibilă la contradicție și contrarietate, relativii, opușii cei mai slabi, au o structură proprie fiind de altfel o categorie principală (Categ.4,6), iar contradicția este opoziția autentică și absolută. Contrarietatea este a doua specie de opoziție mai
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
prin comerț. Închei aici cu recomandările despre ce NU trebuie să consumăm sau să limităm drastic consumul în alimentația noastră. Cap. IV Cum mâncăm? Atenție la ceea ce gândim și la ceea ce vorbim. Particula “Nu” sparge conexiunile neuronale. Copilul nu înțelege negația și i se tot spune NU FĂ AIA! NU FĂ CEALALATĂ! Și...degeaba. Omului îi lipsește capacitatea nativă de a înțelege negația. Cei care folosesc negația foarte mult timp sunt și cei mai bolnavi. Boala se asociază practic cu negația
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]