808 matches
-
care străbate hotarul satului de la est la vest și-l desparte în doua părți disctincte - Sat și Dâmb.Înainte de anii 60 râul avea un curs meandrat și sinuos fiind străjuit de arini și sălcii seculare. Culoarea pietrelor era și este negricioasă datorita algelor închise la culoare de unde și numele râului. Satul este atestat documentar în anul 1581 sub numele de Also Vale Nyagra condus de cneazul Michael Brebe. Satele văienilor sunt atestate indirect ca facând parte din cnezatul lui Ioan Uscat
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
este bolnav. Tusea și respirația accelerată sau dificilă sunt semne ale tulburărilor respiratorii. Căderea părului, însoțită de mâncărime, este un semn al bolilor de piele, eczemă sau dermatomicoze. Mâncărimea la urechi, manifestată prin scărpinări violente cu gheara, însoțită de sebum negricios, este semn de râie auriculară. Nu se vor administra în alimentație oase de pui sau de pește deoarece pisica se va îneca și nu se va administra carne de porc crudă deoarece produce , boală incurabilă asemănătoare cu rabia. Imagini
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
pescuit, obiecte fragmentare întâlnite în serviciile de cult decorate cu linii și spirale prin împunsături oblice, cu un instrument ascuțit înainte de coacere, torți, urechi și mănușă de oale din lut ars, amestecat cu nisip fin în nuanță cenușie deschisă și negricioasă (cultura bronzului). Acestora le urmează fragmente de olărie prefeudală locală ce-și au originea în ceramica romană provincială 3, lucrată la roata simplă ori cu mâna, după tradiția dacică sau cea adusă de slavi 4 decorată cu motivul șuviței de
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
dorsală deplasată spre coadă, deasupra înotătoarei anale, dând astfel corpului forma de săgeată. Înotătoarea codală este bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în dungi transversale. Înotătoarele perechi sunt roșcate. Știuca este un pește răpitor foarte lacom, "rechinul" apelor dulci, care atacă nu numai
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în dungi transversale. Înotătoarele perechi sunt roșcate. Știuca este un pește răpitor foarte lacom, "rechinul" apelor dulci, care atacă nu numai peștii ci și păsările și mamiferele acvatice și se ia la bătaie și cu vidra. Maturitatea
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
argintie. Partea dorsală este cenușie-măslinie, cenușie-verzuie, galben-verzuie, cenușie-cafenie sau brună după felul apei, adesea cu dungi oblic transversale. Flancurile (laturile) au aceiași culoare ca și spatele, dar sunt mai deschise. Pe flancuri sunt pete mari, gălbui, albicioase, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale neregulate; câteodată, aceste pete sunt atât de dese, încât culoarea fundamentală, deschisă, apare numai din loc în loc, ca pete sau linii de coloare deschisă. Abdomenul alb sau alb-gălbui cu puncte cenușiu sau negre
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
alb sau alb-gălbui cu puncte cenușiu sau negre. Înotătoarele perechi (pectorale și ventrale) sunt roșcate sau roșu-gălbui. Înotătoarele neperechi (dorsala, anala și codala) sunt galben-cenușii, cenușii sau cafenii, cu un amestec de brun-roșcat; pe aceste înotătoare sunt pete brune sau negricioase, ce se unesc în rânduri/dungi transversale, mai mult sau mai puțin regulate.
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
sporadică în molidișuri. Feriga este o plantă: Tulpina este un rizom gros, subteran, lung până la 30 cm, oblic-ascendent. El este acoperit cu resturi de pețioluri din anii precedenți, în formă de solzi bruni și este fixat prin numeroase rădăcini firoase, negricioase, adventive. Structura rizomului este polistelică, formată din fascicule în număr variabil, inegale și turtite, având lemnul în centru, înconjurat de liber, dispuse în așa fel încât alcătuiesc împreună o formă cilindrică întreruptă. Nu apare niciodată cambiu și ca o consecință
Feriga comună () [Corola-website/Science/310892_a_312221]
-
, fluturele cu irizații, este un fluture diurn, de talie mare, cu corpul negru din familia Nymphalidae. Anvergura aripilor este de 60 - 80 mm, de culoare brun deschisă la femelă, la mascul brun negricioasă cu irizații de culoarea albastru-metalizat, în funcție de unghiul din care este privit. Pe fața superioară a aripilor anterioare apar pete de culoare alb-sidefat, iar pe aripile posterioare petele se transformă într-o bandă de aceeași culoare. Femela depune ouăle pe pe
Apatura iris () [Corola-website/Science/309010_a_310339]
-
parțial ("Velum partiale"). Sporii sunt netezi sau ornamentați și se decolorează uneori cu regenții de iod. Culorarea sporilor poate varia. Pulberea lor poate fi de culoare albă (Leucoagaricus leucothites) până la verzui ("Chlorophyllum"), ocru ("Limacella"), portocaliu ("Phaeolepiota aurea"), roz ("Leucoagaricus") sau negricios ("Agaricus", "Coprinus"), dar niciodată este de un maro de rugină sau scorțișoară. În această mare familie sunt cuprinse 2.500 de specii în mai mult de 100 de genuri. Studii recente în biologia moleculară au revoluționat clasificarea. Astfel aparțin, ca
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
crește pe stâncile calcaroase din Banat și Oltenia; cu coroana piramidală care se lățește la bătrânețe; lujerii viguroși, brun-cenușii pânî la negriciosi, glabrii; acele câte două în teacă, au o lungime de 15 cm, foarte rigide, ascuțite, verde întunecat spre negricios. Conurile ovoid conice sunt grupate câte 2 - 4, cu o lungime de până la 10 cm, fiind sesile sau scurt pedunculate; solzii au apofiza proeminentă, galbenă - cafenie, umbelicul este uneori prevăzut cu un ghimpe scurt, mai ales la solzii superiori. Semințele
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
Pupăza ("Upupa epops"), cucul armenesc sau (regionalisme) nevăstuică, pasăre de balegă este o pasăre insectivoră, migratoare, din familia upupide ("Upupidae"), ordinul coraciiforme ("Coraciiformes"), de circa 28 cm lungime, cu penajul pestriț de culoare cafeniu, cu aripile și coada negricioase, cu dungi transversale albe, cu ciocul cafeniu deschis, lung, ascuțit la vârf și curbat în jos, picioare cenușii, aripi rotunjite și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
cm (între mierla neagră și guguștiuc) și o greutate de 75 g. Penajul este similar la ambele sexe. Pupăza are un colorit viu similar, brun deschis roșcat pe cap, piept și partea anterioară a spinării. Aripile sunt rotunjite la capăt, negricioase, cu dungi transversale albe. Dungile alb-negre ale pupezei sunt prezente și sub aripi, fiind mai vizibile în zbor. Coada este relativ lungă, neagră, barată spre bază de o bandă albă. Pe cap poartă o creastă (moț) erectilă de pene roșcate
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
José Arcadio declară că Rebeca este soția sa, și ea acceptă, Pietro începe să tânjească după Amaranta. Ea este mult prea necajită și îl respinge cu cruzime. Deznădăjduit de pierderea ambelor iubite, se sinucide. Petra este o femeie slabă și negricioasă cu ochi aurii, asemenei unei pantere. Ea este amanta lui Aureliano al II-lea, dar și iubirea vieții sale. Ajunge în Macondo, împreună cu primul ei soț, pe vremea când era încă adolescentă. Acesta construiește loteria locală, dar moare cu câțiva
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
ul (Martes) este un gen de animale carnivore arboricole sau terestre din familia Mustelidae, cuprinzând opt specii răspândite în Europa, Asia (vestul Siberiei, Japonia) și în America de Nord. ii au blană prețioasă, de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, cu corpul de până la 61 cm lungime (cap + trunchi), iar coada de 15-30 cm lungime. Jderul flămânzilă, deși poartă denumirea de jder, face parte din alt gen decât jderul propriu-zis. Uzual, jderul, de asemenea este și o denumire comună pentru
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
zvelt, mlădios. Capul este relativ mare; botul ascuțit. Urechile sunt destul de mari, de formă triunghiulară, cu un vârf rotunjit. Coada lungă și stufoasă; lungimea sa este de aproximativ ½-⅔ din lungimea corpului + capului. Jderii au o blană de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, mai închisă pe picioare și pe vârful cozii; pieptul este gălbui, portocaliu sau alb. Craniul este îngust și alungit. Formula dentară: I 3/3, C 1/1, P 4/4, M 1/2 = 38. Ultimul premolar și molar superior sunt
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
ca aspect cu becaținele (Gallinago gallinago), însă are ciocul mai scurt decât acestea. Este o pasăre cu o mărime între 25 și 30 de cm. Sitarii sunt păsări sperioase, fiind active în timpul amurgului. Spatele sitarului este pestriț, cu nuanțe brun negricioase, o culoare de camumflaj în mediul unde trăiește. Văzul păsării este bun, având o rază vizuală ce atinge 180°. Sitarul are picioare scurte, neexistând un dimorfism sexual între mascul și femelă. Habitatul sitarului îl constituie pădurile umede mixte sau de
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă. Capra-neagra trăiește în regiunile înalte stâncoase din munții Alpi, regiunea Savoia (Italia, Elveția) până sudul Franței, Pirinei, Dalmația, Grecia, iar spre
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
de talie mijlocie (31 cm). Capul partea superioară a aripilor ca și piepteul și abdomenul este acoperit de un penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
H[ristos] sau înviat”", dedesupt: "„Mare ești Dumne[zeule] și m[i]nunate sănt lucrurile tale”", în continuare: "„Să să știe de cănd l-am însurat pă fiiul mieu Stancu. Săminaru la ghenarie 26 și la februarie întăi la întiampinat negricioasa moarte și la 17 f[e]vr[uarie] șia dat opștescul sfiarșit și la 18 f[e]vr[uarie] sa înmormiantat. Mare plăns și jale să afla atunci”". În dreapta ușii se poate citi astfel: "„Să se știe de căndu mau
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
numele de "sârbi". În tablou este înfățișat un grup de femei precedate de o fetiță și urmate de un prichindel de fată. Ele se deplasează spre o ulicioară aflată între casele cu garduri de uluci și cu acoperișuri de stuf negricios. În spatele caselor se întrevăd pomi, ca și pe fundalul ghicit al grădinilor de zarzavat. Tabloul atrage prin frăgezimea coloritului plin de voiciune și vibrația atmosferei. Tenta de mișcare dată de grupul de femei, câmpul verde-gălbior, florile care apar în zăplazurile
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și relaxat care se folosește de un limbaj neîngrijit. Alteori, termenii vulgari și chiar obscenitățile alternează cu aluziile mitologice și cu o construcție frazeologica tributară stilului clasic. Autoprotret </div> Original în portugheză: Traducere Slab, cu ochi albaștri, și pielea feței negricioasă,/ cu picioare solide, de statură medie,/ cu fața tristă, cu un aer trist,/ cu nas coroiat și mare;/ Incapabil de a sta locului,/ mai înclinat spre furie decât spre blândețe;/ Bând din albe mâini ce țin o cupă neagră,/Venin
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
sub gură fiind mustăți scurte. Corpul se termină fără o înotătoare codală propriu-zisă. În medie somnul are o lungime de 2 m, putând însă atinge o lungime de 3 m și o greutate de 150 kg. Culoarea corpului este albăstruie negricioasă sau verzuie măslinie pe spate, iar abdomenul este de o culoare mai deschisă. Somnul este activ mai ales noaptea, vânând în apele tulburi când temperatura apei este peste 4 - 7. Hrana lui constă mai ales din pești și raci, dar
Somn (pește) () [Corola-website/Science/315077_a_316406]
-
că se folosesc câteva mii de rune, sugerând un sistem logografic similar celui chinezesc. Caracteristicile rasiale ale popoarelor din Terramare cuprind, în cea mai mare parte, un colorit "roșu-brun", asemănător amerindienilor. În Sud și Est și pe Way, sunt mai negricioase, în Osskil au un aspect est-european, dar cu o piele destul de închisă, totuși, iar kargii seamănă cu popoarele nordice blonde. Le Guin a criticat faptul că, în general, în genul fantasy se presupune apartenența personajelor la rasa albă și asemănarea
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
încerca să le vândă. Amberley îi arată lui Watson camera sa de valori care era ca un seif bancar, spunându-i că soția sa avusese probabil o dublură a cheii. În timpul investigației sale, Watson văzuse pe stradă un pierde-vară înalt, negricios, cu o mustață deasă și aer milităresc. Mai târziu, pe drumul spre 221B Baker Street, el observă că era urmărit de acel individ care a sărit după el în trenul ce pleca din gara Blackheath, dar l-a pierdut în
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]