957 matches
-
voi judeca Eu: și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății. 15. Tu vei merge în pace la părinții tăi; vei fi îngropat după o bătrînețe fericită. 16. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriților nu și-a atins încă vîrful." 17. După ce a asfințit soarele, s-a făcut un întuneric adînc; și iată că a ieșit un fum ca dintr-un cuptor, și niște flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. 18. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumește. 15. Cînd s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: "Scoală-te", ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății." 16. Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de mînă pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruțe, l-au scos, și l-au lăsat afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pot scula înaintea ta, căci mi-a venit rînduiala femeilor." A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. 36. Iacov s-a mîniat, și a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, și i-a zis: "Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atîta înverșunare? 37. Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
căci am văzut neliniștea sufletului lui, cînd ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta." 22. Ruben a luat cuvîntul, și le-a zis: "Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta? Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui." 23. Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr-un tîlmaci. 24. Iosif a plecat la o parte de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
zis: "Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?" 16. Iuda a răspuns: "Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim! Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, și acela la care s-a găsit paharul." 17. Dar Iosif a zis: "Să mă ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul, va fi robul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Iosif ură pe noi, și ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?" 16. Și au trimis să spună lui Iosif: "Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17. "Așa să vorbiți lui Iosif: "Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!" Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!" Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea. 18. Frații lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu fața la pămînt înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
întemeia cu precădere exercițiul hermeneutic, nu ne spune foarte multe lucruri despre aceasta. Și este firesc să fie așa, de vreme ce aflarea originii absolute a răului pentru care minciuna apare ca o expresie specifică [Osea, 12:1] face parte din "taina nelegiuirii" [2 Tesalonicieni, 2:7]. Motivul tăcerii care există în Scriptură cu privire la acest subiect este acela că "o explicare rațională" a originii păcatului ar avea ca rezultat inevitabil sustragerea atenției de la ceea ce textul biblic tratează în primul rînd: mărturisirea vinovăției personale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ilie, Hristos le zice: Nu știți al cărui Duh sunteți voi? (Lc., 9, 55). Pe atunci li se poruncea a urî nu numai necinstirea, ci și pe cei necinstitori, ca nu cumva prietenia cu dânșii să se facă pricină de nelegiuire pentru credincioși. Pentru aceea îi depărta pe dânșii și de rudenii, și de atingerea cu necredincioșii și îi îngrădea din toate părțile. Dar acum, când ne-a adus la o mai înaltă filosofie și ne-a făcut mai presus de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
tot așa stau lucrurile și cu exemplarele lui Apollinarie. N-ai decât să compari exemplarele copiate înainte cu cele care au fost scrise mai de curând și vei vedea cât de numeroase sunt aceste deosebiri. Cât de semeață e această nelegiuire, e probabil că știu și ei. Căci fie că nu cred că Scripturile au fost rostite de Duhul Sfânt, și atunci sunt necredincioși; fie că ei se cred mai înțelepți decât Duhul Sfânt, și în cazul acesta ce altceva sunt
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
afară de tabără și nu le va aduce la ușa cortului mărturiei, ca să aducă darul Domnului înaintea cortului Domnului, se va socoti ca un vărsător de sânge și sufletul acela va fi nimicit din popor (Lev. 17, 3-4). Așadar e o nelegiuire și întinare ce cade sub osânda vărsării de sânge voința de-a se împreuna cu ereticii în aceleași locașuri și de-a primi comuniunea cu ei. Căci cei ce aduc în afara cortului jertfa pentru păcat, nu săvârșesc jertfa sfântă în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și răutatea contemporanilor lui; care, tocmai fiindcă-și iubește semenii, urăște în ei relele pe care și le fac reciproc și viciile care rezultă din aceste rele. Dacă ar fi mai puțin impresionat de erorile umanității, mai puțin indignat de nelegiuirile pe care le vede, ar fi mai uman el însuși? Asta ar fi ca și cum ai susține că un tată duios îi iubește pe copiii altuia mai mult decât pe ai săi, pentru că se înfurie din cauza greșelilor acestora, și nu spune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dragostea sa pentru Hermiona. Furiile acestui prinț nu se datorează decât cruzimilor iubitei sale. În fiecare clipă îl vedem gata să se îmblânzească, numai să-i dea Hermiona vreo speranță. Acest ucigaș al mamei sale pare chiar să fi uitat nelegiuirea comisă. Nu este cuprins decât de pasiunea lui: vorbește, după paricid, de nevinovăția-i care îl apasă, și dacă, omorându-l pe Pyrrhus, este urmărit de Furii, asta se întâmplă pentru că Racine a găsit, în tradiția mitologică, ocazia pentru o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
derizorii, fără însemnătate publică, i se amplifică gravitatea în presă, atribuindu-i-se dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin toate buzunarele. Dacă găsea vreun gologan rămas acolo din greșeală, trimitea copilul la ceainărie după apă fiartă. Pe chipul său de meseriaș cu fruntea și cu țăcălia de savant, se citea remușcarea de a fi săvârșit încă o dată o nelegiuire față de femeia și copiii lui. Cinci băieți mici avea pe vremea aceea moșul Isidor și toți plângeau de foame, cu el împreună, marțea, dimineața. Tragicul eveniment repetat în fiecare săptămână, nu împiedica pe doi dintre băieți să joace teatru: Spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce mă sărută adesea, în propria-mi însingurare în porțile fricii și ale disperării unde viața-mi rămâne ca o filă deschisă de sacrificii... De multe ori sunt fapte minore în încălcarea acelei vorbe planetare ce despică realitatea biciuită a nelegiuirilor, De când m-am născut simt atâtea necazuri încât rechem în inima mea luptătorul iubirii să mă salveze din propria-mi moarte... De aceea încă îmi mai salvez viața somnambulă de liniști unde mă străduiesc să mai răspund la toate întrebările
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Clermont 147 a decretat că un Episcop trebuie să fie hirotonit prin alegeri de către Cler și cetățeni și cu consimțămîntul Mitropolitului, fără presiuni din partea nobilimii, fără intrigi, fără constrîngere prin amenințare sau prin mituire; pedeapsa pentru participarea la astfel de nelegiuiri era excomunicarea din Biserica pe care candidatul voia să o conducă 148. Această temere în menținerea libertății alegerilor față de influența exercitată de puterea temporară se observă în cel de-al II-lea Conciliu de la Orléans din anul 533149 și în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucrau cu rîvna lui Dumnezeu pentru casa lui Israel, suspinînd și în dureri, prin scrisori și prin viu grai, adresîndu-se nunților de la Roma și direct lui Alexandru, Episcop al Scaunului apostolic, în privința nemaiîntîlnitei răutăți a lui Henric și a nenumăratelor nelegiuiri comise în Germania de ereticii smintiți și simoniaci conduși de Henric. După moartea lui Alexandru, domn apostolic, Scaunul apostolic a fost guvernat de Grigore, numit Hildebrand, un călugăr. Acesta, auzind strigătele și cererile îndreptățite ale credincioșilor împotriva regelui Henric și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Hii! băieții tatii, că nu se mai poate trăi în țara noastră. Pe pânza cenușie a amintirilor, i se perindară, în scurte și amare străfulgerări, spectrul războiului trecut, himera revenirii la rânduielile firești ale vieții din Goldana, imensa năvală a nelegiuirilor și mârșăviilor Eliberării, teama ucigătoare și permanentă de capriciile dictaturii proletariatului, vedenia unei iminente și globale prăbușiri în neant... După înșiruirea tancurilor pe deal, care pendulară, prin Goldana, cu un huruit înspăimântător, când spre Răsărit, când spre Asfințit, se petrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
păstrate unele de soții Pavel), ale acelor vremi, se putea vedea lumea care a fost demult, care nu va mai fi, despre care ți-era teamă să rostești un cuvînt de bine, ca și cum rostindu-l a-i fi săvîrșit o nelegiuire. Mai mult chiar, lăudînd trecutul fie și În cel mai nevinovat mod, lucruri din domeniul public ce nu mai prezentau vreo importanță, afișînd Însă o nostalgie oarecare, puteai fi anchetat sau arestat, că nu te mai vedea nimeni luni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai rău, în zăpadă și în ger, nemâncați, neîmbrăcați, decimați mult mai mult de frig și de lipsă decât de gloanțele dușmanului. Nu sunt în toate limbile omenești la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera ușurința și nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această țară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel țăran care muncind dă o valoare pământului, plătind dări hrănește pe acești mizerabili, vărsîndu-și sângele onorează această țară. Și pe când acești cumularzi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cocoșații din țara Românească. Tot organul fanariot, speriat de condamnarea confratelui Arion, cere ca procesele de delapidare de bani publici să vie iar înaintea juraților, adică a unor oameni privați cari, neavând ochii ageri de judecător, nu vor putea descoperi subțietatea nelegiuirilor ce le comiteți si se vor lăsa amețiti de advocați guralivi. [16 septembrie 1878 ] B. PETRICEICU HASDEU, CUVENTE DEN BETRĂNI-LIMBA ROMÎNĂ VORBITĂ ÎNTRE 1550-1600 tomul I, București, 1878, 1 vol. 8 mare, 432 pagine Crestomația sau Analectele canonicului Cipariu (Blaj
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
comis și cătră stat și cătră particulari prin faimoasele rechiziții? Daca înainte de a se descoperi scandalul Mihălescu - Warșawski și-ar fi pus cineva această întrebare, ar fi putut răspunde, oricât de pesimist să fi fost, cumcă radicalii au mers cu nelegiuirea până la a da muscaililor de rechiziție nu numai vitele și productele locuitorilor români de la țară, dar chiar pe locuitori ca pe niște vite! Și cu toate astea astăzi știm cu toți că așa a fost. O populație muncitoare a fost
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și în cadrul lui totul, începând cu credința, se subordonează acestei idei. Papa a cotropit pământul, tronul pământesc și a pus mâna pe sabie; de atunci totul merge așa, numai că sabiei i s-au adăugat minciuna, viclenia, înșelăciunea, fanatismul, superstiția, nelegiuirea, s-au jucat cu cele mai sfinte, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai înflăcărate simțiri ale poporului, au dat totul, totul pe bani, pe josnica putere pământească. Și asta nu-i învățătura Antihristului? Cum să nu fi apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Stroussberg - Brătianu pe de alta. Dar populațiile sărăcesc și mor? Dar datoriile statului se urcă în fiece an fără nici o compensație pentru oamenii ce le poartă sarcina? Dar nu există un ochi care să controleze, o mână care să oprească nelegiuirile? Dar imoralitatea și tâmpirea crește de nu ne mai cunoaștem poporul de acum 50 de ani? Ce fac toate astea? Loteriile din Hamburg să trăiască, cămătarii și... tichia de mărgăritar! [3 martie 1881] ["PRESA ȘI OPINIA PUBLICĂ EUROPEANĂ... Presa și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sunt triumfătorii creștini Împotriva necre‑ dincioșilor, Înșelați de zeii ce erau de fapt doar multiple manifestări ale demonilor și consecințele născocirilor minții umane decăzute. Martirii erau pe deplin asigurați că Dumnezeu toate le cercetează, toate le vede, nu‑i nici o nelegiuire care să poată fi tăinuită de Judecătorul a toate, „Care cunoaște toate Înainte chiar de a se fi petrecut ele. Dar de ce să tot spunem vorbe ? Rănile sunt mai grăitoare : rănile, chiar dacă le acoperim, cicatricea, chiar dacă o extirpăm, totuși credința
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]