8,065 matches
-
curgerea timpului, angoasa sunt trăiri abordate În poezii. Poetul este mereu În căutarea frumuseții frumusețe care face cerul să Înflorească În plină zi. În jocul aparent nevinovat al unor poezii, se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta (poetul) trăiește cu speranța regăsirii esențelor, regăsirii drumului spre forma cea mai Înaltă a “nefăcutului”... spre forma “angelică”. Festivitatea de absolvire... Am Închis ușa după mine și tumultul lumii exterioare a dispărut. Dar cine putea opri furtuna iscată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
participarea la o astfel de festivitate. Emoțiile m-au Încolțit discret când am auzit că trebuie să urc și pe scenă. Dincolo de aparențe, există În alcătuirea mea interioară o timiditate care Îmi crează o stare de disconfort și, uneori.... de neliniște care n-ar avea o explicație anume. Venisem de la Iași unde am avut de rezolvat câteva probleme personale și cu această ocazie am trecut pe la Casa Studenților pentru a-i transmite felicitări și „La mulți ani” distinsului și remarcabilului poet
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pereți: Creangă, Caragiale, Eminescu, L. Blaga, M. Sorescu, Titu Maiorescu, Bacovia, Sadoveanu etc. „Doamne! Ce caut eu aici!?” Îmi repetam În gând, obsedant, năucitor, uitându-mă după un punct de sprijin pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt, erau vreo trei sau patru scaune cu spătar. L-am ales pe cel de lângă ușă pentru a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bătăile inimii. „Doamne”, Îmi repetam În gând, „ajută-mă să par detașată, ca și cum totul ar fi firesc!”. Mă Întrebam „când ajungi acasă, când mai vii?” Mi era atât de greu să pun această Întrebare. Și fără să vreau , toate frământările, neliniștile, adunate În timp, au Însoțit această frază care cuprindea În sine surparea unei vieți , unor gânduri care au clădit un edificiu pe o temelie șubredă. Era plecat În D. de trei ani, timp În care ne-am revăzut de două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să ajungem la ora 12.oo În fața Casei de Cultură.” Am repetat acest lucru de câteva ori, Încercând să dau vigoare și sonoritate vocii, mai mult să-mi astâmpăr emoția și să prind curaj ( și, lucru important, să le alung neliniștea și neîncrederea care se citeau pe fețele lor). Îndată ce am ieșit din curtea liceului, m-am instalat În fruntea plutonului și am Început să recit: „ De greul negrei vecinicii, / Părinte, mă dezleagă/ Și lăudat pe veci să fii / Pe-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
podea. Privindu-i pe cei aflați mai aproape de altar, aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment dat, a Început să mă doară coloana și să mă usture tălpile. Degeaba mă mutam de pe un picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fericită. Dar ce rost ar fi avut! Oricum, aș fi primit un răspuns prefabricat, Însoțit de teama de a nu păcătui În fața lui Dumnezeu, și mai mult, ca nu cumva să afle maica stareță despre faptul că ar avea vreo neliniște, vreo supărare... Singură tăcerea, spune totul! Natura era primitoare, darnică cu frumusețea ei, dar nu știam unde să caut „oaza de fericire”, liniștea sufletului... La ora 16.00 m-am dus la vecernie. Mi-am reluat locul lângă perete și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vânzătorii de dincolo de gând Că-s prea bogat să te mai vând. ... Rămânând singură prin toată Împărăția, luând aleile din nou la picior, simțeam cum mă afund În tristețe cu fiecare pas făcut. Într-o liniște adâncă, mi-am simțit neliniștile sufletului crescând, ca o apă care dă peste maluri, după o ploaie torențială. Unde să mă duc? Măicuțele erau la biserică, așa că am luat-o și eu Într-acolo. A sunat telefonul la un moment dat și am ieșit val-vârtej
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu de sărăcia materială, ci de nivelul redus al educației și de percepția difuză a unor stări anomice în societate. Desigur, stocul personal de educație și socializarea de tip autoritarist sunt greu de modificat. În schimb, stările anomice care alimentează neliniști, îngrijorări, mai ales la cei cu resurse reduse de capital uman, sunt realități de spațiu public asupra cărora trebuie să fie focalizată atenția în analizele sociale destinate fundamentării de politici publice. Spațiile sociale propice intoleranței etnice sunt în special localitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
prost ce sunt, măcar știu că asta e. Se trezi singur, vorbea la pereți, prea intrase în pielea personajului, așa că Zinzin se dusese la ale ei, umorul lui negru, luat din cea mai apropiată realitate o durea. Un sentiment de neliniște îl cuprinse din ce în ce mai apăsat, simțea un fel de greutate în coșul pieptului, o apăsare, un junghi. O să crăp naibii, se gândea cu îngrijorare. Trebuie să ies din casă sau să mă sinucid. Ar trebuie să recunosc că nu sunt un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
horticultor, șlefuitor de lentile, matematician, fizician și cu atât mai mult filosof, organul filosofic nu crește doar la ecuator și nu este apanajul unei caste profesionale, filosofia este o stare de grație, un talent, o nefericire, dar mai ales o neliniște, filosoful se poate desăvârși prin lectură, prin cunoaștere, el va fi din ce în ce mai neliniștit, cu cât va cunoaște mai mult, problemele lui vor fi mai numeroase, cunoașterea produce foame de cunoaștere, incompletitudinea este un atribut al cunoașterii, un semn de distincție
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Trebuie să mai ai puțină răbdare. Dacă Dumnezeu o vrea, copilul nostru va fi al nostru, fii sigură! - Oricum, mâine dimineață, înainte de a mă duce la spital, am să trec pe la Miliție, trebuie... Ina arăta prin întregul său comportament că neliniștea îi ajunsese la paroxism și pusese stăpânire pe inima, pe sufletul, pe întreaga ei ființă. Așa se explica și faptul că reedita mereu aceeași rugăminte fierbinte către soțul ei: Alex, dragule, în drumul tău către șantier, abată-te un pic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i pustiiau sufletul. Abia când soarele începuse a înroși orizontul de răsărit, bulibașa închise pentru câteva clipe ochii, dar se trezi fără să cunoască dulceața ce o aduce cu sine tihna somnului. O dată cu toți ai lui, începea să-și macine neliniștile la chemările noii zile. Văzându-și șatra toată în picioare, de pe fața sa fugiră toate înnegurările. Își clăti fața cu lumina de lichid a zorilor și, ca în fiecare început de zi, lua viața, cu toate ale ei, bune și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căruțe, apropiindu-se cât putură de mult de focurile la care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nesfârșită. Nici unul dintre ei nu închise un ochi. În zadar își puseră fel de fel de întrebări, răspunsul nu venea de niciunde. Rătăceau prin ei ca printr-un deșert în căutarea unei oaze, nutrind să găsească o fărâmă de deslușire. Neliniștile lor erau asemenea unor nisipuri mișcătoare, care purtate de intemperii, amânau clipa așteptată. * A doua zi, încă înainte de ora fixată de colonelul Priboi, familia Georgescu se afla în camera de primire a sediului Miliției orășenești. Ofițerul de serviciu îi rugă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea să-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu, ca o tristă aducere aminte: Din lacrimile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ina, deși știau în linii mari că puteau dobândi câștig de cauză în procesul îndelungat, așteptau cu înfrigurare hotărârea judecătorească privind paternitatea lui Vișinel și a lui Mihăiță. Deși avocatul Jan Mocanu îi asigura că nu au nici un motiv de neliniște, de vreme ce ADN-ul stabilise exact cine sunt părinții de fapt ai acestor copii, spectrul lui dacă plutea cu toate incertitudinile ce sunt cuprinse în sfera sa. Pentru Ina, un motiv în plus de neliniște, de insomnii și de coșmaruri era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că nu au nici un motiv de neliniște, de vreme ce ADN-ul stabilise exact cine sunt părinții de fapt ai acestor copii, spectrul lui dacă plutea cu toate incertitudinile ce sunt cuprinse în sfera sa. Pentru Ina, un motiv în plus de neliniște, de insomnii și de coșmaruri era și faptul privitor la profilarea viitorului lui Mihăiță. Ce se va întâmpla cu el? Va fi obligată să-l încredințeze Rafirei și lui Lisandru Carabăț? Așa ar fi drept! Totuși, nu avea puterea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și ei, ca buni colegi, trebuie să-l ajute. * Tergiversarea procesului prin stabilirea mai multor termene și amânarea hotărârii finale până la jumătatea lunii octombrie îl determinaseră pe Vișinel să înceapă școala mai târziu. Acest lucru era încă un motiv de neliniște atât pentru Alex cât și pentru Ina care socoteau prezența lui Vișinel pe băncile școlii ca pe un fapt de mare importanță. Intrat în clasa a V-a, cunoștințele lui la diverse materii se dovediră a fi destul de precare. Carnetul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui că nu e nevoie să-l însoțească la conservator, că prezența lor i-ar spori emoțiile fiindcă oricum, el este cel care va apărea în fața comisiei, Alex, Ina și Vișinel îl însoțiră. Chiar dacă nu o mărturiseau, se intuia din neliniștile lor că erau purtătorii unor mari emoții. La susținerea probelor teoretice, Mihăiță avu câteva cezuri pe care comisia le consideră ca fiind nesemnificative. Ajuns în fața probei practice, fu întrebat: - Ei, tinere, cunoști lista probelor de admitere? Neașteptând răspunsul candidatului, președintele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-o atât de aproape de Voica, încât se putea intui că de fapt, ei doi sunt o singură ființă. Ina se străduia să înțeleagă, să treacă peste această clipă fatidică. Știa, în același timp, că durerea ei va fi bântuită de neliniști. Era conștientă că va trăi un asemenea moment, îl aștepta cu înfrigurare și îl dorea să fie cât mai departe. Ar fi vrut să dea înapoi timpul cu un an, o lună, o zi măcar pentru că nu avusese destulă vreme
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mi-a zis țopăind și cu o voce cântată că bine, că acceptă numai dacă ea "moare" prima. Groapa am săpat-o foarte adâncă (m-am chinuit mult), dar Neli a intrat surâzătoare, În felul ei, fără nici o umbră de neliniște. În pumn ținea cu tărie pietricica ei misterioasă, de un rubiniu incandescent. Și-a Întins piciorușele subțiri (pline de julituri și de sânge uscat), palmele peste corp și, cu o expresie dulceagă a feței, a strâns pleoapele cu putere. Trebuia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant, care Îndrăznesc să afirm că mă atrăgea). Nu era foarte Înaltă, dar era bine proporționată. Nu avea nici prea multă carne pe ea, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a lungul unei zile, năpădită și ea de grijile prin care trecuse alături de aceste fete. Ziua ultimă a fost una încărcată de nervi, împovărată de griji, plină de neliniști. În noaptea de 14 spre 15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le preluă și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]