2,868 matches
-
Încercat să le facă să devină adevărate, și fiecare a găsit În ele ce voia. La Homer nu există nici un secret. Planul vostru e plin de secrete, pentru că e plin de contradicții. De aceea ai putea găsi mii de inși neliniștiți dispuși să se recunoască În ele. Aruncați naibii totul. Homer nu s-a prefăcut. Voi v-ați prefăcut. E vai și-amar să te prefaci, te cred toți. Lumea nu l-a crezut pe Semmelweis, care le spunea medicilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un telefon, păcat că nu știam cui să telefonez. Iar acolo ațipisem, neliniștit, până pe la trei. Pe urmă mă spălasem pe față și mă Îndreptasem către Conservatoire. Acum nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să intru În muzeu, să rămân până după Închidere și să aștept miezul nopții. Așa și făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de haine vechi pe care Jake le găsise în curte. Alice nu și-a dezvăluit grija secretă: că hamacul era o înjghebare cam fragilă. În ciuda acestor echipamente de calmare a spiritului, Rosa s-a dovedit a avea un somn destul de neliniștit. Noapte după noapte, Alice stătea în întuneric și o asculta scâncind înainte de a izbucni într-un urlet devastator, care-ți făcea nervii țăndări. Târându-se afară din pat, Alice tresărea din cauza durerilor pricinuite de încă proaspăta cicatrice obținută în urma operației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din colțul cu șemineul. Blana de un alb-cenușiu se pierdea în culoarea deschisă a pereților. De asta nu-l observase mai devreme. Hugo a văzut că animalul era mic de statură, dar arăta teribil de feroce; bărbatul s-a gândit neliniștit că era unul din acei câini care, din când în când, ajungeau pe prima pagină a ziarelor pentru că atacaseră vreun copil sau uciseseră vreun alt câine mai slab. Hugo a bănuit că era un bull terrier de Staffordshire. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla cantitate de gunoaie adunate în locul ăla însemna că singurul suflet neliniștit pentru care mai era loc era al ei. Și nu numai ceea ce o înconjura pe Alice se deteriorase. În prezent, și standardele ei de igienă erau amenințate. În seara precedentă, la cină, Jake ridicase privirea și spusese: —Știi, Al, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
poalele dealurilor tibetane“, Roxanne Își imaginase că urmau să stea Într-o vilă construită după modelul unui cort de nomazi. Cu pământ bătătorit pe jos și piei de iac deasupra, iar pe pereți tapiserii colorate. Își dorea cămile Înșeuate fornăind neliniștite În fața ușii În loc de taxiuri venite parcă din război și zeci de mii de turiști, cei mai mulți chinezi. Dar singurul care fornăia era Dwight. Își freca nasul de sânii soției sale, semn că dorea să se Împerecheze. Am folosit verbul „a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceva Între sparanghel și andive. Bennie era Încântat de ideea trecerii de la somn direct la mâncare. Dwight avea Însă cu totul alte idei. La șapte dimineața a reușit să le mobilizeze pe Roxanne și pe Heidi, precum și pe tinerii și neliniștiții Rupert, Esmé, Wyatt și Wendy. Au ieșit la jogging În orașul vechi riscând să-și scrântească gleznele În timp ce Încercau să evite spanielii tibetani și pechinezii Întinși pe aleile cu pavaj neregulat de piatră. Rupert și Esmé l-au depășit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Unii spun că ar fi fost ucisă. A fost găsită cu beregata tăiată. Fie a sângerat până a murit, fie s-a sufocat. —O, Doamne. Inima lui Walter Începu să bată ca nebuna. Cu siguranță, domnișoara Bibi era un spirit neliniștit. A fost oribil, un coșmar pentru noi toți. Aproape am anulat călătoria. —Înțeleg... Știți cumva dacă domnișoara Bibi avea o religie anume? —Religie? Nu cred... Sincer să fiu, nu prea știu. Nu e teribil? O știam chiar bine, dar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cunoșteau pentru că șoferul camionului era Vaselină, vărul lui Pată Neagră, iar celălalt era Os-de-pește, bărbatul slab care condusese barca Încărcată cu bagaje cu o zi Înainte. Prietenii mei remarcară că toți cei patru bărbați se comportau ciudat, aruncându-le priviri neliniștite. A, deduseră călătorii, Încearcă să nu-l dea de gol pe Walter cel șmecher și surpriza lui de Crăciun. Rupert arătă spre Vaselină și-i spuse lui Moff: Hei, ăla e tipul care m-a rugat mai devreme să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mark Moffet - și cei doi copii li se supuneau pur și simplu, de parcă ar fi fost drogați cu ceva. Artizanul de marionete și cei doi călugări au spus că Îi vrăjise un Nat, mulți birmanezi cred că Nații sunt spiritele neliniștite și răutăcioase ale unor oameni care au avut morți violente acum câteva sute de ani. — Da, e o credință comună aici, spuse reporterul. —Ei bine, eu cred că erau drogați, continuă Harry, ceea ce este o explicație mult mai rațională. Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
încheia capitolul acesta, e că n-am făcut excepție de la rânduiala comună, că adică n-am fost ferit de nici una din cauzele de rătăcire și de suferință care tulbură uneori atât de profund anii noștri tineri. Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu, deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunei care le animă, și de ce iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ale noastre, pe timpul acela; Mihai Codreanu, luminosul poet al "Diafanelor" și al "Statuilor"; Virgil Cișman, cald poet liric, astăzi uitat, cu dreptate poate, căci chiar expatriindu-se, nu era justificat să rupă orice legături cu literele române; Rodion-Steuerman, suflet delicat, neliniștit și senzibil, care a cultivat cu același elan poezia socială ca și pe cea lirică; Botez-Gordon, fratele comedianului Penel, poet ca și ceilalți, rămas însă necunoscut; Napoleon Borelli, tatăl marei artiste Lidya Borelli, mare artist el însuși, și care, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
carne și oase, indiferent câte povești ar scorni dobitocul ăsta care-și bate joc de noi!“ „Indiferent?“, a rânjit Mihnea. „Ca-n romanul ăsta, Alexandru?“ Mi-l arăta cu degetul: energic, lung și capitalist, ca Victor Newman în Tânăr și neliniștit. Avea dreptate. Eram prins la mijloc, nu-mi venea să recunosc. De ce m-ar fi deranjat o poveste fictivă, în care apărea numele meu real? Doar atât, un roman cu un alt eu, scris de-un coleg de facultate talentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știi de Camil Petrescu....?“ Nici un răspuns. Individul nu se mișca de pe scaun. Doar tălpile mai încercau din când în când să apese podeaua; nu reușeau, fusese legat și de glezne. „Ce-i, mă?“, l-a descurajat Mihnea, „Ai sindromul picioarelor neliniștite?“ Din nou nici un răspuns. „Să-l așteptăm și pe?...“, am propus, fără să-i rostesc numele. „Pe fraier?“, a protestat Mihnea, „Nu se merită. Ăla nu știe nici cum îl cheamă.“ Tânărul Lupu rămăsese în Neptun, urma să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sceptru și puțin scund, poate fiindcă Își imaginase că toți domnitorii trebuie să fie bătrâni, Înalți și să poarte barbă. Ștefan nu purta barbă, ci doar mustață, avea părul castaniu, ca al căpitanului Oană, curgând până la umeri, ochii căprui, privirea neliniștită, ce trecea de la curteni la oștenii care se regrupau În vale, și de acolo se ducea parcă Înăuntru, spre Întrebări care-l răscoleau și la care nu găsea răspuns, și apoi un zâmbet larg Îi Înflori pe chip, iar Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Sau te bucuri că ai scăpat din mâna Inchiziției, care te-ar fi prăjit la foc scăzut pentru blasfemiile tale? - Angelo are dreptate, interveni al patrulea, cel mai scund dintre toți, dar cu un trup bine legat și cu priviri neliniștite, vioaie. Și tu, Yves, te-ai găsit să-i amintești lui Arturo de Inchiziție, de parcă la Paris te-ai fi ocupat cu botezul găinilor. - Parbleu! exclamă francezul. Se știe că trebuie să fii absolut țicnit ca să intri În confreria Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că e supravegheat. Sau păzit. Sau amândouă. Ajunsese la Suceava după două săptămâni de drum. Îl Întâmpinase Ștefan, prietenul lui din copilărie, deschizând larg ușile odăilor sale din Cetatea de Scaun. Crescuse și Ștefan, avea acum 17 ani, era vioi, neliniștit, zâmbitor, pus pe șotii, dar uneori grav, căzut pe gânduri. Era un Ștefan mai adânc și mai complicat. Se adunaseră În jurul lui și alți prieteni, pe care Cosmin Îi cunoscuse În primii ani ai copilăriei. Petru Ilaș, Neagoe Albu, Șendre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
oriental. Târziu abia observă că toată această strălucire multicoloră putea ascunde primejdii nedeslușite. Nogodar trecea repede de la o tarabă la alta, căutând parcă ceva anume. Amir, În schimb, veghea asupra lui Nimeni și străbătea mulțimile bazarului cu priviri Încruntate și neliniștite. Dinspre Shah-i-Zinda, Orașul Mort, sosi un grup de călăreți tătari, cu calpace din blană de veveriță, așa cum Ștefănel văzuse În câmpiile Crimeii. Îi văzuse și Amir, căci Îi șopti ceva repede bătrânului, care se Întoarse cu o tresărire. Fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În portiera trăsurii. Perdeaua se trase deoparte și băiatul văzu chipul răvășit al unui bărbat În jur de patruzeci de ani, firav și ușor cărunt. Avea ochi căprui și vioi, pe care Îi moștenise probabil fetița lui, dar părea foarte neliniștit. - Shigeru-san, dorim să aflăm dacă aveți pe cineva bolnav În trăsură, spuse cu respect Oan-san. - Nu dorim să aducem noi greutăți pe umerii apărătorilor noștri, și așa prea greu Încercați... spuse, aproape șoptit, bărbatul. - Vă rog, Shigeru-san. Este important. - Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aici, la stânga miresei, unde ai avut ținut loc de cinste! - Mulțămesc, Măria Ta, vin Într-o clipită, doar o vorbă să-i spun Domniei Sale căpitanului Oană. Oană se ridică de la masă, văzând cu coada ochiului cum Erina privește În urma lui neliniștită. - Ascult, pârcălabe. - Am făcut tot ce mi-ai cerut. Am scos o mie de călăreți din Cetatea Hotinului și i-am trimis pe malul Răutului. Alți o mie de călăreți țin malul Nistrului. Iscoadele s-au Întors din câmpiile stăpânite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
opri o clipă, Încercând să-și stăpânească tremurul vocii. - Zdrobește avangarda Hoardei de Aur și eliberează robii! Moldova nu va fi niciodată Drumul robilor! Auzi, căpitane Oană? Eliberează robii!!! Dimineața de 17 august 1469, Lipnic Căpitanul Gâlcă ieși În prag neliniștit. Zările păreau senine. Își spuse că nu era decât oboseala. Nu dormise toată noaptea. Dar, la revărsatul zorilor, așteptarea se termină cu un gângurit care Îi aduse lacrimile În ochi. Simina născuse o fetiță. Nu se gândiseră Încă ce nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă În alta ar fi Început ploaia, dar, totuși, ploaia nu Începea. Puținele bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
privind cu prudență În jur. Bandiții păreau nedumeriți, dar autoritatea bătrânului era suficient de mare, iar Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit și imaginea incredibilă a unei armate nemișcate. 13 ianuarie 1475, Cetatea de Scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În toți acești ani de așteptare fără să-și piardă mințile și fără să renunțe la gândul răzbunării. Și iată că istoria se Întorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]