1,009 matches
-
pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă sub vulcanul inimii magmă curg râu clocotind spre împăcare în căutarea perfecțiunii felul acela de a luneca fără nici o frecare un caz
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și eram să și mor acolo. Stepa îmi era dragă. Întreaga copilărie și întreaga tinereță le petrecusem în Bărăgan. Ars de soare vara, bătut de vânturi iarna, pustiu și trist, fără zare, fără râuri, fără răcoarea florilor și a pădurilor, nemărginire dreaptă - și totuși era cel mai drag pământ sufletului meu. Acolo nu se văd munți cu coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere; iar vara privești ori pământuri goale, ori lanuri mari, în care soarele varsă aur topit, în care oamenii lucrează din greu, încovoiați ca sub poveri dureroase. Totuși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și cele dintăi raze ale răsăritului fulgerară spre negurile depărtării. VItc "VI" Dragostea mea a durat până cătră începutul toamnei. Veneam înainte de revărsarea zorilor pe Iezer, pe furiș ca un hoț, ocoleam pe departe satul, legam calul la marginea stufăriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în amintire - trecut de tulburări și de porniri sălbatice. Fluierul lui Gheorghe Barbă începu a fierbe în bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile Prutului într-o lumină de toamnă, și picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în gol, amețită de vin. —Măi Niță... zise într-un târziu cu glasul greu și Faliboga - să mai bem amândoi și ulcica asta! Măi, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Când Ernie Els a fost cu trei puncte sub par, fluturele a tresărit, a zburat la fereastră, s-a rotit o clipă pe pervaz, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, și în cele din urmă și-a luat zborul în nemărginirea albastră. N-am avut nici o îndoială că aceasta fusese o vizită din partea soțului meu decedat. Îmi arătase că era încă alături de mine, că avea să fie mereu. Mai multe persoane care au pierdut pe cineva drag au relatat vizite similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Oricâtă destinsă noapte, - De-ar veni aurora... * NIHIL NOVI II Și zilele de vară Și orizont senin... Peste încă zece ani, Câte, incă, se vor știe - Gând, mereu, nereușit, Stau speranțe, Și cu ele Nici o tresărire, Se avântă rândunelele În nemărginire. * VIZITĂ Veacul m-a făcut Atât de cult Încât mă uit Peste oameni. Am învățat atâtea În timpul din urmă, Că suntem la un punct neinsemnat. S-ar putea face Multe reforme. Mă gândeam singur. Eram fără nimeni. Și tocmai azi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care în acele clipe trecea tocmai prin ținutul acela uitat, îndepărtat. Venisem cu gând tulbure să sfârșesc în acel depărtat loc și toiagul orbului, cadențându-mi parcă plecarea din mine, m-a readus iarăși în Lume. Și am primit, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea verzuie a mării. Asiazma-mahlesi, Paruși-mahlesi, Caraghiol-mahlesi, Dere-mahlesi, Tatar-mahlesi, Trana-gimahlesi, Ghemigi-mahlesi, Cenghiul-mahlesi, Saraiu-mahlesi, Cavac-mahlesi, Suluc-mahlesi, îngâna Kerim furat de reveriile sale, înșirând după numele lor toate mahalalele de pe terasele Balcicului în care, spunea el, avusese în fiecare câte o nevastă. Cotropiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile străluceau halucinant ca niște sori. Era deja unu sau două noaptea, simțeam cum timpul s-a blocat, pot spune către infinit. Deodată, i s-a făcut frică, vedea în
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă În alta ar fi Început ploaia, dar, totuși, ploaia nu Începea. Puținele bărci japoneze care ieșiseră la pescuit se Întorceau, În grabă, spre țărm. Apoi marea devenise cu desăvârșire pustie. O nemărginire de valuri alungându-se unele pe altele, biciuite de vânt. Abia spre seară se desluși țărmul chinez al strâmtorii Tsushima. Ajunseseră când Întunericul căzuse deja, iar pescarul se grăbi să plece. Ștefănel rămăsese pe țărm, cu senzația ciudată că revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră a-ncetat să cadă. Bezmetic roi de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a cuprinde nemurirea Și liniștea din cerul nesfârșit. Am rătăcit pe căi întortocheate, Prin întuneric, vifor înfruntând, Spaime, dureri cu mine-mperecheate, Vise deșarte-n gându-mi sângerând. M-am afundat în mlaștina
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nici o brânză. Flori de crin Am făcut casă din pietre Aruncate de dușmani Și din vorbele-ascuțite vers Să zboare peste ani, Am strâns ura-n picătură, Dizolvând-o în lumini, Fără pată, fără vină, Albul florilor de crini. Am trezit nemărginirea Ce plutea în minți confuze Și am rupt lanțuri sau cătușe, Fără teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și ultimele șoapte, Lăsându-ne mpietriți și goi. S-a destrămat vraja albastră! Ne-a dezlegat de legăminte! Rămasă-i inima sihastră, îngenuncheată-n rugăminte. Poem fără nume Pământul a primit în dar, Din lacrimile dimineții, Din dragostea fără hotar, Nemărginirea frumuseții. Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându-se în asfințit, Mister al spumelor de mare. Un suflet risipit în nori, în cenușiul din furtună, Răscumpărat de mii de flori Când stele-n suflet se adună. Un diamant
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Când visele mai șerpuie-n perdele Am sa las gânduri să-mi treacă peste chip încet să-mi umple golul vieții mele Să nu uiți Tu niciodată să nu-mi uiți privirea O tălmăcire a gândului hoinar Sub pleoape ce ascund nemărginirea Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează și-i zâmbește blând, ca unui neajutorat. -Tehnic vorbind, Domnul a luat în calcul Apocatastaza, ca pe o ipoteză curentă, de lucru. Dar El, Nemărginirea Bunătății Insondabile, aplecate asupra Ei Înseși, care include virtual, în Eoni, suma tuturor întrebărilor și a supozițiilor, laolaltă cu suma tuturor răspunsurilor, păstreză permanent, în extremis, o ușă, o ușiță, descuiată. Pentru speranță, biruință, reînviere și renaștere. Iar cheia, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îți răspund cu 8 noiembrie, cu al doilea început. Pentru că la 8 noiembrie, cred că ai ghicit asta, am înțeles ceva poate chiar mai important. Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo. La nemărginire, Ivan, răspund cu o altă nemărginire. Pentru că, ascultă-mă bine, eu, ca și tine, ca și toți ceilalți, eu, noi, oamenii, suntem indestructibili. Nici brandturile voastre, nici avioanele nemțești nu ne pot distruge. Suntem aici de la începutul Lumii, și vom
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al doilea început. Pentru că la 8 noiembrie, cred că ai ghicit asta, am înțeles ceva poate chiar mai important. Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo. La nemărginire, Ivan, răspund cu o altă nemărginire. Pentru că, ascultă-mă bine, eu, ca și tine, ca și toți ceilalți, eu, noi, oamenii, suntem indestructibili. Nici brandturile voastre, nici avioanele nemțești nu ne pot distruge. Suntem aici de la începutul Lumii, și vom mai fi chiar după ce se va
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate înfrânge un astfel de spirit copleșindu-l prin intensitate și perseverență dar se dovedește incapabilă să-i susțină metamorfozarea spre întunecarea esențelor sale. Aici cel ce a ales opțiunea binelui, pășește în fluxul deschis al unei introspecții revelatoare de nemărginiri ale sinelui. Nerătăcind, el se descoperă dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acum vei fi zidită...), în conturarea unei erotici în care uneori se îmbină oximoronic inocența, virginitatea cu păcatul: Femeie-n trup, fecioară în cuvinte, / Te zămislesc din mii de-nchipuiri... Nu este, așadar, o erotică mistică: Uitând minuni stelare, mimând nemărginirea, chiar dacă Din fulger se desprinde tot golul din inele..., pentru că, femeia, de pildă, este îndemnată cald, spre gesturi încărcate de senzualitate: Descheie-te la bluză, iubito, inelul cu safire / Dă-l mai spre ncheietură, pe degetul tău fin..., făcând parte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile și apoi iar mă-ntorc la București. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntîia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mișcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fețele - căci ea e schimbăcioasă la coloare și în mișcări, de unde unii autori o și compară cu femeia. Costanța sau Chiustenge este un mic orășel, dar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în zăpadă și în aștrii fără număr care trec spre locul lor să le salte-nemurire și în vraja zeilor. Îmbătați de epitete și metafore sublime sari batardele străine și catalecticele rime cu idei unduitoare, iar dactilele moderne cu a lor nemărginire cântă în duete blânde liminare portamente potențate în tărie sintagme și interjecții într-o topică sinistră și obții din nemurire mercantilice versete.
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
și tot ieșim la drumul mare. Necazurile ne știu felul nostru de-a fi încrezători în zori, viori, culori și flori rotunde sunt ca și inelul care ne leagă-n centrul firii imaculat, unul de alta; ce minunată este-nalta nemărginire a iubirii!... 2013 Destin Colindător pe căi auguste mereu încerc, totuși, să mai zăresc prin transparente fuste cel mai râvnit în viață Rai. Acum, ca și întâia oară, nu vreau să plec din viața ta păstrându-ți farmecul ce m-
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]