KorAP: Find »[drukola/base=nenorocire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...227 >

5,657 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

cu ochii florilor larg deschiși și genele ierbii la cer... Ochii lui erau și ei larg deschiși și păreau că se uită la oameni. Grupuri-grupuri se strecurau cumva pe lângă el, vorbeau ceva mai încet (oamenii încă nu se obișnuiseră cu nenorocirea lui) și treceau mai departe. Dar noi aflaserăm că omul acela știe să vorbească. Și încă cum !... Ce de mai povești știa!... Trebuia însă să-l lași în pace, să aștepți și să tot aștepți, până când începea el singur să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
aici, că nu se cade. Dar când ne-am repezit înăuntru, am intrat cu tot cu el ! Și ce să vezi ! Doi tineri : femeia nu știu cum arăta, unchiu-mio îmi spusese să nu mă uit la ele nici când oi fi mare, că aduc nenorocire pe capul omului dar bărbatul !... N-am văzut pe vreunul așa de frumos ca el ! Stătea și se uita, așa, pierdut, la o lumină care ieșea din iesle. Da, așa era!... Dacă vă spun !... Din iesle ieșea lumina și ieșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
necazurile, grijile, povara vieții și frica morții ale atâtor și atâtor oameni... Le duce mereu cu El? Bătrânul mi-a spus că era și El om, ca toți oamenii... Tot ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire : dacă ar cădea El cu toate alea în spate, din cauza Jugului care se face tot mai greu, înseamnă că poverile s-ar risipi... Înainte, fiecare avea povara lui, dar acuma, dacă El cade, se împrăștie care-ncotro... pe unul vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

să fie decorat și chiar declarat erou național. La rându-i, Stelian nu se grăbi nici să aprobe, nici să dezaprobe întâmplarea, ci doar se mulțumi să observe că nechibzuința și lipsa de omenie nu puteau fi decât aducătoare de nenorociri. Dar, de fapt, această istorie îi întări convingerea că nu era cazul să intre în partid și nici să accepte să facă parte din vreo comisie de colectivizare, ci să se țină cât mai departe de acea comisie și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut!... se lamentă prietenul lui Victor, luându-se cu mâinile de cap, de parcă cine știe ce nenorocire se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
profesor, fusese arestat ca dușman al regimului și condamnat la cincisprezece ani de închisoare, cu confiscarea averii. Drept urmare ea, împreună cu mama și cu fratele ei, își pierduseră locuința și ajunseseră chiriași într-o căsuță de pe la periferia orașului. Dar cum o nenorocire nu vine niciodată singură, fratele ei, care tocmai trebuia să termine liceul, fusese declarat respins la examenul de maturitate, în ciuda faptului că pe durata anilor de studiu fusese unul dintre elevii cei mai buni, cu note numai de nouă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
o zi m-am trezit stând pe calea ferată și așteptând să vină trenul... Mi se părea că viața mea nu mai are nici un rost, că nici nu începuse bine și se terminase... Ce viitor m-ar fi așteptat?... Ca și cum nenorocirea întâmplată tatălui tău nu era de ajuns!... Nu era de ajuns. Trebuia, vezi bine, să suferim cu toții, până la a șaptea spiță!... Din cauza asta mama s-a îmbolnăvit de inimă și era chiar să moară... Rămăsesem numai eu și cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

urnit din loc două zile și o noapte, timp în care auzeam cum se încarcă, pe rând, compartimentele de alături. În zilele acelea nu am primit nimic de mâncare, iar apă ne-au adus doi militari în cele două dimineți ; nenorocirea era că nu aveam în ce s-o păstrăm și rămâneam doar cu ce puteam bea din găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din cei doi militari care ne aduceau apa nu uita să ne înjure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
foi volante. Jurnalul ei... Am reușit să salvez câteva pagini pe care ți le dau să le citești în timp ce eu voi trage o fugă până la un bărbat cu picioarele ologite. Oricum nu sunt în stare să spun mai multe despre nenorocirea Minodorei. Nenorocirea asta a adus însă și o binecuvântare, venirea pe lume a Alindorei. PAGINI DIN JURNALUL MINODOREI Aprilie 1951, în Brodocul nostru din Baraba Am cules "CIUBOȚICA CUCULUI" (Primula oficinal) din vâlceau care parcă ar fi acoperită cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Jurnalul ei... Am reușit să salvez câteva pagini pe care ți le dau să le citești în timp ce eu voi trage o fugă până la un bărbat cu picioarele ologite. Oricum nu sunt în stare să spun mai multe despre nenorocirea Minodorei. Nenorocirea asta a adus însă și o binecuvântare, venirea pe lume a Alindorei. PAGINI DIN JURNALUL MINODOREI Aprilie 1951, în Brodocul nostru din Baraba Am cules "CIUBOȚICA CUCULUI" (Primula oficinal) din vâlceau care parcă ar fi acoperită cu o cuvertură galbenaurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani, când pleca din nou în necunoscut cu o mașină militară, având alături de ea o nouă speranță ! O speranță cu numele de Alindora..." O să trec repede peste nenorocirea asta care mă răscolește prea tare, își reîncepe Teodora povestirea. Peste două zile, mașina militară a depus-o în fața porții pe Alindora, după care a demarat în mare viteză. Când am auzit zgomot de motor și am ieșit la poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

de a-și petrece partea a treia a vieții pe aceleași coordonate ale dascălului, făcând în continuare educație, risipind în jurul său cunoștințe, încercând să clădească o lume mai bună. Și o face cu artă. Ceea ce este de admirat! Urgia Multe nenorociri i-a fost dat să îndure în vreme biata Țară a Moldovei cu tot norodul ei cel binecredincios. Năpastele cele mai grele au venit dintotdeauna din partea unor viețuitoare care își ziceau oameni, dar în realitate erau mai răi ca hiarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
i-a răspuns acesta. Papagalul surdomutului de la colț mi-a extras un cartonaș de toată frumusețea prin care mi se atribuie o viață îndelungată de optzeci de ani și prognozează cu certitudine că în curând vom scăpa nu numai de nenorocirile ce le îndurăm zi de zi, ci și de cei care ni le-au impus, bătu-i-ar Dumnezeu să-i bată de nemernici! Că prea ne-au vândut la gogoși pe bandă rulantă și continuă să ni le servească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
total istovit mititelu. Vezi Dinule, să nu te afișezi prea mult printre cei gură-cască, să nu te ia vreunul în vizor, că rămânem tustrei fără niciun sprijin și fără vreo speranță de supraviețuire dacă ție ți s-ar întâmpla vreo nenorocire... Gândește-te la noi, Dinule! În primul rând la noi! Mă gândesc, Vetucă dragă, mă gândesc! Dar crede-mă că ne-am săturat și noi, muncitorii, să ni se tot vândă speranțe pentru viitor, în timp ce noi trăim în prezent. Muncim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
mai băgat de două luni! Biscuiți și bombonele nu se mai găsesc nici ele de o bună bucată de vreme! Și nici lemne nu mai avem, dar în curând vine primăvara și scăpăm de grija lor, așa cum am scăpat de nenorocirea de a mai avea încă un frățior sau poate chiar doi, șoptea una dintre ele și își manifesta bucuria sărind într-un picior. Cum-cum?? și-a exprimat nedumerirea cealaltă surioară, pentru că ultima afirmație i-a fost șoptită la ureche cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
doi huțuli de trei ani cu tot cu tarnițe și căpestre, iar tu pregătește-mi toporișca și vreo zece cocoșei galbănuți că mă duc fuga-mare la moș Cuveică de la Negrileasa ca să ne scape de urgie. Și dacă peste mine va cădea vreo nenorocire, tu să ai grijă de Oxana și de gospodărie, că băieții s-or descurca ei și singuri. Degeaba Trifane! Că bătrânul Cuveică a murit... încă de când erai plecat... Așa că stai liniștit acasă și nu te grăbi la drum lung și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
știi că-i cu ochii pe noi!.. Ne omoară pe-amândoi, Dorine! Și-mi rămân copilașii orfani de mamă, Dorine! Pleacă! Dispari cât mai iute! Nu mi-ar fi prea moale dacă ar afla că te am drăguț!.. Dispari că nenorocirea-i gata, Dorine! Ariton și-a potrivit bărdița la brâul de la spate, a sărit din podul grajdului în mijlocul standoalei și de acolo a pătruns valvârtej în bătătură. Dar, spre surprinderea lui, Dorin, nicăieri, bicicleta, nicăieri... de parcă toate s-au topit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
i-ar ajunge o viață de om pentru a le ispăși pe toate. Totuși, președintele l-a întrerupt pentru a-l întreba cum vine treaba cu unificarea Germaniei prin oțel și sânge, adică este adept al războiului care aduce atâtea nenorociri! Nicidecum! A răspuns inculpatul. Că și eu, și neamul meu am plătit mult prea scump pe altarul războiului. Atunci cum? Cum se poate? Chiar așa de unul singur. Se poate, domnule președinte! Chiar așa, de unul singur! Prin oțel și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
atârna agățat de-o grindă, cu gâtul în ștreang. Așa că ei i-a revenit obligația să predea la colectivă mai toată averea agonisită cu trudă în peste treizeci și cinci de ani de căsnicie. Zile-muncă n-a prestat, că era îndurerată din cauza nenorocirilor îndurate. Așa că trăia numai din puținul obținut de pe lotul statutar. Ascultă, Nicolai! Te rog să-mi trimiți și mie un atelaj pentru arat! Dar să ai grijă ca nu cumva să fie caii mei, că nu pot îndura să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

-mi găseam toate hainele singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că mi-a fost furată. Am refuzat să port altă cravată. Explicam tuturor că orice altă cravată, cumpărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că mi-a fost furată. Am refuzat să port altă cravată. Explicam tuturor că orice altă cravată, cumpărată din magazin, ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
inimi cu fustă. Să fi pierdut, la vârsta aceea la care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere de proporții. Există, la vremea în care cuceririle sunt normalitatea ființării, nenorocire mai mare decât pierderea a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine mi-ar fi marcat întreaga existență. Tocmai de aceea am ținut morțiș, pe toată durata copilăriei, să le țin vii în ochii altora, deși, în realitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
împrietenisem nici măcar la purtare ha, ha, ha, nici chiar la purtare? cu-n zece. Nota asta era pentru mine un pericol public. Putea fi începutul sfârșitului pentru statutul de depravat, pentru calitatea de pușlama. Când i-am spus Ninetei despre nenorocirea care mă paște, a rămas mască: "Dar de când dracul bați tu la dobe? Ai mai făcut-o vreodată? Nu? Și cum de?..." Habar n-am, i-am răspuns. Știu doar că mă chemau bețele acelea către tingiri și dobe, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit?"... Așa-i. E groasă rău... Doamne, Dumnezeul meu, un copil am, acum, spre bătrânețe, și... Eu invoc fatalitatea, destinul și toate celelalte nenorociri care nu țin de puterea omenească... Și stau mereu aproape, ca marca de plic, așa cum zice lumea?... N-o pot contrazice. Confirm și parcă mai adaug ceva, din priviri... Poveștile din parc sunt toate adevărate? Cu sărutările, cu toate celea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
în miez de noapte, nu-i venise a crede că mesajul primit din Little Cayman era adevărat. Suna ca o farsă macabră: În contractul încheiat cu banca, lady a ținut să specifice, puțin în afara uzanțelor, că, în caz de vreo nenorocire, dumneavoastră deveniți administratorul ei de cont. Nu avem decât adresa dumneavoastră de e-mail. Contactați-ne, vă rugăm". Buimac, pentru o clipă se gândi că ar trebui să calculeze diferențele de fus orar dintre America și Little Cayman, ca nu cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]