1,301 matches
-
un spectacol pe măsura gustului și așteptărilor lor. De altfel, conform respectivei relatări, ardelencele Își vor atinge scopul urmărit prin această primire fastuoasă, În care aluziile livrești la antichitatea romană Își găsesc, de asemenea, un loc privilegiat În cadrul aceleiași paradigme neoclasice. Împăratul le va recunoaște așadar individualitatea etnică și ascendența latină, cele mai de preț trăsături implicate În prezența sărbătorească și decorativă a româncelor, deoarece el conștientizează faptul că acești supuși Îndepărtați Îl omagiază, sub semnul devizei virtus romana rediviva, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
răsăritene. Pe de altă parte, aprecierile observatorilor maghiari cu privire la frumusețea româncelor ne lasă să Întrevedem, mult mai limpede, două modele culturale care fasonau viziunea lor idealizată. În primul rând, pentru generațiile de la Începutul secolului al XIX-lea, estetica de factură neoclasică a iluminismului mai transforma Încă peisajul transilvan Într-un decor rococo, ambient bucolic al unor idile pastorale, În care personajele feminine evoluau aidoma grațiilor cu alură mitologică din tablourile lui Poussin sau Fragonard. În al doilea rând, romanticii, afirmați În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca și literatura, pane o disciplină inconsistentă, prost definită și când știința este rivalul cel impresionant, se susține mai degrabă că literatura ne face să cunoaștem acele aspecte de oare științele exacte și filozofia nu se ocupă, în timp ce un teoretician neoclasic ca Samuel Johnson putea încă să considere că poezia este "grandoarea generalității", unii teoreticieni moderni care aparțin unor școli diferite, (de exemplu, Bergson, Gilby, Ransom, Stace) subliniază în mod unanim caracterul particular ad poeziei. Stace spune că piesa Othello nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în a doua parte a structurii apare un (semi)adverb de modalizare emfatică 14, un modificator 15. În cele mai multe cazuri, (semi)adverbul coocurent este intensivul chiar, prin care se recuperează semnificația intensivului omis (și). Definiția aristotelică, apoi concepțiile medievale, renascentiste, neoclasice și moderne nu fac decât să ne arate incapacitatea teoreticienilor de a se pune de acord nu numai privitor la esența tragediei, ci chiar la proprietățile ei esențiale ( G. Liiceanu, Tragicul) Nu este vorba numai despre poeți și prozatori evident
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
de lei pe lună, leafă pentru traducerea pravilelor grecești, muncă prealută de acolo de unde o lăsase paharnicul Toma Cara. Construcția bisericii este în formă de navă cu pridvor și având absidele laterale înscrise în grosimea zidurilor, fiind executată în stil neoclasic de către arhitectul Leopold. Se pare că inițial biserica a fost pictată la interior, însă pictura degradându-se, a fost acoperită cu tencuială și a rămas așa, nepictată. Icoanele aflate pe perețI, de dimensiuni variate, sunt lucrate în ulei, în stil
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
De asemenea, se mai află și o cruce prețioasă sculptată în lemn de chiparos. În incinta palatului domnesc din curtea bisericii se află și două paraclise (de vară și de iarnă). Alături de biserică mai există și un monument în stil neoclasic rusesc, ridicat în anul 1842 pe mormântul lui Grigore Sturza și pe care Gheorghe Asachi îl numește "Mausoleul". Este executat la un nivel artistic ales, de către un sculptor italian, stabilit la Odesa, pe nume Francisc Venetto. Este o lucrare artistică
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
literari și s-a impus și în periodizarea literaturii. Stilurile menționate sunt împărțite în două grupuri principale care, în esență, prezintă opoziția dintre clasic și romantic : de o parte, stilurile gotic, baroc, romantic și expresionist : de altă parte, stilurile renascentist, neoclasic și realist. Stilurile rococo și Biedermeier pot fi interpretate ca variante târzii, decadente, înflorate ale stilurilor precedente, respectiv ale barocului si romanticului. Adesea paralelismele sunt foarte forțate ; și este ușor să găsești absurdități chiar și în scrierile celor mai renumiți
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Europei centrale și nordice, Taj Mahal, Kremlinul, Suzdal, în nordul Rusiei, Orașul Imperial din Beijing. Dintr-o perioadă mai recentă sunt conservate marile ansambluri arhitectonice renascentiste și baroce din Europa și America Latină, unele ansambluri arhitectonice moderne și contemporane (arhitectura europeană neoclasică, Art Nouveau, cubistă, arhitectura americană Secession, urmate de arhitectura strict funcțională de tip City, Downtown ș.a). De un interes deosebit și aflate în regim de conservare ca expresii ale patrimoniului cultural universal sunt și ansambluri de arhitectură religioasă, integrate
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
și evoluția întreprinderii datează cam de la jumătatea secolului al XIX-lea, moment în care s-a încheiat procesul evolutiv care a transformat organizația economică medievală, meșteșugărească sau agricolă, în întreprinderea capitalistă modernă. Primul demers în această direcție a fost cel neoclasic, în viziunea căruia obiectivul central al întreprinderii este maximizarea profitului în condițiile concurenței perfecte sau imperfecte pe piață. Acest model a fost considerat satisfăcător în privința explicării comportamentului firmei timp de mai bine de jumătate de secol. Începând din deceniul al
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
secolului 20 fost create și dezvoltate noi modele, tot mai complexe, care analizează diverse mecanisme de detaliu ale funcționării organizației. Dezvoltarea teoriilor moderne ale întreprinderii, legată probabil de nașterea managementului modern, s-a produs atât din necesitatea detașării de teoria neoclasică, cât și cu scopul de a cunoaște interiorul “cutiei negre” (vom vedea puțin mai jos ce înseamnă acest concept) reprezentate de întreprindere. Totuși trebuie spus de la început că marea majoritate a teoriilor elaborate până în momentul de față nu se îndepărtează
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
teoriilor elaborate până în momentul de față nu se îndepărtează de modelul “cutiei negre” și nu abandonează obiectivele de optimizare (avem în vedere aici în special modelele manageriale). La ora actuală teoria firmei numără trei clase principale de modele: a) modelul neoclasic; b) modele manageriale; c) modelul behaviorist (al comportamentelor), creat de Simon, Cyert și March. Aceasta este și ordinea în care le vom trata în prezenta lucrare. Vom adăuga o expunere pe scurt a altor două teorii sau modele considerate importante
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
considerate importante de către specialiștii în domeniu: cea a costurilor de tranzacție, creată de R.H. Coase în 1937 și dezvoltată ulterior de O.E.Williamson și de alții, și cea a întreprinderii ca sistem. Unele din aceste modele (cu precădere cel neoclasic și cele manageriale) fac apel la formalizări matematice, în timp ce celelalte utilizează mai degrabă elemente necuantificabile, de natură socială și psihologică. Trebuie remarcat în finalul acestei scurte introduceri că fiecare model, pe lângă merite incontestabile, are și o serie de puncte slabe
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și o serie de puncte slabe: ipoteze criticabile sau greu de verificat în practică, aspecte omise sau insuficient explicate ș.a.m.d. Un model de întreprindere “perfect” nu a fost realizat, cel puțin până în momentul de față. I.1. Modelul neoclasic În celebra sa Avuție a națiunilor, Adam Smith este primul care descrie rolul firmei în cadrul economiei : creșterea producției (outputului) și reducerea costurilor ca urmare a diviziunii muncii și specializării. Timp de un secol și jumătate după apariția lucrării lui Smith
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
rolul firmei în cadrul economiei : creșterea producției (outputului) și reducerea costurilor ca urmare a diviziunii muncii și specializării. Timp de un secol și jumătate după apariția lucrării lui Smith, dezvoltările teoretice referitoare la întreprindere s-au dovedit tributare concepțiilor clasice și neoclasice privind alocarea cât mai eficientă a resurselor limitate de care dispune societatea. Toate cercetările se concentrau asupra modalităților în care firma reacționează la modificările mediului ambiant, în special cele de natură macroeconomică. Nu interesau structura internă a întreprinderii, interesele și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
modificările mediului ambiant, în special cele de natură macroeconomică. Nu interesau structura internă a întreprinderii, interesele și aspirațiile care existau în spatele acesteia, strategiile de firmă, modul în care acțiunile sale pot influența sau chiar schimba mediul ș.a.m.d. Modelul neoclasic este așadar un model de optimizare care tratează întreprinderea ca o entitate omogenă, fără a lua în considerare activitățile care au loc în interiorul ei. Aceasta deoarece ele fie nu prezintă interes pentru cercetător, fie sunt prea complexe și depășesc capacitatea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Cercetătorul are în vedere numai elementele măsurabile care traversează frontiera întreprinderii (sunt neglijate complet fluxurile informaționale, de exemplu): inputurile și outputurile. Acestea sunt legate între ele de o funcție de producție (presupusă cunoscută) care realizează transformarea inputului în output. În concepția neoclasică managementul întreprinderii este asigurat de însuși proprietarul sau proprietarii săi. Proprietarii constituie un grup de persoane omogen, persoane care au aceleași interese și care se identifică cu întreprinderea pe care o posedă. Nu se fac așadar distincții de natură juridică
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
contracte de muncă încheiate anterior; dreptul de a ceda drepturile sale altei persoane; dreptul de control rezidual, care permite proprietarului de a dispune de bunurile sale după liberul său arbitru în toate situațiile neprevăzute de legi, cutume sau contracte. Teoria neoclasică definește comportamentul întreprinderii pornind de la ipotezele următoare: 1. firma răspunde în mod pasiv la schimbările de mediu; 2. profitul este singurul obiectiv al întreprinderii; 3. întreprinderea este angrenată într-un proces dinamic de căutare a echilibrului; 4. decidenții sunt perfect
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
pe piață cantitățile oferite și prețurile de vânzare; profit de monopson, rezultat din capacitatea firmei monopsoniste de a dicta prețurile de achiziționare a resurselor. În încercarea de a explica și chiar prevedea comportamentul firmei prin prisma obiectivului maximizării profitului, teoria neoclasică pornește de la ipoteza raționalității complete a întreprinzătorului, definită prin următoarele ipoteze: întreprinzătorul poate analiza toate posibilitățile pe care le are la dispoziție, el dispunând de tot timpul necesar pentru aceasta; el posedă toate informațiile asupra mediului exterior, informații care sunt
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
materiale disponibile. Să mai adăugăm că întreprinderea fabrică un singur produs și că într-o primă fază nu există incertitudinea asupra prețurilor de pe piață și nici asupra evoluției viitoare a costurilor de producție. În aceste condiții, componentele modelelor de tip neoclasic sunt următoarele: variabilele de decizie; în condițiile de concurență perfectă decizia întreprinzătorului privește doar cantitatea de fabricat în vederea maximizării profitului la un moment dat. Pe o piață monopolistă sau monopsonistă prețul de vânzare al produsului, respectiv prețurile de achiziționare a
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
rata de evoluție (creștere sau descreștere) a prețului la acel moment. Funcția obiectiv de maximizat devine. Evident, problema maximizării profitului poate fi rezolvată numai dacă funcția p(t) este cunoscută, cea ce dein nefericire se întâmplă rar în realitate. Viziunea neoclasică a fost criticată ca fiind mult prea abstractă și ruptă de realitate. Ar fi totuși nedrept să reducem la atât contribuția științelor economice la dezvoltarea teoriei întreprinderii. O serie de economiști din perioada interbelică au pus în discuție unele din
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
mult prea abstractă și ruptă de realitate. Ar fi totuși nedrept să reducem la atât contribuția științelor economice la dezvoltarea teoriei întreprinderii. O serie de economiști din perioada interbelică au pus în discuție unele din prezumțiile prea restrictive ale teoriei neoclasice. Astfel, J. Robinson în Marea Britanie și E.H. Chamberlin în Statele Unite au abandonat ipoteza concurenței perfecte și au analizat, independent unul de altul și aproape simultan, comportamentul firmei monopoliste și, respectiv, concurența monopolistă. Monopolul are posibilitatea de a obține un supraprofit
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
toate costurile devin variabile și a descris curba în formă de U a costurilor, explicată cu ajutorul creșterii accelerate a cheltuielilor administrative odată ce talia întreprinderii depășește un anumit prag. (În treacăt fie spus, această abordare este puternic criticată. Funcția de producție neoclasică ia în discuție doar doi factori: munca și capitalul; nu se amintește nimic despre managementul sau administrația firmei. Argumentul cheltuielilor administrative apare ca un “deus ex machina” pentru a explica o situație pe care teoria nu avea suficiente instrumente să
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și capitalul; nu se amintește nimic despre managementul sau administrația firmei. Argumentul cheltuielilor administrative apare ca un “deus ex machina” pentru a explica o situație pe care teoria nu avea suficiente instrumente să o explice.) O altă critică adusă teoriei neoclasice afirmă că maximizarea profitului nu constituie motivația principală a întreprinzătorului. Cercetările statistice întreprinse pe eșantioane de întreprinzători nu au reușit nici să respingă, dar nici să valideze irefutabil această critică. Pentru aceasta ar trebui demonstrat că, aflându-se în fața mai
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
alternative decizionale, întreprinzătorul nu o alege în mod neapărat pe cea care îi aduce profitul cel mai mare. În general însă, criticii principiului de maximizare a profitului propun diverse alternative la acesta, fără a-l nega în mod hotărât. Modelul neoclasic are și capacitatea de a prevedea comportamentul întreprinzătorului în condițiile modificării unora din variabile. Astfel, de exemplu: în condiții de concurență perfectă, în cazul în care cererea pe piață crește (descrește), prețul pietei va înregistra o evoluție în același sens
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
pietei va înregistra o evoluție în același sens, determinând întreprinderea să lărgească (diminueze) volumul producției; în condiții de concurență imperfectă (monopol), o creștere a costurilor (ca urmare a creșterii prețului uneia sau mai multor resurse) are drept rezultat, conform modelului neoclasic, o creștere a prețului de către întreprinzătorul monopolist. El va fi silit însă să reducă volumul producției în conformitate cu cantitatea de marfă pe care o poate absorbi piața la noul preț; modificarea impozitului pe profit nu afectează nivelul prețului și al producției
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]