765 matches
-
incert oferă anumite avantaje economice. Privilegiile etapei liminale sunt continuate de serviciile oferite În avion: ghidarea de către femei frumoase, oferirea mai multor feluri de mâncare, sfaturi și conversații amabile, diverse alte servicii. Pe durata zborului, pasagerul este tratat ca un „neofit”, ca o persoană care nu cunoaște niciuna dintre regulile sistemului și care trebuie inițiat În mod constant: el este Învățat cum se folosește centura de siguranță, cum se folosesc, dacă este nevoie, alte obiecte din dotare (precum masca de oxigen
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
materializați de măștile bizare și terifiante) nu sunt o expresie a unor impulsuri iraționale, ci un mod de a regândi elementele componente ale realității naturale și sociale. Referindu-se la riturile de inițiere ale Ndembu, el scrie: În timpul perioadei liminale, neofiții sunt și forțați, dar și Încurajați să mediteze la societate, cosmos, puterile care le generează și le mențin. Liminalitatea poate fi descrisă și ca o etapă de reflecție. În timpul ei ideile, sentimentele și faptele, care până atunci erau pentru neofiți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neofiții sunt și forțați, dar și Încurajați să mediteze la societate, cosmos, puterile care le generează și le mențin. Liminalitatea poate fi descrisă și ca o etapă de reflecție. În timpul ei ideile, sentimentele și faptele, care până atunci erau pentru neofiți Încastrate În configurații date și acceptate fără a fi gândite, sunt descompuse În unitățile constitutive. Aceste unități sunt izolate și transformate În obiecte de reflecție pentru neofiți, prin procese precum exagerarea componentelor sau disocierea de contextele obișnuite. Comunicarea unor „sacra
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de reflecție. În timpul ei ideile, sentimentele și faptele, care până atunci erau pentru neofiți Încastrate În configurații date și acceptate fără a fi gândite, sunt descompuse În unitățile constitutive. Aceste unități sunt izolate și transformate În obiecte de reflecție pentru neofiți, prin procese precum exagerarea componentelor sau disocierea de contextele obișnuite. Comunicarea unor „sacra” (obiecte și cunoștiințe sacre - n. M.C.), precum și alte forme de instrucție esoterică implică trei procese, care nu trebuie concepute drept seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea culturii În unități ușor de recunoscut. Apoi, recombinarea lor În modele și forme fantastice sau monstruoase. În sfârșit, recombinarea lor În modalități care dau un sens noului statut pe care Îl va căpăta neofitul (V. Turner, 1987, p. 15). Acțiunea de dis-membering fiind finalizată prin aceste operații simbolice, centrul de greutate se mută asupra interpretării unităților minimale astfel obținute și asupra jocului combinatoriu, ce creează diverse configurații („bizarerii terifiante”) cu ajutorul cărora oamenii pot Închipui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca "Edictul de la Milano" -, care acorda creștinilor aceleași drepturi pe care le aveau și celelalte religii. Împăratul Constantin a rămas în continuare mare preot (Pontifex Maximus) al religiei păgâne, botezat pe patul de moarte, în mai 337, după ce fusese catehumen (neofit care trece printr-o perioadă de formare în vederea accederii la botez) vreme de mai mulți ani. Pe de altă parte, în 324, Constantin decide să purceadă la construirea unei noi capitale ("a doua Romă"), Bizanțul, pe locul unei vechi colonii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Le Théâtre de la cruauté), declară: "Vizualizării grosolane a ceea ce este, teatrul prin poezie îi opune imagini a ceea ce nu este." Dând teatrului gravitatea unei ceremonii, ei îi cer actorului o asceză la fel de dură ca cea căreia i se supun unii neofiți înaintea inițierii. Toți trei au meditat asupra mijloacelor de a-l ridica la înălțimea sanctității, disprețuind mai mult decât orice cabotinajul de joasă speță a unui mare număr de actori occidentali. Pentru același motiv ei așteaptă de la spectator, căruia îi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
29 sq.; Duchesne-Guillemin, 1965, p. 115) -, care este concepută ca un act ce determină renașterea persoanei respective și o inițiază pentru o viață nouă, marcată de dobândirea responsabilității morale. Inițierea zoroastriană nu anulează o vină originară, ci Îl introduce pe neofit În lupta dintre bine și rău, conferindu-i deplina libertate de alegere (doctrina liberului-arbitru sau a „liberei voințe”, ³z³d k³m, ocupă un loc important În morala zoroastriană: Jackson, 1928; Tavadia, 1931; Zaehner, 1955, pp. 254 sqq.), care Îi lipsea Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
climei, În toate privințele esențiale - cu zona de origine a turistului. Într-adevăr, turismul În masă din anii ’60 și din anii următori era cu atât mai profitabil cu cât Îi făcea pe britanici, germani, olandezi, francezi și alți călători neofiți să se simtă cât mai bine cu putință, Înconjurați confortabil de concetățenii lor și la adăpost de exotic, necunoscut și neprevăzut. Dar simplul fapt de a merge undeva departe În mod regulat (anual) și noile mijloace de transport folosite pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de-a lungul a patru secole În zona atlantică și În vestul Europei, era acompaniat de legi, instituții, reglementări și practici vitale pentru funcționarea și legitimitatea lui. Astfel de legi și instituții erau complet necunoscute În multe țări postcomuniste, iar neofiții pieței libere le subestimau periculos importanța. Rezultatul a fost privatizarea prin cleptocrație. În forma ei cea mai nerușinată, În Rusia condusă de Boris Elțîn și amicii săi, economia de posttranziție a ajuns În mâinile câtorva oameni care au devenit extraordinar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu făceau decât să confirme o presimțire sumbră: mai mult Însemna doar mai rău. Privită din această perspectivă, cultura europeană „Înaltă”, care Înainte răspundea familiarității moștenite a spectatorilor cu un canon comun, exploata acum complexele culturale ale unui public de neofiți - incapabili de distincții argumentate Între „bun” și „prost”, dar urmând entuziaști imperativele modei. Nu era o situație atât de nemaivăzută cum afirmau pesimiștii din cultură: anxietatea ușor de exploatat a păturii de nouveaux riches semidocți constituie o sursă a umorului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat ca parte a ritului de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori oculari, Ion Valerian, Ștefan Petică, M.Celarianu, Flamin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceremonialului poetic. Tronul fusese făcut după indicațiile poetului ca și întreg mobilierul, și se poate spune că acesta reflectă propria sa viziune asupra interiorului salonului-templu. Sensul alcătuirii tronului este comunicat doar celor inițiați sau se comunică într-un mod revelatoriu neofitului năucit de prea multe epifanii. Întreaga casă este concepută de un estet și respectă regulile interne ale unor armonii superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gavril, în tipografia sfintei Mitropolii din Iași la anul de la zidirea lumii 7270 (1762) și alta tipărită în zilele împăratului Francisc al II-lea în Ardeal, la anul 1806; Apostolul, tipărit în zilele prea sfântului Mitropolit al Țării Românești, chir Neofit, în tipografia sfintei Mitropolii la anul de la zidirea lumii 7251 (1743); Triod, tipărit în zilele prea sfântului Mitropolit al Ungro-Vlahiei, chir Dositeiu, în tipografia sfintei Mitropolii de București, la anul 1798” și alte cărți după anul 1800. În prezent, câteva
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]