848 matches
-
lucru) și fondurile pentru asigurări sociale care erau mai generoase. Ultimile reforme au fost încercările socialiștilor de la începutul anilor 1980 de a promova "keynesianismul într-o singură țară" Franța într-un context internațional unde alte țări, prin contrast, adoptau abordările neoliberale, bazate pe piață, lansate pentru prima dată de președintele SUA, Ronald Reagan, și de prim-ministrul Marii Britanii, Margaret Thatcher. Această abordare proiectată pentru a crește fondurile ajutorului social din Franța, a fost pedepsită aspru de piețele internaționale și de pierderile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
obiectivelor originale ale reformelor, a fost accentuat din 1983 încoace de către schimbarea ideologică și paradigmatică a socialiștilor în momentul în care aceștia au abandonat câteva elemente care aparțineau socialismului lor democratic de "noua-stângă" și au început să adopte abordări mai neoliberale cu privire la politică și la linia politică. De fapt, acest lucru a schimbat sensul descentralizării în sine, care a devenit din ce în ce mai puțin axat pe democrația politică și pe modernizarea administrativă și mai mult pe trecerea câtorva dintre funcțiile central-guvernamentale și a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la putere care a ieșit din grațiile electoratului. Acest fapt s-a întâmplat în 1983 când coaliția partidelor de stânga a început să se dezintegreze, iar guvernul socialist aflat sub conducerea prim ministrului Laurent Fabius a început să adopte politici neoliberale, o schimbare care i-a costat susținerea propriilor suporteri. Acest lucru a dus la victoria partidelor de dreapta la alegerile municipale din acel an și la cele parlamentare din 1986. Avântul reprezentanților de dreapta a fost menținut în 1988 când
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au avut mai mult succes decât cele de dreapta prin alipirea listelor comune. În al doilea rând, aceasta era o perioadă în care Franța se confrunta cu probleme economice serioase, iar guvernul de dreapta încerca să introducă reforme de tip neoliberal care nu erau deloc populare. Era, de asemenea, o perioadă de insecuritate și neliniște urbană destul de serioase revoltele din banlieue și chiar dacă politica dură a ministrului de interne, Nicolas Sarkozy, era destul de populară, abordarea per ansamblu a guvernului nu a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a lungul a 50 de ani deoarece statul s-a aflat în postura de a se adapta forțat, în primul rând la cerințele impuse de statul bunăstării sociale din timpul perioadei les Trente Glorieuses, apoi la provocările impuse de moda neoliberală a anilor 1980 și, în cele din urmă, la dezvoltările internaționale odată cu accelerarea integrării europene și a globalizării din timpul anilor 1990. Dar înainte de a descrie în detaliu schimbările recente ale sistemului, este necesar în primul rând să oferim un
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o logică a responsabilității).57 În același timp, iar aceasta este abordarea specific franceză a implementării noului management public, aceste îmbunătățiri nu au pus sub semnul întrebării principiile de bază care se aflau la baza statului și care (spre deosebire de modelul neoliberal thatcherian) recunoșteau caracterul specific și validitatea serviciilor publice.58 Abordarea franceză nu a fost de a limita puterea sectorului public prin intermediul reducerilor drastice, după cum s-a întâmplat în Marea Britanie sub guvernul Thatcher, ci de a schimba cultura administrativă și valorile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
găsească o alternativă pentru vechile forme de democrație socială. În Statele Unite, Partidul Democrat aflat sub conducerea președintelui Clinton a încercat să ,,reinventeze guvernul". Partidul laburist din Marea Britanie s-a transformat în ,,Noul'' Partid Laburist al lui Tony Blair, adoptând ideile neoliberale thatcheriene și încercând să le reformuleze ca ,,A Treia Cale", și așa mai departe. Organizațiile internaționale precum Comisia Europeană, OECD, FMI și Banca Mondială, toate au promovat o formă a neoliberalismului ca element al unei ,,guvernări eficiente". Elitele franceze intelectuale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Whitehall: Biroul Vice-Prim-Ministrului, ianuarie 2006). 25 J. R. O'Connor, The Fiscal Crisis of the State (New York: St. Martin's Press, 1973). 26 B. Jessop, The Future of the Capitalist State (Cambridge: Polity, 2002). 27 După cum S. George, op. cit. comentează: "[Neoliberalii] au înțeles, în timp ce progresivii nu, că ideile au urmări. Pornind de la un embrion minuscul de la Universitatea din Chicago cu economistul filosof, Friedrich von Hayek și studenții acestuia precum Milton Friedman care se afla în centru, neoliberaliștii împreună cu fondatorii acestuia, au
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cerință constituțională cu realitățile economice și fiscale care au avut loc în urma unificării Germaniei aducând în peisaj noile landuri foarte sărace. Și în Suedia, posibil țara cu cel mai vechi stat al bunăstării sociale social-democrat, încearcă să înglobeze abordări noi, neoliberale aducând un plus de varietate sistemului de guvernare locală și legăturilor acestuia cu guvernul central. Vezi J. Loughlin, A. Lidstrom și C. Hudson, op. cit., (2005). 30 Următoarea descriere este făcută după M. Bouvier, op. cit., pp. 58-59. 31 M. Bouvier, op. cit
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
el s-ar fi limitat la o cercetare și promovare a bogăției fără reguli, s-ar fi transformat în cel mai mare dușman al său și în definitiv al conviețuirii umane. Da, întrucât pionierii liberalismului și ai economiei clasice, spre deosebire de neoliberalii de astăzi, cinici și necruțători, considerau cel puțin că nu ar putea exista o economie de piață fără reguli. Aceasta nu e o diferență neînsemnată. De fapt, o economie fără reguli nu poate deveni altceva decât un sistem de proliferare
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
bazat pe individualitate, drepturi politice, economie liberă și drepturile omului, neoliberalismul aduce în prim plan rolul instituțiilor internaționale ca și creatoare de stabilitate și securitate. Educând statele în vederea surmontării unui mediu anarhic imatur, pentru a îl parafraza pe Buzan, instituțiile neoliberale proiectează de asemenea un mediu internațional structurat pe coordonate economice mai degrabă decât politice, unde guvernele au tendința de a deveni simple anexe ale unor procese economice globale asupra cărora nu numai că nu au nici un control direct, ci care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
liberalilor de la putere (cu excep? ia lui Gheorghe Br? tianu, singurul liberal care a devenit carolist ? i care fusese din cauza aceasta exclus din Partidul Liberal), Gheorghe Br? tianu a �nfiin? at propriul s? u Partid Liberal, numit �Gheorghi? ții� sau �Neoliberalii�. Vintil? Br? tianu a murit la sf�r? ițul anului 1930. Ceilal? i membri ai clanului erau dezorienta? i, Ducă a �ncheiat ulterior un ț�rg cu Carol. Iorga consideră c? Palatul se află acum sub influen? a lui. Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ruia Carol era fascinat chiar ? i dup? ce acestea nu au dus la nici un rezultat. Blank i? a oferit o vil? Magdei Lupescu ? i una Prin? ului Nicolae. Mai erau ? i Nicolae Malaxa, un industria? de origine greceasc? , ? i economistul neoliberal Mihai Manoilescu, un dezertor din partidul lui Maniu. Adev? ratele decizii erau luate �n salonul Magdei Lupescu, �n timpul partidelor de bridge, ea fiind cea aflat? �n umbr?. Cu toate c? regele Carol avea planuri precise �n privin? a instaur? rîi unui regim fascist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
uciderea lui Ducă drept �o crim? odioas? �108. A fost din nou instituit? legea măr? ial? ? i a fost declan? at? o violent? reprimare a Legiunii. Dup? un guvern liberal trec? tor, la �nceputul lui ianuarie 1934 a fost format un guvern neoliberal condus de Gheorghe Ț? ț? rescu (fratele lui ? tefan Ț? ț? rescu, liderul fascist). Guvernul lui va aduce stabilitate scenei rom�ne? ți timp de aproape patru ani. Noul prim? ministru avea un caracter enigmatic ? i versatil, colabor�nd cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nu putea fi niciodat? acceptat? de bun? voie de popor, mai ales datorit? felului �n care urma s? fie �nf? ptuit? industrializarea. Constr�ngerea implicit? urma s? fie realizat? �n cadrul unui stat cooperatist fascist. Dar consecin? ele finale ale acestei politici (numit? �neoliberal? �) s? au f? cut sim? ițe abia �n 1938 ? i numai din cauza intensific? rîi periculoase a opozi? iei G? rzii de Fier. Decalajul pre? urilor din agricultur? a fost stabilit la nivelul de 59,4% pe la sf�r? ițul anului 1940, iar standardul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
c? o �ncercare de verificare a validit?? îi votului universal�, scria el33. Taberele angajate �n alegeri erau stabilite: pe de o parte regele, regimul politic, liberalii, goga? cuzi? ții ? i Iorga. Lor li se opunea un grup amestecat: na? ional-?? r? ni? ții, Legiunea, neoliberalii ? i chiar ? i partidul evreilor. Scopul regimului era stoparea Legiunii ? i a lui Maniu. Dr. Angelescu ? i Costinescu l? au rugat pe Iorga s?? i sus? în? pe liberali �n campania electoral?. �?i dac? Codreanu face campanie cu revolverele? � i? a �ntrebat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
baza propriilor opțiuni și interese, de asigurare a incluziunii adultului într-o societate democratică, de asigurare a participării tuturor la educație, indiferent de statutul lor social sau cultural. Accepțiunea OECD tinde să se impună tot mai mult în discursurile agresive, neoliberale din societățile vest-europene, în care educația adulților este văzută ca dezvoltare de competențe pentru a face față competiției de pe piața globală. Astfel, educația adulților nu mai este o alegere voluntară, pentru dezvoltare personală (empowerment), ci devine tot mai mult o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu implicații în plan educațional) (Usher et al., 2001, pp. 1-27): • schimbări rapide și complexe pe toate planurile care fac viitorul improbabil, răspunsul educațional la această situație fiind tendința de instrumentalizare a educației, în sensul mutării accentului în politicile educaționale neoliberale pe formarea deprinderilor și a competențelor de bază care să permită continua adaptare la „societatea de risc” (așa cum o denumește U. Beck); • schimbări rapide în lumea muncii, ceea ce presupune că, pentru a asigura prosperitatea economică și performanța, este necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sociale și noi medii deînvățare. Deși se subliniază că statul, piața muncii și societatea civilă trebuie să contribuie deopotrivă la educarea adulților (să fie funcțională acea rețea a actorilor sociali anterior menționată), relevanța economică este cea care prevalează în politicile neoliberale referitoare la educația adulților, domeniul economic (mai ales cel privat) fiind cel care „dictează” ce competențe și deprinderi trebuie produse în sectorul public. 2. A individului, a dezvoltării unei pedagogii centrate pe individ, pe stimularea învățării indivizilor. Focalizarea, în această
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
baza propriilor opțiuni și interese, de asigurare a incluziunii adultului într-o societate democratică, de asigurare a participării tuturor la educație, indiferent de statutul lor social sau cultural. Accepțiunea OECD tinde să se impună tot mai mult în discursurile agresive, neoliberale din societățile vest-europene, în care educația adulților este văzută ca dezvoltare de competențe pentru a face față competiției de pe piața globală. Astfel, educația adulților nu mai este o alegere voluntară, pentru dezvoltare personală (empowerment), ci devine tot mai mult o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu implicații în plan educațional) (Usher et al., 2001, pp. 1-27): • schimbări rapide și complexe pe toate planurile care fac viitorul improbabil, răspunsul educațional la această situație fiind tendința de instrumentalizare a educației, în sensul mutării accentului în politicile educaționale neoliberale pe formarea deprinderilor și a competențelor de bază care să permită continua adaptare la „societatea de risc” (așa cum o denumește U. Beck); • schimbări rapide în lumea muncii, ceea ce presupune că, pentru a asigura prosperitatea economică și performanța, este necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sociale și noi medii deînvățare. Deși se subliniază că statul, piața muncii și societatea civilă trebuie să contribuie deopotrivă la educarea adulților (să fie funcțională acea rețea a actorilor sociali anterior menționată), relevanța economică este cea care prevalează în politicile neoliberale referitoare la educația adulților, domeniul economic (mai ales cel privat) fiind cel care „dictează” ce competențe și deprinderi trebuie produse în sectorul public. 2. A individului, a dezvoltării unei pedagogii centrate pe individ, pe stimularea învățării indivizilor. Focalizarea, în această
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sferei economiei private. În consecință, statul, piața, sistemul politic și economia privată s-au reformulat În anii ’90 Într-o atmosferă antietatistă a schimbării de sistem, care nu a dus la o departajare clară Între stat și societate, În sens neoliberal, ci a creat forme hibride și rețele subterane de interese și presiune asupra unei administrații care, la rândul ei, nu a cunoscut Încă spiritul culturii birocratice de tip weberian - tratamentul egal, imparțialitatea, ierarhizarea, rezolvarea pe cale oficială, documentabilitatea prin acte, principiul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
2002. 21 Noțiunea de "constituționalizare economică" este folosită de profesorul Christian Joerges de la Institutul European de la Florența. Autorul constată că prin introducerea unor numeroase domenii de reglementare economică și socială Uniunea Europeană s-a îndepărtat de fapt de la viziunea sa inițială, neoliberală, consacrată prin Tratatul de la Roma, ceea ce face ca să nu se poată vorbi de "constituționalizare economică" pe deplin realizată (Christian Joerges, que reste-t-il de la Constitution Economique Européenne après la constitutionnalisation de l'Europe une retrospective mélancolique, în "Cahiers européens de Science
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
eventualitatea fie și numai ipotetică a anulării autorității statelor este indezirabilă, întrucât statele sunt nu numai cele mai înalte forme de organizare colectivă coezivă, ci și singurele capabile să asigure simultan securitate și bunăstare. Prin opoziție, hiperglobaliștii animați de valori neoliberale consideră statul un construct anacronic, inadaptat și ineficient în epoca globalizării și salută triumful autonomiei individuale și al principiilor economiei de piață asupra statocentrismului. Dincolo de aceste evaluări mai mult sau mai puțin ireconciliabile, înrădăcinate în tradiții filosofice și abordări teoretice
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]