15,461 matches
-
nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat târât ca o insectă în plasa păianjenului. La început, cântărea fiecare gest, grimasă, mimică, ca în final, impresionat de oscilările nervoase ale domnișoarei, de comportamentul ei bipolar, de temperamentul oscilant între blândețe și masochism și de câte altele, să plătească (pentru prima dată) tribut instinctelor sale de om slab. Părintele stareț încercă să îngâne ceva a milă, a dorință, a foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iubitule? Te-ai Întristat fără motiv - a observat Maria, Îngrijorată. Gruia a tresărit. “Să-i spun adevărul? În starea ei de oboseală, o asemenea veste nu i-ar face bine. Ba mai mult i-aș crea o stare de tensiune nervoasă deosebită. Și, din câte am citit eu, aceasta se transmite prin lapte și copilului”... “Zâmbește-i, amice! Zâmbește-i! E singura soluție! Îți imaginezi tu ce se poate petrece În sufletul ei - ea care știe ce Înseamnă Securitatea? Cum să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este somn? ― Când am spus că profesorul are nevoie de un timp pentru a-și reveni după o intervenție chirurgicală grea, nu v-am vorbit de somn. Într-o intervenție chirurgicală dificilă este vorba, pe lângă consumul fizic, și de consum nervos și psihic - a răspuns directorul În locul profesorului Hliboceanu. ― Să lăsăm glumele și să trecem la lucruri serioase. ― Nu admitem să minimalizați activitatea noastră profesională. Dacă aveți ceva să ne comunicați, așteptăm, dar nu acceptăm un asemenea comportament. E bine să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Între coaste. „Gde comandir?” - s-a stropșit un „starșâi litinant” Profesorul a ieșit În față. Pe colonel l-au luat imediat și l-au condus la tancuri. Unul dintre brute știa puțin românește. După ce ofițerul rus a ținut un discurs nervos, din traducerea ”tâlmaciului” am Înțeles că noi eram prizonieri, iar spitalul devenea proprietatea lor... ― Bieții oameni! De ce s-au temut n-au scăpat - a șoptit Maria. ― Din acel moment, a Început calvarul nostru, care a luat sfârșit abia În luna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu un psihic robust și cu dorință nestrămutată de a se face bine și altfel unul pesimist, lipsit de voință și neîncrezător În sine. ― M-ați adus cu picioarele pe pământ, domnule profesor. ― Aceste momente de ezitare sunt rezultatul epuizării nervoase. Nici nu ți-ai dat seama cât de mult ți-ai solicitat sistemul nervos cu pregătirea și susținerea examenului.. Răspunsul organismului este intrarea creierului În autoapărare... Pentru revenire, este nevoie de repaus, o alimentație adecvată, mult aer și liniște... Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altfel unul pesimist, lipsit de voință și neîncrezător În sine. ― M-ați adus cu picioarele pe pământ, domnule profesor. ― Aceste momente de ezitare sunt rezultatul epuizării nervoase. Nici nu ți-ai dat seama cât de mult ți-ai solicitat sistemul nervos cu pregătirea și susținerea examenului.. Răspunsul organismului este intrarea creierului În autoapărare... Pentru revenire, este nevoie de repaus, o alimentație adecvată, mult aer și liniște... Gruia Îl asculta pe profesor, care, ca de fiecare dată, Îi vorbea argumentat și convingător
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să cadă înapoi pe birou. Văd că dumitale îți place să pui oamenii pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși afară!... vociferă el, arătându-i cu mâna întinsă ușa. Dar Sever nu se pierdu cu firea și nici nu se grăbi să părăsească biroul. Atunci, îi ceru el birocratului, te rog să-mi dai în scris că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de miliție, unde un ofițer de la Securitate îl supuse unui lung interogatoriu în legătură cu Fănel Trifu, despre care declară că nu-l mai văzuse de mult timp și că nu mai știa nimic despre soarta lui. Ofițerul, un tip încruntat și nervos, îl amenință cu pușcăria, dar până la urmă îl lăsă să se întoarcă teafăr și nevătămat acasă, unde Mariana îl așteptase cu lampa aprinsă toată noaptea, temându-se că va fi arestat, iar ea va rămâne singură cu copiii. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai ales ce asemănare cu fata mea, cu Dori-na ! Incredibil ! Absolut incredibil ! Deci ea, doctorița asta cu care mă asemăn, se va ocupa de mine ! Ea va avea în mâinile ei pe care le observă fine, cu degete lungi și nervoase viața mea ! Și poartă un nume atât de apropiat de al meu : Alindora... În numele ei se întâlnește alintul cu dorul... Ciudat și emoționant..." Dora nu reușește încă să își descleșteze gura sau poate îi este frică să spună ceva. Frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se întorsese din prizonierat. Auzise șoaptele celor mari : drumul de întoarcere fusese lung, plin de pericole și peripeții. Intuise bucuria însoțită de îngrijorare a mamei sale pentru bărbatul scheletic și nervos care se întorsese totuși întreg din cumplitul carnaj al războiului. Un nume îi revine Dorei în minte : Ovidiu, Ovidiu Frunză, învățător într-un sat din Nordul României împreună cu care tatăl ei fusese în lagărul de la... parcă Tușino și cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului care lasă urme adânci pe obraji și pe fire. Într-un târziu a oftat profund luându-și parcă adio de la ultimii douăzeci și doi de ani din viața sa, dar de care n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiar el. Parcă-l și vedeam cum voia să cucerească scările de la intrarea în bloc. Omule, mi-am zis, dar poate că doamna care jeluiește de mama focului, la căpătâiul lui, n-o fi madam Potop, cea de la fereastra mereu nervoasă. Am privit-o și pe ea cu mai mare atenție și mi-am dat seama că era, neîndoielnic, aceeași madam Potop, care, în sfârșit, se hotărâse să spună adevărul gol-goluț întregii lumi, despre soțul ei. Iată, mi-am zis, înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l aduna, erau chiar mai joviali. Munciseră din greu, dar cu voie bună, munciseră fără odihnă, dar cu tragere de inimă. Și deși nu deveniseră mai apropiați, împărțeau un nou elan, o nouă fericire. Pe drumul de întoarcere însă, deveniră nervoși, irascibili, nu puteau să doarmă, nici măcar iepurește, cum o făcuseră la venire. Nu-și vorbeau aproape deloc, evitau să se privească, însă amândoi erau mai atenți ca oricând unul la altul. Cine va ceda primul? Însă rezistau. Nu puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vrei să mă lovești? Atunci fă-o odată. Să te lovesc? Atunci nu avusesem de ales. Nu vreau să te lovesc. Fizic. Te pot convinge să te răzgândești? Nu. Nu pot face, deci, nimic decât să aștept. Încep să bat nervoasă din picior. Stand by, deci. Cel mai tare mă sperie faptul că e inteligent. Nu e o bestie, care să mă îngrețoșeze, ci mă intimidează. Uite cum facem. Acum tu ești prizoniera mea. Spre deosebire de tine eu îți voi da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ador. Ține minte chestia asta. Haide, lasă-mă să te fac fericită. Îl păcălii, țipând. El se întoarse o clipă, și eu dispărui. Veneția mă ajută, căci își dăduse seama că vreau să fiu și eu încă o umbră. Fugii, nervoasă, departe. Și bătu miezul nopții. În urmă, printre umbrele suferinde, rămase și iubirea mea. Plânse disperată pe pod la fiecare cinci minute după miezul nopții. "Aș fi vrut să te fac fericit", o lacrimă i se scurge în apă. Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
place să lipsești nici de la școală, nici de la pregătire. Alteori, Silvia era dărâmată de boală. Era bine când dormea, dar dacă nu dormea, gemea într-una de durere. I se dădeau calmante însă degeaba. N-avea poftă de mâncare, era nervoasă nu-și găsea locul. În stările de preleșin era atât de liniștită că dacă o vedeai, îți dădeai seama că prea mult nu mai are de trăit. Odată le-a povestit un vis pe care-l avusese și care i-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea, începea celălalt, iar când amândoi făceau concertul, nu știa la care să meargă mai întâi, că-i venea să-și ia lumea în cap. Devenise nervoasă și uneori se certa cu Matei din te miri ce, ceea ce nu se întâmplase până acum. Într-o zi când s-a întors de la serviciu, Matei de la serviciu,Matei a găsit-o furioasă și copiii plângând în pătuțul lor. — Ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de delir și de visare bolnavă. 1 Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. 50 Rareș Tiron Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut altceva, decât să caut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]