858 matches
-
regretul că nici măcar nu ai încercat? Mai trist e să fii trist la sfârșitul vieții! Tristețea vieții derivă și din incapacitatea de a genera convingerile necesare privind frumusețea ei și reușita personală. Altfel spus, e nevoie de o doză de nesimțire (în sensul ne-axiologic al termenului) pentru a fi continuu fericit; o altfel de sărăcie cu duhul. * Simt că sunt contemporan cu cei care gândesc despre filosofia minții; ceea ce înseamnă că avem posibilitatea de a ne alege contemporanii. Cel mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de kilometri la volan. Nu am fost în Istanbul sau în marile aglomerări arabe unde, zice-se, bunul plac și lipsa celei mai elementare politeți fac legea. Recunosc, de asemenea, că bunul Dumnezeu m-a ferit de traumele zilnice ale nesimțirii barbare combinată cu tupeu, claxoane, înjurături și răngi care fac legea în Magna Cloaca noastră valahă. Dar, fie de deochi și crăpa-le-ar conturile off shore celor responsabili, nici cu draga noastră capitală închipuită a culturii nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în care ne e dat să trăim, să refacem nefericita tradiție a radicalismului politic, sectar-moldovenesc, deși mărturisesc cu stupefacție că abia acum încep să înțeleg resorturile reacțiilor violente ale mișcărilor politice radicale din anii '30, izvorâte din exasperarea creată de nesimțirea agresivă a unui sistem parlamenar confuz, corupt și ineficient. Să nu ne jucăm cu focul, totuși! Exista totuși, odată, și un București bun și dorit. Un oraș cosmopolit și viu, cu vile desenate și gândite personalizat de Ion Mincu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
grămadă de ascultători. Astea ar fi veștile bune. Vestea proastă, pentru cei care nu îi suportă pe cei doi, e că emisiunea de radio „Circul nostru special“ a debutat, mai nou, și ca show de televiziune. Adică a profitat cu nesimțire de invenția numită webcam pentru a fi transmisă, live, pe Internet. Cu această sfântă ocazie, ca un fidel telespectator al emisiunii lor de radio, am observat că Florin s-a adaptat foarte repede la cerințele unui adevărat realizator de televiziune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Victor ESKENASY Aud adesea, mai ales de la melomani români exasperați, clișeul care spune că fiecare popor își are soarta pe care o merită. E un clișeu, într-o măsură și o supapă pentru a vărsa surplusul de frustrare față de o nesimțire și o nepăsare ce par imposibil de dezrădăcinat, inclusiv în viața muzicală. Și mai rău, și mai adevărat mi se pare inversul formulării: soarta nemeritată pe care au avut-o și o au adesea cei cu care ne mândrim. Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
o ridiculizez. Dar n-aș fi făcut asta cu voce tare, în fața altora. Era răfuiala mea personală cu ea. Cu fantoma ei, mai degrabă. Apoi, măcar în glumă trebuia să-mi explic dispariția ei. Mozart, Webern și Beethoven, învinși de nesimțirea românească Nu voi conteni să aduc elogii Institutului Cultural Român pentru inițiativa de a organiza rezidența Cvartetului Belcea, fie și pentru prilejul neașteptat de a ne întâlni pe scena Ateneului, de câteva ori într-un an, cu una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de sute, poate chiar mii de watti. N-a lipsit (cum altfel?) un Deșteaptă-te române cu potențiometrele date la maxim! E drept că imnul s-a intonat... la pauză, ca o simplă verificare de rutină a echipamentelor. Miercuri seară, nesimțirea a învins zidurile Ateneului Român și, totodată, a compromis momentele de înaltă ținută artistică pe care Cvartetul Belcea le oferea. Vegheată cu strășnicie de echipaje de poliție și de camioanele jandarmeriei, vulgaritatea a luat forma unui terorism sonor emanând de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Nu îi interesează provincia decât în măsura în care aceasta ar putea fi un aliat sau, mai bine zis, un vasal al Capitalei (mă refer la domeniul literaturii, după cum am precizat deja). Scriitorii bucureșteni (majoritatea lor, dar nu toți) manifestă o formă de nesimțire nativă față de tot ce nu ține de Capitală. Nu reacționează pozitiv la provincie decât rareori, când este vorba despre un scriitor mult prea bine cotat pentru a fi ignorat sau în cazuri de vogă, snobisme ori amiciții generaționiste. Nici scriitorul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
vedere, vreun vizibil complex al bastardului, care să fie pus pe tapet. Faptul este cu atât mai ciudat cu cât respectivii foști provinciali nu renunță neapărat la aerul lor pitoresc non-bucureștean, ci în anumite cazuri chiar îl cultivă cu obstinație. Nesimțirii native a scriitorului bucureștean îi corespunde astfel lingușeala scriitorului provincial - dar nici una, nici cealaltă nu intră în coliziune cu felul de a fi al provincialului bucureștenizat. Doar cel din urmă este acceptat de ambele părți, întru totul, pentru că este o
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Toma Necredinciosul. Iată o mostră în acest sens: Am fost lovit cu pumnii în față, în stomac și în ficat, cu săculeții de nisip în cap și cu bastonul de cauciuc la tălpi, până când îmi pierdeam cunoștința și cădeam în nesimțire pe bancă, apoi aruncau o găleată cu apă rece peste mine și mă lăsau așa până seara sau dimineața, când supliciul începea din nou - și tot așa, de două ori pe zi, seara și dimineața, șapte zile și șapte nopți
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
populației asupra căreia izbutise „spălarea creierului”. M-am considerat întotdeauna româncă și am ales să rămân în țara mea. Adevărat, am preferat și prefer să trăiesc în Transilvania, la Cluj, întrucât la București m-aș sufoca, mai cu seamă din pricina nesimțirii și proastei creșteri a celor ce locuiesc aici (cu toate excepțiile care există - și ele există, din fericire -, Bucureștiul îmi pare a fi un buric al nesimțirii pământului). Trăiesc în Cluj și fiindcă nu prea concep să mor altundeva. Clujul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Transilvania, la Cluj, întrucât la București m-aș sufoca, mai cu seamă din pricina nesimțirii și proastei creșteri a celor ce locuiesc aici (cu toate excepțiile care există - și ele există, din fericire -, Bucureștiul îmi pare a fi un buric al nesimțirii pământului). Trăiesc în Cluj și fiindcă nu prea concep să mor altundeva. Clujul este, geografic vorbind, altceva decât România, dar în esență nu este altceva decât România. Există, să spunem, diferențe de stil între variatele zone ale României, dar nu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nici idoli, nici semizei. Nu cântă pentru popor, ci pentru cei care vor să-i înțeleagă. Coordonatorul lunii: Anca Baraboi. Ce-i mai doare pe componenții Lunii Amare? „Sunt destule lucruri care dor în jur: corupția care nu a scăzut, nesimțirea întregii clase politice, ignoranța și incultura din viața de zi cu zi a românului, emigrarea tinerilor și a elitelor culturale, șoselele (încercați să veniți cu mașina de la Cluj la Iași, pe sus, prin Bistrița, Vatra Dornei, Suceava, să vedeți ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
viu și liber.“ Luna Amară sunt artiștii asociați ai „Suplimentului de cultură“ în luna aprilie. „Luna Amară e despre tot ceea ce ne doare“. Ce vă mai doare acum? Sunt destule lucruri care dor în jur: corupția care nu a scăzut, nesimțirea întregii clase politice, ignoranța și incultura din viața de zi cu zi a românului, emigrarea tinerilor și a elitelor culturale, șoselele (încercați să veniți cu mașina de la Cluj la Iași pe sus, prin Bistrița, Vatra Dornei, Suceava, să vedeți ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
spun privirile lor satisfăcute, voi n-o s-o puteți face decât peste cadavrele noastre... „Dacă nu-ți convine, ia-ți mașină mică!“, era replica predilectă a gospodinelor comuniste dinainte de ’89. Eu am „mașină mică“, nu aceasta e problema. Problema este nesimțirea, marea și groasa nesimțire a celor care în fiecare zi - dimineața, la prânz și seara - își bat joc de sute de mii de oameni. Pe banii lor. Mă uit la ceasul de la Metrou și visez la minutul magic al unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
voi n-o s-o puteți face decât peste cadavrele noastre... „Dacă nu-ți convine, ia-ți mașină mică!“, era replica predilectă a gospodinelor comuniste dinainte de ’89. Eu am „mașină mică“, nu aceasta e problema. Problema este nesimțirea, marea și groasa nesimțire a celor care în fiecare zi - dimineața, la prânz și seara - își bat joc de sute de mii de oameni. Pe banii lor. Mă uit la ceasul de la Metrou și visez la minutul magic al unor concedieri îndelung așteptate. SECRETUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
un cargobot senin, zi după zi. De multe ori, bucuriile astea simple, nebăgate de obicei în seamă, dar pe care le caut cu lumânarea, au asupra mea un efect mai mare decât însuși medicamentul Prestarium, transportatorul de liniște (sau de nesimțire?) în terminalele cardiacilor. Dar ieri era să capotez, pentru că toată ziua am văzut numai suferință în carne și oase. În jurul meu, oameni apropiați își înfruntă o boală năprasnică atât de demn și curajos, încât m-am făcut pulbere. Seara n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
13 și 20 a XII-a. Am să le scobesc ca pe niște stafide din cozonac, lăsând pradă uitării cam 60 de ore în care n-am fost nicicum, adică nici veselă, nici tristă, plus alte vreo 10, când birocrația, nesimțirea unora, neatenția altora m-au enervat și stresat, plus aproape 2 ore în care sufletul mi-a intrat pur și simplu în bernă. N-am pus la socoteală cele peste 70 h. prăbușite în somn sau într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de fier“ a acestui om: dacă discursul său s-ar aplica în viața de zi cu zi, ar însemna, de exemplu, că orice spărgător de locuințe ar fi absolvit de vină; asta pentru că acesta ar fi fost, evident, provocat de nesimțirea proprietarului de a-și pune la ferestre termopanele care i-au luat ochii atacatorului. Marian Iancu pozează în emblema Timișoarei. El se vrea perceput drept simbolul luptei cu „miticii“ din Capitală. Marian Iancu nu este însă decât un tip foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
față, mai prost, mai fad, mai neinspirat și mai agramat decât în urmă cu un an, doi, cinci, un deceniu... Până atunci, îi mulțumesc sincer acelei grațioase colege „de generație și idealuri“ care, punându-mi un zid de ranchiună și nesimțire în față, m-a făcut să mă ridic în vârful picioarelor, pentru a vedea că lumea e, totuși, ceva mai largă. Binele este uneori indirect și amestecat, venind tocmai dintr-o lovitură pe la spate. N-o voi uita niciodată. Oskar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
vulgari, da? Gândește-te că sunt oameni amărâți care acuma se uită la noi la televizor. Cum îți permiți să mă ntrebi așa ceva, măi, fătucă. Sunt oameni care nici n au ce pune pe masă acolo la ei acasă. E nesimțire să pui așa o-ntrebare. Ia dă stop, măi băiatule. Auzi, fătucă, că nici nu te-am întrebat. Tu de la ce televiziune ești, măi? E prima ta emisiune sau ce. Ia lăsați-mă, măi, în pace că am destule pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
buzele. Iar comentariile prietenelor ei sunt pline de entuziasm și foarte concise. Ejti criminală raw. Very hot. Sexy bici. :)))) etc. Tipa asta e un fel de clonă a bunei mele prietene din Internet. Încep să mă uit la ea cu nesimțire crasă, fără nici o panică, fiindcă nici nu știe că sunt acolo. Își plimbă unghiuțele de la mâna stângă pe ecranul unui iPhone. (E clar, stă călare pe Facebook, trăiască wirelessu’.) Cu mâna dreaptă mănâncă o aripioară de pui. Privirea mea urcă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Twitter plus încă zece), publicul nostru nu e neapărat de doar douăzeci de inși, pentru că asta n-ar deranja-o prea tare pe funcționara care-și face unghiile. Dacă fiecare din cei douăzeci de inși e atât de scandalizat de nesimțirea funcționarei, încât dă mai departe diatriba noastră, iar fiecare din cei douăzeci de Cartea fețelor 172 inși are la rândul său douăzeci de prieteni, deja vorbim de 400 de oameni care ar putea să vadă ce fac și ce nu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
purtată, a celor mai de rînd părtași ai puterii publice, ca și în brutalitățile prototipice ale lui Bonaparte, care a maltratat în public pe bătrînul Lamarck pînă l-a făcut să plîngă, iar pe istoricul Volney l-a trîntit în nesimțire cu un picior în burtă, creatura politică își arată și își justifică caracteristic superioritatea specifică de care se simte plină". Și de astfel de brutalități, palme, pumni etc. nici astăzi nu ducem lipsă, inclusiv de la cele mai înalte demnități. Prin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vremea respectivă) să apară îmbogățiții , oamenii bogați, capabili și plini de succes ! Pentru că pînă la urmă ne vom îmbogăți cu toții, vom deveni o țară de bogați !” Mi-am zis atunci: iată cum arată un alt golan în cuget și nesimțire de tip bolșevic. Omul naiv l-a crezut atunci fără să-și dea seama că bogăția unora se face prin jefuirea altora ! Nu există altă metodă ! Mircea Dinescu, o figură bonomă, simpatică, care spune în general lucruri interesante, era o
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]