1,031 matches
-
înaintea sensibilității, dar și a sensibilității, în fața rațiunii, face din opera acesteia un amestec interesant, între promovarea unei retorici a masculinului îmbinată cu una a femininului. Acordând atenție profundă ideii promovate, pentru a nu-și regreta, ulterior, cuvinte spuse sau nespuse, "spre deosebire de majoritatea colegilor de generație, Ileana Mălăncioiu s-a individualizat inclusiv prin refuzul oricăror compromisuri de lansare. În timp ce prozatori și poeți de valori diferite, uneori discutabile, dar care plătiseră prețul oficial, erau incluși în manuale si intrau, de foarte tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lui, ce de grijea sa și numai ce i-au dzis să să depărtédză de la dânsul. Și așea l-au apucat și l-au dat pre mâna țăranilor". Mare boier și respectat proprietar de pământ, Costin nu se poate abține: "Nespusă vrăjmășiia a prostimei!". Execuția este înfățișată succint, însă tonul rămâne implacabil: "Și așea, fără de nice o milă, de viu, cu topoară l-au făcut fărâme". Terorizat de mulțimea dezlănțuită, dar escortat de o trupă de seimeni înarmați, vodă reușește, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teoriei feminității agresive pe care o face Euthanasius: „În genere îmi place a reprezenta pe femeia agresivă. Bărbatul e firește agresiv , va să zică natura se repetă în fiece esemplar în astă privință și escepțiile ei sunt tocmai femeile agresive . Este o nespusă gentileță în modul cum o femeie ce iubește și care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat sau ursuz, cine știe prin ce, sau și mai pudic și mai copil decât ea. Cum vezi nu vorbesc
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
duserăm să sorbim aerul curat din pajiștile adumbrite de copaci prin care se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
taie trupul”. Apoi Sfântul Ioan îndeamnă la o comparație între cele ce s-au întâmplat atunci, la tăierea împrejur și la cele ce se întâmplă astăzi, la botezul creștin, punând în lumină iubirea de oameni a lui Dumnezeu Și binefacerea nespusă ce ne-a dat-o nouă. Acolo era durere Și osteneală în tot ce se făcea; Și nu era alt folos de pe urma tăierii împrejur decât că prin semnul acesta îi făcea cunoscuți Și-i despărțea de celelalte neamuri. Tăierea noastră
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Și de dobândirea iertării greșelilor săvârșite în toată viața noastră. Iubitorul de oameni Dumnezeu a văzut covârșitoarea noastră slăbiciune, a văzut că avem nevoie de doctorie puternică, pentru că bolile de care zăceam erau greu de vindecat. De aceea, rânduind cu nespusa Sa iubire de oameni mântuirea noastră, ne-a dăruit înnoirea prin baia celei de a doua nașteri, ca, lepădând pe omul cel vechi, adică faptele cele rele, Și îmbrăcând pe cel nou, să mergem pe calea virtuții”. (Sfântul Ioan Gură
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
veșnice viața noastră li se pare mult mai mizerabilă și stupidă. În comparație cu bogățiile cerești, ei socotesc palatele noastre, veșmintele și bogățiile pământești drept gunoaie (cf. Fil 3,8); iar faima noastră este pentru ei precum vântul și un nimic față de nespusa frumusețe și mărire a sfinților care este în ceruri. De fapt, așa cum aceștia ne-au dat impresia că ar fi niște nebuni, de asemenea și noi, cei care în această lume greșim și întemnițăm întregul nostru vis în această falsă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frați minori a crescut în așa măsură, încât, grație puterii cerești, nu există cătun în lume, oricât de mic ar fi el, care să nu se bucure de venerabila lor prezență. Pe lângă multe alte lucruri, demne de menționat cu o nespusă admirație, oferite de el cu o devotată mărinimie spre a veni în ajutorul fraților, a construit și o mănăstire la Roma pentru așa-zisele doamne (retrase), Mănăstirea Sfântul Cosma, și altele în Lombardia și în Toscana. El și-a asumat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care a avut onoarea de a le fi tovarăș, băutura era deseori atât de densă, încât, pentru a putea încălzi cana, trebuiau să adauge apă, iar apoi beau cu bucurie. La fel se întâmpla și la Salisbury, unde cu o nespusă bucurie și bună dispoziție frații beau în bucătărie, în jurul focului, drojdie de bere, în momentul împărtășirii trăirilor din timpul zilei, așa încât fiecare era fericit să ia în mod fratern din mâna vecinului cana pentru a bea. Întocmai s-a întâmplat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Zoe Petre REVOLUȚIA ȘI "REVOLUȚIA ÎN DIRECT" / 101 Instantaneul unei puteri care se prăbușește / 101 Noaptea / 104 Un imaginar care așteaptă să fie descifrat / 105 Jos comunismul! / 111 Armata / 114 Semne / 116 Revoluția în direct și protagoniștii acesteia / 120 Cele nespuse / 129 Zoe Petre MARȘUL CEL LUNG. Democratizarea societății românești, 1990-2007 / 139 România o excepție? / 139 Cei 20 de ani ai lui Silviu Brucan / 141 Manipulări / 146 Sfera politicii / 151 Din nou începutul: societatea civilă / 157 Putere versus opoziție / 158 Stalinism
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lucrurilor care inspiră teamă în acești ani, în care se împletesc conservatorismul cu reformismul: o societate care, global, există într-o relație de familiaritate negociată cu reprezentanții serviciilor de informații, de care se și tem în același timp. Forța lucrurilor nespuse e fascinantă. Societatea nu-și ascunde o teamă care e reală, dar, în același timp, se arată îngăduitoare cu cei care optează pentru o carieră asigurată și unele privilegii, angajându-se în serviciile de informații. Se pune întrebarea dacă acest
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
majore, o tăcere întreruptă de declarații de bună purtare sub control pentru a convinge NATO sau UE, în 1993 și până în primii ani ai secolului XXI, că se petrecuse într-adevăr o mutație profundă 6. O eliberare zbuciumată Aceste frământări nespuse, puțin spuse căci graba de a regăsi bucuria de a trăi înlătură poverile inutile explică șocurile în cascadă care vor lovi elitele, și mai ales elitele intelectuale, foarte prezente în media. O mare parte dintre acești intelectuali a dorit cu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
convulsionat. Țara afișează o eliberare umbrită totuși de tendințe evidente de angajare totalitară, naționalistă și xenofobă. Timpul eliberării ieșirea din negare, din minciună prin omisiune se desfășoară în doi timpi: șocul, urmat de asimilarea șocului. Șocul a fost dezvăluirea lucrurilor nespuse, nestudiate, evacuate despre politicile antisemite și despre cei care purtau responsabilitatea acestei stări de lucruri. Au fost cifrele peste 250 000, peste 400 000, potrivit istoricului Jean Ancel, de morți dintre membrii comunității evreiești, deportați în Transnistria. Asimilarea acestui adevăr
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-am gândit cum să fac să-ți dăruiesc neuitarea. — Și? — O să vezi peste vreo două luni, și vodă înfipse pintenii în coastele armăsarului, care-și căută loc și o porni în galop
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să te spovedească vlădica și să-ți dea dezlegare de toate păcatele spuse și nespuse.” A intrat în biserica mare a mânăstirii, cu noi toți copiii după el și cu monahul, ba i-a pus și pe vodă cu doamna în genunchi și pe sfântul schimnic, a intrat în altar, și-a pus un patrafir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sfântul schimnic, a intrat în altar, și-a pus un patrafir și cu o cruce și o carte în mână a început să citească o dezlegare, ca la spovedanie, „pentru toate păcatele roabei lui Dumnezeu Ancuța, cele spuse și nespuse”, se auzea răspicat glasul sfinției sale, acoperit din când în când la început de suspinele fetiței, iar de la o vreme de o mulțime de suspine, pentru că toți plângeam - de noi copiii nu mai era nicio îndoială, aveam lacrimi cât mărgăritarele. La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La dezlegare, sfinția sa ne spuse numele la toți pe rând, începând cu roaba lui Dumnezeu Ancuța și terminând cu Io Constantin Voievod, unsul Domnului, iar fiecare când își auzea numele ofta ușurat de o mare povară... — Ușurat de povara păcatelor nespuse... Eu nu am fost de față, spuse cu regret spătarul Mihai. Matei își ridică grăbit mâna strânsă în pumn și cu dosul ei își șterse o lacrimă aninată în gene. \ — Și?... spune, neică Ștefan, ce-a fost după aceea, rugător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
miloasă. Păcatele însă încearcă mereu sufletele noastre și le depărtează de pacea cea veșnică și doar mărturisirea lor învie în noi dragostea ce i datorăm lui Hristos. De aceea mi-e frică de moarte, ca să nu mă aflu cu păcatele nespuse și neispășite, și-l iubesc pe Iisus din toată inima mea, nădăjduind în marea Sa îndurare”. Doamne, câtă lumină mi s-a părut atunci a fi în biserică! Ancuța, obosită, sta cuminte într-o strană. Monahul cel tinerel a îngenunchiat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bordeiul ăsta, zic, plătiți chirie... - Plătim. - Și tu lucrezi undeva? - Lucrez! Sunt muncitoare la o fabrică de mobilă. Săptămâna asta sunt după masă. - Ai frați, surori?... - Am o grămadă. În clipa aceea auzirăm o tuse afară. Muierea îmi șopti cu nespusă duioșie, aproape umilință: - E llie. Într-adevăr, el era. Intră și nu se miră că mă găsea acolo. Mă întrebă posomorât ce mai face Nilă. Și îmi spuse ceva neplăcut. Că dacă era închisă școala, de ce nu mă duceam acasă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
toate casele, în mănunchiuri greoaie și buimace. Aproape în aceeași clipă, sute de pocnitori se auziră din toate părțile, ușile se deschiseră și oamenii începură să iasă de prin case, umplând străzile strâmte. Judecătorul își exprimă în fața lui d'Arrast nespusa mândrie de a-l primi în casa lui, nevrednică de o asemenea cinste, după care îl conduse la primul etaj, pe o frumoasă scară în stil baroc, vopsită în albastru. La trecerea lui d'Arrast, se deschiseră câteva uși, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de la execuție. Apostol Bologa mergea tăcut alături de căpitanul străin. Vroi mereu să-și grăbească pașii, să se despartă de omul acesta bănuitor, care parcă și tăcând îi făcea mustrări. Dar în aceeași vreme aștepta să mai afle de la dânsul ceva nespus de important și-i era atât de necaz că nu mai deschide gura, încît îi venea să țipe... Și întunericul umed, înecăcios îi strângea în clește inima, din ce în ce mai fără milă. Apoi, în fața unei case cu ferestrele luminate, se auzi glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
foarte de de mult că viața nu are niciun înțeles și nu mi-a mai rămas altceva de făcut decật să-i dau acum un sens. Și, pentru că o iubire pură ca a noastră este fără de păcat, în semn de nespusă prețuire pentru ochii tăi migdalați, pentru dulcea noastră prietenie și pentru povestea de dragoste nescrisă încă, tu Yoane, va trebui să dai un sens existenței mele efemere ! Încerc uneori să-ți caut amintirea în nesiguranța plină de neprevăzut a serpentinelor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
săruți, când - ah! Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă! Și sărut ochi-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci - Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămîne-n veci Și-i e aproape stinsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc cu dânsul. Cu-atîtea tainici rugăminți, Cu-atîtea calde șoapte, Cu-atîtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. {EminescuOpIV 450} Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon Pustiu de mări
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine. {EminescuOpIV 515} 65. DIN ILIADA (cca 1877 ) Cîntă-ne, zână a lui Ahil Peleidul mânie, Carea cumplită făcu Aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu desbinare amară Intre mult divinul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]