1,042 matches
-
ajutat să înțeleg că poezia nu e altceva decât pătrunderea într-o regiune a lucrurilor în care nimeni, până atunci, nu pătrunsese cu ajutorul cuvintelor. Fiecare poet important cucerește încă o bucată dintr-un teritoriu care până atunci fusese al de-nespusului. Or, Mircea Ivănescu a reușit să împingă cuvintele într-un teritoriu care părea să le rămână inaccesibil: teritoriul clipei, al atomului temporal, al părții aceleia de timp care rezultă la capătul ultimului gest de disecție imaginabilă în fluxul trăirilor noastre
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
celor care îi învață pe ceilalți, a profesorilor, cu alte cuvinte. Curiozitatea și prospețimea studenților se întreține și prin seducția modelului, prin știința cu care strecoară în termeni conștiința libertății interioare, prețuirea datelor native și însoțirea lor cu o muncă nespusă, continuă. Exercițiul acesta este, poate, dintre cele mai dificile. Există instalată, de pildă în teatru, un soi de comoditate a actorului, pe de o parte, precum și a regizorului, pe de altă parte. Puțini actori au grijă, zilnic, ca muzicienii sau
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
de fapt, "întîrzierea", într-o actualitate de gradul al doilea, fiindcă nimic nu e mai actual decît vecinătatea lui cu "paradigmele de aur" ale mitului și ale simbolului ce reașează existența, nocturnitatea ființei, dorul de lumină, dorința spusului și chemările nespusului într-un orizont de interogație și cînt, de mirare și tăcere. Dan Laurențiu a "riscat" această întoarcere, a privit în urmă - "privirea lui Orfeu" - poate tocmai pentru a ne vesti - ceea ce trebuia "știut" - că poezia nu are trecut, că ea
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
stradă / să-mi spună ce s-a petrecut între timp, / toate ororile istoriei, toate parșiveniile secolelor / spintecate de barbarii ne-ntrerupte.// La un colț de stradă plouă cu frunze galbene / înnebunite de flăcări leproase./ Ea mă așteaptă / cu dragostea de altădată, / nespusă niciunei vrăbii. // Merge înaintea mea / o apucă pe cărări umbroase / cu arbori bătrîni / despicați de amintiri ascunse. / Se oprește întro mică biserică unde odată ne-am cununat. // Stăm îngenuncheați o vreme, / aerul dulce și calm din preajmă se colorează cu
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
savoare și de-o profunzime a analizei psihologice cum n-am mai citit de multă vreme. Într-un moment de intensă topire a particularului în oceanul globalizării, Medgidia, orașul de apoi propune o vertiginoasă descoperire a culorii locale, a de-nespusului, a nemaivăzutului, a pestriț-amețitorului univers pe care să-l numești "balcanic" ar fi prea puțin, iar "levantin" ar fi abia să-i aproximezi contururile. Să nu scăpați, dacă n-ați devorat-o deja, Cartea șoaptelor, a lui Varujan Vosganian (dacă
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
sau frici ancestrale, în care morții sunt "neînfricoșători", iar moartea în sine apare ca o evadare din Babelul cotidian: Nu plânge,/ la capăt e moartea,/ în sfârșit același/ grai./ Acum/ șoptim/ limbi străine/ unul celuilalt,/ împotmoliți mereu/ din spuse,/ în nespuse,/ în răuspuse." Nimic din zbaterea dureroasă a poeților iconoclaști, pentru că orice început de dilemă este anulat de conștiința unei omniprezențe divine care sfârșește întotdeauna prin a repune gândurile rătăcite în matca lor: "Vaporul se clatină/ cu valurile,/ între mare și
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
urcând spre Piața Victoriei de azi, podul se căftănește, notațiile lui Crutzescu devin tot mai sumare, inventariind aproape casele mult mai impunătoare decât cele din jumătatea dinspre Dâmbovița. Case care s-au păstrat și azi, cu farmec discret și povești nespuse. Volumul lui Crutzescu, așazicând de sinteză, înviind, într-o lume care ne este, încă, accesibilă, deși au trecut un război și cincizeci de ani de uitare, ecouri ale unui trecut de basm oriental, se ajută de fotografii de epocă din
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
Într-o sală de curs, profesorul le explica studențilo tot felul de probleme teoretice. Un student din rândul întâi, dormea adânc și sforăia delicat. Profesorul, adresându-i-se unui student: - Trezește-l dumneata, te rog pe domnul student. - Regret nespus, domnule profesor, dar nu l-am adormit eu... O blondă la volan este precum o stea de pe cer. Tu o vezi, ea pe tine nu! Într-una din zile un negustor de produse lactate primește o invitație de a se
BANCUL ZILEI: Care este asemănarea dintre o blondă şi o stea? () [Corola-journal/Journalistic/67014_a_68339]
-
ară, în propria căutare" (Românește, ed. 1991, p. 268). Poate că idealurile nu au fost integral realizate decît de cei cîțiva care i-au cunoscut speranțele, i-au înțeles și cele spuse, și cele scrise - dar mai ales cele trăite, nespusele. Dar nici Doamna Monica Lovinescu, nici victoria libertății din decembrie 1989 (,sărbătoarea") nu au reușit să-i alunge dubiile, singurătatea, distanțele, melancolia. Virgil Ierunca - o recunoaște și el - și-a împlinit misiunea. La 85 de ani, Virgil Ierunca este al
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
privi doar chipul bătrânei croitorese și șalul ei negru, înfășurat încă pe trup ca pentru a o apăra de frigul inexistent al lunii mai, cu o temperatură plăcută chiar și noaptea. În tăcerea aceea, Bonaria Urrai descoperi povestea unor lucruri nespuse și o privi la rândul ei. Scoțându-și șalul murmură: - Spune-mi ce s-a întâmplat. În noaptea aceea nu dormi nimeni, nici femeile din familia Listru care aveau de sărbătorit, nici familia Vargiu căreia îi scăpase motivul de a
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
în sîrg peste verde" (14). Apoi tăcerea „care adulmecă aerul", amortizînd simțămîntul „vinovăției", în măsură a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
meu. Plouă cumplit, cerul se luminează de fulgere spectaculoase, iar pămîntul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveștilor lui Ștefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieții, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înțelesuri simple, de uitături hître, de hohote de rîs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atîta vanitate. Cîndva în 1992
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
mică, de zi cu zi, adunată într-un an de schimbare. 1989, din primăvară pînă-n iarnă, așa cum și-a găsit loc în paginile Scînteii. Nu acelea oficiale, pe care unii le-au citit, iar alții le cercetează, ci restituirea lucrurilor nespuse, amintiri, fîșii de jurnal, mostre comentate din stilul vremii. Să răsfoim, de pildă, cele patru pagini format mare, incomod, ca odinioară, ale ediției din 6 martie, o zi de luni, căreia îi corespunde, în timpul nostru, o zi de vineri. O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7535_a_8860]
-
alunece / pe ele însele cînd a atins pardoseala era / un bărbat tînăr neînceput de viață dar / terminat de moarte în verdele apoteozei / ochii lui de noapte sorbeau ziua reziduală / din ochii celorlalți pe măsură ce toți se / uscau el cobora în văgăuna nespusă înainte / de a fi și s-a prelins într-o ceață ce / dispăru în și din interior ca orice bucurie". Între rațiune și vizionarism se interpun elemente ale concretului cotidian, menite a limita tendința de abstragere fără rest a celei
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
o viață misterioasă și fascinantă, bogat și excentric. În copilărie, cei doi au fost extrem de apropiați, au crescut împreună, fiecare oferindu-i celuilalt ceva ce acela nu ar fi putut altfel avea: primul, Jean, pasiunea pentru studiat, seriozitatea, o căldură nespusa în cuvinte, dar totuși atît de evidentă încît să poată furniza o imensă platformă de stabilitate și calm cuiva obisnut să trăiască totul la înaltă tensiune; al doilea, Bernard, frenezia de zi cu zi, pasionantele cronici ale cuceririlor sale amoroase
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
de cercetare din carte e un discurs teoretic, de gradul doi, despre schimbul de roluri dintre observat și observator, dintre insider și ousider. Paradoxal, lipsa de metodă, renunțarea la chestionar, devine în sine o metodă. Infidelitatea trebuie înțeleasă ca fidelitate. Nespuse, alte povești se citesc în carte: „Poate cîndva - mărturisește autoarea - voi reuși, trecînd peste prejudecăți deontologice, să aștern pe hîrtie acele povestiri pe care le-am dăruit gazdelor și povestitorilor mei... Sau, poate, dintre cei intervievați, cineva din satul băcăuan
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
trezit fiind, voi ațipi nefiind!” Autorul mizează pe cifrele și structurile cu semnificație ciclică precum: 365, XII luni, forma fixă a sonetului și pe starea incantatorie a versurilor. Sonetul I are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
produs o vânzoleală, trafic moderat undeva în capătul îndepărtat al etajului, oameni urcând pe o scară rulantă, un vânzător trecând prin fantă carduri de credit, un vânzător aruncând obiecte în pungile largi și elegante ale muzeului, lumină și sunete, o nespusă monotonie, o sugestie a vieții de dincolo, a lumii de dincolo, acel fapt straniu și luminos care respiră și mănâncă acolo, afară, lucrul acela care nu este film.
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
de mine ca o stea / sau eu m-am risipit în ierbi și frunze / și nu am ochi ca să te pot vedea, / cum nu ai tu spre lumile-mi ascunse? Te-ai depărtat precum un unic vers / țâșnit dintr-o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
naturii, al medicinii, preferă posturi în Canada, în Australia - puțini, foarte puțini, și în Franța - în situații materiale superioare celor din țară. Dar, iată, sînt unii care se întorc în România! Aceștia au dificultăți de reintegrare, se izbesc de nebănuite, nespuse, subterane rezistențe autohtone - de la cei (unii mai în vîrstă) care nu au avut șansele lor, dar care le sînt, cum se spune, azi, "șefi și șefuleți". Nou-veniții turbură! Aducînd gîndire nouă în diverse domenii - în teoriile literare și lingvistică, în
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
Diaconu. "Sunt deja niște concurențe lansate și eu personal am deja o enervare pe o parte stângă a clădirii. Partea aia stângă este țărcată cu niște steaguri englezești, ale domnului Farage, UKIP. Mă enervează foarte rău. Și gesturile și comentariile nespuse. Mă irită. Și am văzut că se face o confunzie între noțiunea de imigrație și noțiunea de om care merge să muncească. Imigranții sunt din afara Europei. Este o chestiune de statut", a mai zis Mircea Diaconu. Ce a mai discutat
Mircea Diaconu (Parlamentul European): Este o rușine ce se întâmplă! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28262_a_29587]
-
afirmau într-un mic interviu, „au navigat prin oferta construcției instrumentului” pentru a găsi sonoritățile cele mai potrivite cu lucrările alese. Așadar, orga de la Atheneu a sunat „ca în vremuri bune”, cald și omogen, chiar în plinătatea ei având o nespusă noblețe. Autorii compozițiilor prezentate au fost mari instrumentiști ai timpului, care au cunoscut notorietate în epocă dar care au și compus aceste splendide fantezii și sonate pe care publicul a avut privilegiul de a le cunoaște. Că a fost într-
Recitaluri ... de org? by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/84093_a_85418]
-
a celor două ore și jumătate în care am avut onoarea să vorbesc cu el la București -, descoperi ceva misterios și parcă de nepătruns în gesturile și vocea sa. Nici vârsta, nici adversitățile vieții nu au reușit să diminueze de-nespusul creației sale - care, într-un mod straniu e și parte a existenței ca atare. Cineva care, la șaptezeci și cinci de ani, e capabil să cânte aproape trei ore, fără să simți vreo secundă modificarea vocii ori scăderea intensității emoției, trebuie să
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
este fraged și-l poartă vântul lin,/ E părul tău de aur, iar toamna își ia zborul./ De-aceea, dragă doamnă, mereu la tine vin.// Iar trupu-ți mlădios se leagănă agale/ Cântat de triluri multe și glasuri mii și mii./ Nespuse vietăți sunt slujnicele tale/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă: "la mine când mai vii?!"/ Veneam posac la tine să-mi tângui întristarea./ Și-mi oblojeai durerea cum numai tu o știi. Feciorii tăi sunt falnici și răspândiți ca marea/ Și
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
iubit mai mult ca el? Au fost companionii lui, singura lui susținere.", spunea, cîndva, Cioran. Mă gîndesc ce alchimie desăvîrșită este în piesa Așteptîndu-l pe Godot, ce univers adînc și fabulos care își este suficient. Cu toate angoasele, spusele și nespusele, cu fraze rostite pe jumătate, cu fraze scurte, foarte scurte, tăioase, aruncate într-un schimb dur, unu la unu, rapid, epuizant, cu ambiguitatea veridică a unei stări, a unei relații. Foarte greu să joci asemenea personaje. Pricep de ce ani de
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]