878 matches
-
opintit să-l smulgă din rădăcini. La fiecare effort un potop de frunze se scutura asupra lui, prefăcându-se pe loc în păsări de pradă ce-l atacau pe cavaler fâlfâindu-și aripile în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti, până când rădăcinile copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu țipete de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vorbăria lui. Da, e deștept, și mi-ar plăcea să mă pot exprima ca el, dar mi-am dat seama că e un amărât chiar din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție relaxată, lăsându-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini de mucuri. Dublez suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-l bată. — Spunk? — Spunk. — De ce? — Pentru a-i demonstra că el e mai presus de chestia asta. Și, de asemenea, să-i demonstreze că e capabil să-și controleze trupul cu o asemenea măiestrie, încât poată să-și vadă netulburat de treburile lui în ciuda loviturilor primite, și... — Fii serios, i-am spus eu. Lorne nu înghite așa ceva. Lorne vrea ca Spunk să se năpustească asupra lui cu un portavion. După care vrea, știi tu, vrea să-l nimicească de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am de gând să-mi risc pielea pentru un fleac, aruncă el peste umăr o ultimă explicație. - Dacă ai avea încredere... - Încredere e un cuvânt care nu își are rostul aici, îl întrerupse căpitanul. -...să mă asculți până la capăt, continuă netulburat Poha, poate îți vei schimba atitudinea. Cu o mină ușor plictisită, de om care face o concesie în a-l asculta pe cel care-l plicitisește, Birmaq se întoarse către preaonorabil: - Vă ascult cu toată atenția. - În momentul reîntoarcerii voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
un șir de halucinații, de oboseală de neînvins, de vise. — Fiindcă, șopti Zaleucos în greacă, mintea îi comandă trupului când e momentul să moară. Iar corpul se încredința morții cu un chip senin, un abandon liniștit al membrelor, un somn netulburat. Mama lui Gajus asculta cu atenție, cu ochii mari pe chipul slăbit. Spuse: — Și Tiberius știe ce se întâmplă în casa lui Cremutius Cordo. De aceea a amânat procesul. După câteva zile, Drusus scrise în jurnalul său: „L-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și Stani îl preveni: - Tamba încetează, îți ia foc coada! Pisoiul netulburat lovea în continuare concentrat ținea să păstreze cântecului un ritm leneș, nepăsător la avertismentele prietenului. Pe măsură ce creșteau numărul vibrațiilor gălăgia amintirilor șterse îl enerva și-l atrăgea în același timp pe motănaș. De-acum bătea din ce în ce mai puternic și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fiecare clipă crezând c-o să mă nasc mai plin în cea care-a urmat dar am rămas mereu neadunat iar zborul mi-a fost frânt într-o aripă aș vrea nimic să nu mai simt să-mi fie gândul gol netulburat și lumea toată acum să fi murit rămâie timpul mut nemăsurat să-ți scriu... să-ți scriu pe-o frunză arămie sau pe o răsuflare de vânt cât de toamnă îmi este mie că rostirea mi-e fără cuvânt să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la masa din chioșc și împreună o apucară spre poarta de la drum. Ce pot să zic, Grigore, îi vorbi Stelian netulburat, uitându-i-se pe deasupra capului și cercetând ulița, să vadă dacă nu se afla vreun vecin prin apropiere. E frumos din partea ta că te-ai gândit la mine... Îți mulțumesc. Dar eu, așa cum îți spuneam mai înainte, n-am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
București, au fost trimiși cu toții în lagăr, de unde nu s-au mai întors... Dar Sighetul nu era în Ardealul ocupat de unguri?... întrebă Ticu. Toți își întoarseră privirile spre el și câteva clipe se făcu tăcere. Da, admise medicul Gutman netulburat, e adevărat că nu doar regimul antonescian a fost de vină... O nouă tăcere, destul de apăsătoare, se așternu în salon. Stelian își scoase pălăria de pe cap și socoti nimerit să amintească celorlalți că și familia sa, prin moartea Cristianei, avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Felicia. Victor nici n-a intrat bine în casă și tu te apuci să-i vorbești dspre căsătorie... Dar bătrâna nu păru să se sinchisească de vorbele fetei. Am mai auzit că ai și niște rude-n Italia, vorbi ea netulburată mai departe. Ne pare foarte bine!... Dar să știi, drăguță, îl preveni ea, că noi nu prea avem ce zestre să-i dăm fetei, când o să se mărite, fiindcă asta e situația... Mamă, lasă poveștile astea cu zestrea, o întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urmă de entuziasm; falsele ei trăiri nu se puteau concretiza decât în oglinzi și în priviri, goale și dematerializate precum imaginea lor. Plictiseala a intervenit încă din prima zi. După ce-am făcut dragoste o după-amiază întreagă, a dormit adânc, netulburată nici de patimile firii, nici de furtuna ce se dezlănțuia apocaliptic. Spre seară, am făcut o plimbare lungă; am vorbit numai eu, mai mult ca să parez atmosfera distantă și neintimă ce se instalase deja între noi. Ea ar fi preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
despre entități, obiceiurile și regulile lor cu siguranța și naturalețea ce-ar disturba echilibrul oricărui om sănătos la minte venit din afară. Pesemne ar trebui să fii îndeajuns de disperat, motivat sau robul unei credințe de nezdruncinat pentru a asculta netulburat regulamentele și procedurile ce se petrec zilnic la "Casa". Miracol Ar fi interesant de știut dacă entitățile au suscitat imaginația lui Joao sau ele reprezintă doar interpretări ale celor ce au asistat cu uimire la miracolele ce se întâmplă temeinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
A ridicat din umeri. Mă rog, dar eu trebuie să-mi fac meseria. Ați avut febră de când ați venit aici? — Nu. — Dar amețeli? — Nu. — Dar greață? — Nu. Adică, uneori. Acum, de pildă, m-am corectat ca să-l iau peste picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai dea nici o atenție. Când s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Uite că suntem iar împreună, zise Iahuben cu bucurie. Zeii nu ne despart. Vântul sufla din spate, însă prea slab, și corăbiile erau împinse și de vâsle. Cei doi prieteni se apropiară de marginea punții, ca să poată sta de vorbă netulburați. Lângă ei nu era nimeni, decât mai jos de punte, în locașul vâslei, un vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de argint, cu pecetea regelui Atlantidei. Din spatele lui, lângă ușă, se arătă și slujitorul palatului sfânt. Venindu-și în fire, Auta luă cutia din mâna sutașului istovit de mers și fugă și i-o aduse Marelui Preot. Fața bătrânului era netulburată. Îi făcu semn sutașului să plece. Auta privea cutia cu ochii lacomi de dorința de a ști ce era în ea. Niciodată nu văzuse soli, chiar regești, năvălind în casa Marelui Preot ca într-o cârciumă. Ce putea să fie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un rob și o roabă, amândoi negri, cum era și unul dintre străinii cu haină de argint. Auzind aceste din urmă vești, Marele Preot, deși foarte bătrân, se mai putu stăpâni ca și odinioară, puterea minții și a ochilor rămînîndu-i netulburate. În jurul lui ședeau în tăcere câțiva preoți de seamă, care nu îndrăzneau să-l întrebe nimic. Bătrânul se gândea. Bănuise că omul negru în haine argintii nu putea fi decât Auta. Dar femeia? Să fie într-adevăr fiica lui Tefnaht
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ea se arătă recunoscătoare și Încântată, lăudând tot ceea ce propunea sau aranja el, și Începu să arate mai bine, cu mai multă culoare În obraji și un pas mai săltăreț. Dar simțea o melancolie profundă și permanentă, care rămânea nclintită, netulburată de tot acest divertisment, ca un iaz Într-o peșteră Întunecată, subterană. Nu Îi păru entuziasmată de vestea că noul roman era bine primit În America. Revizuia textul pentru publicarea În volum și Îl imploră pe Henry să aștepte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi ceru un efort suplimentar: o dimineață Întreagă de dictare și, În aceeași seară, șlefuirea de mână. În ziua următoare, Îi dictă lui MacAlpine versiunea revizuită. „Ceea ce văd cu claritate este faptul că astfel de publicitate violentă nu poate lăsa netulburate și nealterate sursele de creație În care Își va fi avut rădăcinile. Întregul fenomen s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
roșcate, așezat pe tavanul încăperii de dedesupt. În interiorul cubului, capturate și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu frunți și frizuri minuscule continuă să-și vadă netulburați de îndeletnicirile lor. Ascultând. Citind. Săgetîndu-și ocheadele. Copiindu-și crâmpeie de vers pentru viitoarele notițe informative. Scobindu-și mucoasele nazale. Agitând brațe mai subțiri decât piciorușele de bondar. Doi dintre ei, mai slabi de rinichi, ridicându- se pentru a căuta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căreia i se adresează.) își zise: Virgil Jones, ascunzi mai multe decât s-ar părea la prima vedere. Și, cum prima vedere însemna destul de mult pentru constituția robustă a lui Virgil, spusele lui erau un compliment. Al treilea protagonist stătea netulburat la vreo zece metri de Virgil, rezemându-se de un pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul Jones și i-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unul de celălalt, aproape, atât de aproape, fiorul creștea înăuntrul lui, iar momentul a fost... Ea s-a smuls din el, dur și fără vreun avertisment, apoi s-a ridicat în picioare pe pat l-a privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv asupra lui Grimus, urzită timp de secole întregi de chibzuială pe un scaun, în întuneric. Acum, apucată, vrăjită, o pusese în aplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alarmă se declanșă în mintea ei. Din nou. Își aminti de senzația pe care o avea de fiecare dată când ieșea din acasă, aceea că e urmărită. Se duse la fereastră. Mașinile treceau grăbite pe strada aglomerată. Oamenii se îndreptau netulburați de privirea ei spre destinații necunoscute. Frunzele din copacul care umbrea fereastra de unde analiza tot ce se putea vedea de acolo, erau nemișcate, vântul hoinărind pe cine știe unde. Nimic nu-i oferea nici cel mai mic indiciu că cineva ar spiona
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Toamna întârzia să-și facă simțită prezența deși era total îndreptățită. Toamna, anotimpul sufletului ei, nu voia cu nici un chip să distrugă povestea de iubire dintre vara fierbinte și soarele pasional. Îi privea de departe cum își consumau pasiunea nebună netulburați de norii pufoși sau vântul indiscret. Nu mai avea lacrimi și nici nu mai voia să plângă pentru iubirea pierdută a soarelui. Nu mai era dispusă să-l împartă cu celelalte anotimpuri cărora se dăruia fără nici o remușcare că ar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]