1,526 matches
-
Triptic dramatic alcătuit din Darul muzelor, Fugind de Charybdis și Jocul zeilor, text ambițios, vrând să ilustreze psihologii complicate și determinisme sociale ce manipulează resorturile intime ale acțiunii personajelor. De fiecare dată intriga, artificială, compromite țesătura dramatică. Sunt propuse conflicte neverosimile, de felul celui din Darul muzelor: un mariaj este nefericit din cauza bizareriei soțului, gata să se vadă înșelat ca să își poată dori soția. Jocul zeilor urmărește tribulațiile unui personaj care își propune cinic să o seducă pe mama prietenului său
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
recepționează clipuri transmise prin satelit). Marasmul și privațiunile din anii dictaturii ceaușiste modelează atmosfera și tematica acestor versuri. Alimentația, vestimentația - fie cele din viața de toate zilele, cvasimitizate de dificultatea obținerii lor, fie cele din lumea liberă și prosperă, uimitoare, neverosimile, semne ale unor paradisuri terestre posibile dar inaccesibile, întrezărite fulgurant, contemplate cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
de a fi răpită al tinerei Gabriela. Alt personaj, Gogu, un delapidator, „șmecher, 40 de ani”, se află în centrul disputelor dintre Ortansa și Clementina, „femeia satanică” și „femeia plângăreață”, ambele căzând de acord să îl blameze pe Emilian, un neverosimil controlor financiar onest (Proștii sub clar de lună), în vreme ce Iordache (Acești nebuni fățarnici) este „un bărbat care vrea să petreacă bine și să moară în somn”, însă pozează în victima eternă a femeilor și, la birou, nu angajează decât lichele
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
despre timpul și spațiul lumii românești. La fel de pilduitoare este lamentabila condiție a revistelor teologice, incapabile să atragă inteligențele emigrate la studii în Apus ori să repertorieze aparițiile esențiale de carte, dacă nu străină, atunci măcar românească. Într-un chip aproape neverosimil, trec astăzi necomentate în publicistica creștină nenumărate isprăvi din lumea bibliotecilor, a galeriilor de artă sau a smeritului spațiu civic. În ce măsură, te poți întreba, a fost absorbită și dezbătută în mediile intelectuale creștine opera de traducere și intermediere culturală inițiată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încheie: „Ce anume am fi devenit dacă decembrie 1989 nu ar fi avut loc?”. Mă aflu deci la granița dintre două generații: între cei al căror subconștient n-a uitat nimic esențial și cei care, plini de uimire, vor socoti neverosimile, dacă nu direct „ficțiune”, multe pagini ale acestui volum unic. O tinerețe demolatătc "O tinerețe demolată" Amintirile celor patru protagoniști sunt - cum altfel? - eclectice. Detaliile le individualizează stilul, atmosfera le unifică respirația. Paul Cernat scrie cu vervă și simț documentar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ghearele morții - ceea ce reprezintă o lecție ce nu se cuvine dată uitării. Ar trebui ca arta moșitului să fie învățată așa cum se învață scrima, boxul, călăria sau canotajul. Știu că această ciudată pățanie a omului din Gay Head va părea neverosimilă anumitor locuitori ai uscatului, deși s-ar putea ca și ei să fi auzit sau să fi văzut pe careva căzînd într-o fîntînă - accident care se întîmplă destul de des, însă nu se poate compara cu accidentul indianului, avînd în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
menționate; dimpotrivă ele exprimă pulsul normal al creației, Însetată parcă de „creșterea ideologică”, de Înregimentare tematică Într-un „plan cu obiective precise”, de ghidare prin „metoda de gândire și muncă a Partidului”, etc. Culmea este că oricât ar părea de neverosimil, procentul demagogic al acestor opinii este foarte mic; dovadă sunt operele create ulterior, cu care vom avea ocazia să ne Întâlnim pe parcursul acestei cărți. Așadar, cum sprijină scriitorii și artiștii primul plan anual? Redăm din Contemporanul 7 părerile lui Lucian
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme, fără ca să reușească să convingă. În cartea lui Marin Preda, oamenii sunt vii, adevărați, creați și nu cârpăciți din bucăți, fără idealizări fals-revoluționare, fără situații neverosimile, fără dialoguri scornite după gustul și măsura autorului, iar nu după acela al realității”. Februarie, 1950, Horia BRATU, Contemporanul:22 „Pentru Înțelegerea Anei Roșculeț este important de reținut interesul pe care Îl are eroina pentru muncă. (Ă). În sfârșit, factor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un moment dat acest lucru - nici măcar elementele generale, instinctive ale unei conștiințe sau solidarități de clasă. (Ă). Dacă ținem seama și de «inteligența prea vie» a eroinei, de care ne pomenește autorul, atunci starea de Înapoiere a Anei Roșeuleț este neverosimil de gravă. Atitudinea ei față de Tomiță „bocsierul”, omul pe care Îl urăște profund, și pe care nu știm prea limpede de ce-l suportă, omul care o terorizează, o bate, Îi strică viața, este de asemeni «curioasă»! (Ă). Asemenea manifestări curioase
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dar faptul că În Temelia partidul nu există ca o forță puternică, dominantă, l-a făcut pe romancier să-i opună o chiaburime care nu este Înfățișată ca o forță organizată și mai ales să ofere o rezolvare Întrucâtva idilică, neverosimilă a luptei de clasă. (Ă). Dar și hiperbolizarea neveridică a șovăielilor sărăcimii satului și rapida convingere a mijlocașilor poate să ofere cititorului o imagine răsturnată a Însemnătății politice a păturilor cuprinse În țărănimea muncitoare, poate sugera că țărănimea mijlocașă este
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-i unelte - Mladin fusese sudor - el pătrunde cel dintâi În conducte pentru a le suda pe dinăuntru dând astfel o pildă vie sudorilor care se cam codeau. În paranteză fie spus, din punct de vedere tehnic Întreaga situație apare cam neverosimilă; teama e nejustificată, sudura făcându-se pe porțiuni relativ mici nu după terminarea Întregii conducte. (Ă). Demn de remarcat este și felul În care scriitorul izbutește să ne convingă cât de adânc s-a identificat Mladin cu viața șantierului, cât
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apel, la sfârșitul romanului, Helen Grayle, demonul din spatele întâmplărilor narate, reușește - pentru o vreme - să scape. Chandler însuși s-a arătat în repetate rânduri încântat de roman. Într-o scrisoare din septembrie 1949 către Dale Warren, autoadmirația atinge cote aproape neverosimile. Comparând cartea cu The Little Sister, Chandler spune: Cred că Farewell, My Lovely este o culme și că n-am să mai reușesc vreodată aceeași combinație de ingrediente. Structura a fost mult mai solidă, iar întâmplările, mai puțin forțate și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și Gzbiniewsky (1975), În timp ce este În totalitate ignorată de Barbapedana (1950), Fugazza (1967) și Ingrassia (1970)”. Dacă pentru fiecare din aceste citate ar fi trebuit să pun o notă cu indicarea operei, pagina s-ar fi aglomerat Într-un mod neverosimil și, În plus, cititorul n-ar avea sub ochi Într-un mod evident succesiunea temporală, dezvoltarea interesului pentru problema În chestiune (pp. 190-191). CITAT RETRAS!!! Sistemul acesta, de origine americană, este Încă o expresie a celebrei democrații americane. La noi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Matiora, RL, 1981, 14; Emil Iordache, Romanul unui poet, „Caiete botoșănene”, 1984, 5; Grigore Scarlat, Dulce ținut al poamelor, ST, 1984, 5; Raluca Tulbure, Poezia prozei sovietice, SPM, 1984, 22; Radu Ciobanu, Evtușenko romancier, T, 1984, 9; Victoria Luță, Realism neverosimil, OC, 2000, 12; Luminița Marcu, „Despărțirea de Matiora”, RL, 2000, 15; Ion Butnaru, Dulce ținut al poamelor, „Jurnalul național”, 2000, 2 225; Andreea Deciu, O rugăciune laică, RL, 2000, 23. C.Br.
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
noi, în Judecata etc. În această din urmă lucrare, de pildă, ajunge la un moment dat să precizeze numărul bicelor din legăturile aduse de chiabur acasă. La ce folosește așa ceva? Mai cu seamă că, în situația dată, precizarea e ciudată, neverosimilă deoarece cu puțin mai înainte ni se spusese că nici măcar chiaburul nu știa cîte bice sunt acolo, le luase așa, cu grămada, ca să-și plaseze banii” (...). În articolul său, acad. G. Călinescu menționa faptul că noțiunea de caracter nu trebuie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zgomot. Atinse un copac, se ridică și își arătă adevărata natură - era un disc de granit, decupat de capriciul exploziei, care se rostogoli tot mai iute. Bărbatul și femeia nu făcură nici un gest, subjugați de rapiditatea rotației și totodată de neverosimila încetineală cu care se desfășura mișcarea prin fața ochilor lor. Văzură un trunchi ce bara drumul acestei roți de piatră, nu rupt, ci despicat precum un braț tăiat de sabie. Mărăcinișul ce ar fi putut s-o rețină păru că se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apel: urmărind plecarea „văzătorilor“, nu mai speram, ca altădată, că un elicopter greu, de luptă, va ateriza - impunându-și prezența - lângă casele cuprinse de flăcări, pentru a strânge rămășițele trupelor care se îndărătniceau să slujească imperiul. Ultimele vești, confuze și neverosimile, care ne parveniseră de la Moscova, vorbeau despre împușcături pe străzi, despre bombardarea intensă a clădirilor civile. O dezordine care anunța foarte limpede sfârșitul. Dar, mai cu seamă, războiul ăsta părea transparent. În ciuda fumului incendiilor, a cantității de sânge vărsat, a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se întâlneau într-o privire rapidă, fără cuvinte, înțelegând din zbor tot ce era viața noastră și tot ce ne aștepta. Privirea aceea întâlnită înțelegea până la capăt. Ajunsă însă la nivelul gândului, la șușotitul interior al cuvintelor, această înțelegere devenea neverosimilă: „Femeia aceasta care-mi este atât de apropiată se va prăbuși, va muri, peste un ceas, peste două...“ Se luptau deja pe scară, în spatele ușii restaurantului. Printre strigăte, se făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înconjurat de siluete feminine, iar mâinile lui făceau pase magnetice, de hipnotizator. În cercul format în jurul fostului ministru și al soției sale cu aer de adolescentă, se pufnea în râs. Ideea de a vorbi despre soldat mi se păru deodată neverosimilă. Nu, trebuia pur și simplu să încerci să presupui prezența lui mută, nevăzută, undeva, în sala aceea peste care plutea mirosul sosurilor și al vinului vărsat pe covor. Trebuia să-i urmărești privirea - mai întâi ațintită pe secvențele filmului, apoi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
puterilor și care nu era nicăieri la el acasă, un om care îmi spunea, în timp ce-și ștergea dârele de apă de pe chip: „Acum, cunosc aproape exact ziua când a fost executată.“ Însă această precizie făcea încă și mai neverosimilă moartea pe care o anunța și necesitatea de a lega această moarte de tine, încă atât de intens vie până mai ieri, iar acum, despărțită de noi, despărțită de ziua aceea de primăvară rece, printr-un an și jumătate de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înainta de-a lungul unei vechi împrejmuiri de piatră, era ireal, căci, potrivit spuselor lui Șah, trebuia să mi te închipui trecând prin locul acela, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, la începutul vieții tale în Occident. Neverosimilă era și ideea că locul cu pricina ar putea înlesni mărturisirea. Mi-a spus data morții și deodată n-a mai fost cu putință să te țin la o parte de acea dispariție. Lumea a rămas goală, sonoră, seacă. Prenumele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acel trup, să mi-i imaginez pe amândoi făcând dragoste. Căci nu era deloc exclus ca totul să se petreacă întocmai: mica rutină de igienă, camera lor, trupurile lor. Îmi spuneam că adevărata carte ar fi trebuit să recopieze acea neverosimilă înșiruire de acțiuni adevărate. Un bărbat află ceea ce a aflat Vinner, intră în casă, se spală, se culcă, își trage nevasta lângă el, o lipește de el, îi mângâie șoldurile, o pătrunde, respectând fidel micile ciudățenii ale ritualului lor trupesc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Absența amintirilor (și de aici sentimentul că nu am visat) dădea, de exemplu, impresia că numai unele persoane visează. Visul nu era rezervat tuturor și deci nu putea fi considerat un obiect de analiză rațională. Aspectul enigmatic, confuz, absurd și neverosimil contribuiau și ele la discreditarea sa. Când Freud decide să studieze visele, se lovește de scepticismul, ca să nu spunem de ironiile, intelectualilor epocii. Ignorând criticile, nu numai că părintele psihanalizei insistă în studiile sale despre vise, dar ajunge, în scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îl fac inofensiv. Teoretic, etapa respectivă se numește elaborarea visului. Procesul de elaborare a visului servește la transformarea visului manifest în vis latent (vezi capitolul III). De aici, visul, atunci când ni-l amintim, ni se pare absurd, fără sens și neverosimil. Ceea ce cunoaștem din vis este conținutul manifest; adică un vis deformat de mecanismele de condensare, de deplasare și de simbolizare. Pentru a regăsi conținutul latent, adică mesajul, trebuie parcurs drumul în sens invers. Prima întrebare la care trebuie să răspundem
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dar, finalmente, cititorul va fi dezamăgit, negăsind aproape nici un detaliu care să evoce o cofetărie: vitrina cu prăjituri, mirosurile de zahăr vanilat și ciocolată, aglomerația de tineri și copii etc. Ar fi o mare naivitate să se creadă că antidotul neverosimilului îl reprezintă stilul obiectiv și rece, consemnarea nudă a detaliilor. Obiectivitatea nu există ca atare în mod absolut, nici măcar în imaginile foto sau televizate, cum demonstrează (dacă mai era cazul) întâmplarea provocată de un post francez de televiziune, care a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]